Interviu cu un mare campion / Ioan BOTUȘAN

O nouă activitate debutează la sucursala din Suceava a Uniunii Armenilor din România: interviuri cu membrii comunității, pentru a ne împărtăși din experiențele de viață.

Primul intervievat al domnului Ioan Foit a fost domnul Ioan Botușan, armean după tată, descendent al familiilor armenești Botușan și Sacco din regiunea Bucovinei.

Domnul Botușan a absolvit cursurile faimosului liceu sucevean ”Ștefan cel Mare” și este un pasionat specialist în domeniul aeromodelismului și rachetomodelismului.  A fost coleg de liceu cu alt armean sucevean, Paul Gheorghiu, care a emigrat cu familia sa în SUA.

Născut în anul 1943, actualmente retras oficial din activitate, a debutat în acest sport în timpul școlii primare, în jurul vârstei de opt-nouă ani. Primul profesor de aeromodelism a fost celebrul fizician și biolog Ioan Nemeș care, în cele din urmă, s-a dedicat complet studiilor biologice, domnul Botușan continuându-și activitatea cu profesorii Palaghian și Huțupaș. Activitatea se desfășura în Casa Pionierilor, care-și avea sediul în casa armenească Prunkul.

A muncit cu multă pasiune iar după câțiva ani a participat la concursuri. Primul concurs câștigat a fost Campionatul Regional de Aeromodele din anul 1958, organizat la Suceava. În acea perioadă funcția Asociația Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Patriei (AVSAP), în cadrul căreia se desfășurau sporturile tehnico-aplicative, ulterior desființată.

Prima sa machetă, dotată cu un motor din Germania, a fost pierdută după două-trei încercări, din cauza unei defecţiuni tehnice. Dar acest lucru nu l-a dezarmat!

Din anul 1960, face planorism la aerodromul din Șcheia/Suceava până în anul 1962, când s-a desființat clubul. În paralel, și-a continuat activitatea de aeromodelism cu elevi din comuna Șcheia din județul Suceava.

În perioada 1965-1970 a urmat o epocă de tatonare, de asemenea participări la ”Cupa Sucevei la aeromodele”, deoarece în acea perioadă România nu prea se afirma pe plan internațional. Exista ”moda” ca reprezentațiile de aeromodelism să aibă loc pe stadion anterior începerii meciurilor de fotbal, foarte gustată de public.

Din anul 1969, când ființa umană pășește pe Lună pentru prima oară, debutează așa-numita ”eră cosmică”, astfel activitatea de racheto-modelism începe să aibă amploare, iar din anul 1970 se organizează primele concursuri interjudețene și naționale în acest domeniu. Anul 1970 aduce primul titlu de campion național la racheto-modele pentru domnul Botușan (”Puiu”, cum îi spun apropiații). Cele mai multe titluri au fost câștigate la racheto-modelism pentru clubul sucevean.

A activat cu succes în cadrul Asociaţiei sportive de la întreprinderea de încălţăminte „Străduinţa” din Suceava, la secţia de modelism, în perioada 1966-1989, respectiv la Clubul Judeţean de Modelism până în anul 1981. În anul 1981, Clubul sporturilor Tehnico-aplicative s-a mutat în casa Schmeiler, pe strada Dragoş Vodă.

În anul 1971 a avut loc primul campionat mondial de rachetomodele, în fosta Iugoslavia, unde România a câştigat premiul întâi.

Îşi aminteşte cu mare plăcere de Balcaniada Aeronautică din Turcia, care a avut loc în septembrie 1981, unde România, în persoana domnului Puiu, a reuşit o performanţă deosebită: două medalii de aur, două medalii de argint şi una de bronz (la concursul pe echipe). Pentru dumnealui, a fost cel mai frumos şi mai fructuos concurs.

Din păcate, în vremea comunismului, era foarte dificil pentru echipa de aeromodelism a României să participe la concursurile internaţionale. Toate concursurile au fost dificile şi solicitante.

O amintire oarecum amară o are de la campionatul din 1978, organizat în Bulgaria. România a ajuns în finală – şase concurenţi dintr-un total de cincizeci -, a trecut de primul baraj, dar la al doilea baraj, din cauza unei defecţiuni tehnice, a pierdut.

A suferit şi accidente: în anul 1970, în timpul unui concurs, care presupunea traversarea unui canal cu stuf de către aeromodel, şi-a accidentat mâna. Dar pasiunea a învins accidentele!

Domnul Puiu a fost și este un talentat îndrumător de talente. Dintre discipolii săi menționăm pe frații gemeni de origine armeană Bogdan și Dragoș Grigorincu, cu care domnul Puiu a ținut legătura peste ani (Dragoș activează la compania Eurocopter, iar Bogdan este medic) și pe fiul său, Liviu Alexandru, care a debutat la vârsta de nouă ani și a câștigat multe concursuri de profil. Actualmente, Liviu Alexandru Botușan locuiește în Spania și concurează pentru această țară. De pildă, la campionatul mondial de aeromodelism din acest an, care a avut loc în Ucraina, a câștigat medalia de bronz, iar în Spania a câștigat medalia de aur la campionatul național de aeromodelism.

Aeromodelismul și rachetomodelismul presupun multă muncă și disciplină. În preajma concursurilor și a campionatelor, lucrează în medie 4-5 ore zilnic. Un teren propice de lansare a machetelor era terenul de lângă mănăstirea Zamca.

În perioada 1981-1985 activează ca antrenor calificat de aeromodele la Clubul Sportiv din Suceava, devine maistru-instructor la Casa Pionierilor, respectiv Clubul Copiilor până în anul 1999. În anul 1982 devine Maestru emerit al sporturilor.

Chiar dacă este pensionar, domnul Puiu coordonează o grupă de copii care sunt pasionaţi de acest sport. Îl consideră o joacă serioasă, care poate fi practicată de la cinci până la optzeci de ani, ce-i drept, o joacă costisitoare – machetele cu telecomandă, care au apărut în jurul anului 1995 la noi, sunt destul de costisitoare – , „de când te joci în ţărână şi până intri în ţărână”. În timpul său liber, îi coordonează pe copii cu pricepere şi consideră că e foarte important să ai anumite abilităţi tehnice, care te scot din actuala lume virtuală şi te aduc cu picioarele pe pământ. Singurul impediment este acela că se găseşte dificil astăzi un teren de lansare…

Domnul Puiu va organiza în Muzeul Şcolii Armeneşti un colţ dedicat acestui frumos sport.

Dorim să menţionăm că dumnealui nu este doar un sportiv pasionat, ci şi un povestitor talentat. De la dumnealui am aflat că în sala de bal a impunătoarei Gări din Suceava – gara din Burdujeni era gară de graniţă, la hotar cu Austria – aveau loc concursuri de aeromodele acum mai bine de patruzeci de ani. Acum am aflat că Icoana Cinei de Taină, care se află în biserica Sfânta Cruce, a fost adusă de la mănăstirea Zamca!

Încheiem interviul într-o notă veselă şi dorim să vă povestim cel mai amuzant moment trăit de armeanul Ioan Botuşan în timpul liceului. Fiind un copil curios, neastâmpărat, care cunoştea ca nimeni altul toate cotloanele cochetului oraş Suceava din anii ’50-’60, s-a întâmplat să neglijeze studiile, trezindu-se cu o mică…corijenţă la ştiinţele naturale, predate de profesorul Hopmeier, care locuia pe Armenească; acesta din urmă avea o căsuţă cu cerdac şi un păr la poartă, din care mai şterpeleau copiii pere, iar profesorul arunca cu bastonul după ei…

Elevul Puiu Botuşan se prezintă la examinare cam trist. Examenul era atât scris cât şi oral, iar subiectul a fost pe măsură: pentru botanică, floarea-soarelui şi pentru zoologie, iepurele de câmp. Ei, parcă tot ce învăţase se şterse din mintea lui şi nu a scris decât atât: „din floarea-soarelui se fabrică ulei şi iepurele de câmp roade coajă de copac, ca să…nu-i crească dinţii”!

Fie ca lada cu poveşti despre armeni să se îmbogăţească precum cresc dinţii…iepurelui de câmp!

Corina DERLA

by Mihai Stepan Cazazian