MĂRTURII | Despre Kornélia Hollósy sora mai mică a pictorului Simon Hollósy

Strămoșii familiei armenești Hollósy au emigrat din Moldova în Transilvania în jurul anilor 1670-1680, de frica oștirilor otomane care staționau în Moldova în drumul spre Polonia. Numele de familie al acestora era Corbul, iar potrivit lucrării Genealogia familiilor armene din Transilvania de Kristóf Szongott, numele lor provenea de la generalul Domitius Corbulo, fratele Caesoniei (soția împăratului Caligula). Odată cu așezarea lor în Armenopolis (Gherla), numele lor de familie a fost maghiarizat, astfel familia Corbul devine Korbuly.        

Datorită politicii de Contrareformă din Imperiul Habsburgic, familia nobiliară Korbuly s-a convertit la catolicism odată cu unirea armenilor din Transilvania cu Roma, sub autoritatea episcopului armean Oxendius Vărzărescu. Prin convertirea la catolicism, armenii au primit privilegii cum ar fi dreptul să aibă propria lor administrație, propriile lor tribunale și legi, dar și-au păstrat ritul, limba și tradițiile clericale apostolice.

În 1850, la doi ani de la Revoluție, familia Korbuly s-a mutat din Armenopolis în Sighetu Marmației, unde Simon Korbuly avea să cumpere una din cele mai impozante clădiri din oraș, cu magazine la parter, devenind astfel un mare negustor și un membru al elitei orașului. Tot în acest an, Simon și-a schimbat numele de familie în Hollósy, în timp ce tatăl său, Crăciun, și-a păstrat numele originar de familie. Împreună cu soția sa, Anna Mály, Simon a avut șase copii: István, Simon, Anna, József, Kornélia și Géza.

Fratele cel mai mare, István, a fost notar și consilier local în Sighetu Marmației, iar mai apoi a devenit primar al orașului. Simon a fost unul dintre cei mai importanți pictori din spatiul maghiar, adept al naturalismului și realismului, iar în 1896 a întemeiat Școala băimăreană de pictură. József i-a călcat pe urme lui Simon, devenind la rândul său pictor, dar cele mai mari realizări ale  sale sunt traducerea Catehismului Buddhist  și publicarea lui în 1893. Géza a fost un jurnalist cu studii de drept, activând la Budapesta, și a avut un rol esențial în fondarea unei case de asigurări pentru jurnaliști. La fel ca fratele său István, Géza s-a implicat în politică, devenind în anul 1908 funcționar în Ministerul de Finanțe.

Familia Hollósy, la fel ca celelalte familii armenești din Transilvania, s-a preocupat de tot ceea ce înseamnă cultură și artă. Kornélia nu s-a lăsat mai prejos de frații ei, nu a cochetat nici cu arta plastică, nici cu politica, dar și-a găsit propria ei pasiune- muzica. Familia Hollósy se înrudea  cu cântăreața de opera Kornélia Hollósy din Gertenyes  supranumită ,,Privighetoarea maghiară”.

Kornélia s-a născut la Sighetu Marmației, în anul 1865. Despre formarea ei ca artistă nu avem la fel de multe date ca în cazul fraților ei. Alături de prietena sa, pianista Ida Kelen, Kornélia s-a făcut cunoscută atât pe scenele din Ungaria, cât și în străinătate, Ida și Kornélia și-au început viața artistică în perioada anilor 1890, când ,,noțiunea de muzician abia începea să se distingă de cea de țigan – cu care fusese considerată sinonimă în Ungaria – și când, în mijlocul muzicienilor de salon, al naturaliștilor și al altor diletanți, un mic și tenace grup de artiști își făcea loc: primii vestitori ai culturii muzicale occidentale” (articol din ziarul A Hét  din 1911). Este de menționat și faptul că în anii 1890 și 1900, feminismul a început să se afirme în spatial maghiar, militându-se pentru accesul femeilor la educație, dreptul la muncă și participarea femeilor la viața publică.

Cele două pianiste au format un duo, devenind o trupă de renume, în special pentru interpretările la două piane, atingând un înalt nivel artistic. Acest duo a avut turnee în mai multe țări europene, având un mare succes în Germania și Anglia. Transcripțiile muzicale folosite în concertele lor au fost realizate de Henrik Gobbi, un compozitor clasic și profesor de pian

          La data de 21 februarie 1896, pe scena din Budapesta, Kornélia împreună cu Ida Kelen și Margit Kun au reușit să cucerească publicul. Programul concertului a fost alcătuit din compoziții pentru pian de Scarlatti, Bach, Schumann, Gobbi și mulți alții. Piesele au fost interpretate la două piane, iar cele trei artiste au încântat spectatorii. Toate cele trei artiste au fost instruite de către Henrik Gobbi. În articolul dedicat acestui concert, apărut în ziarul Magyar Géniusz la data de 8 martie 1896, este menționată originea nobilă a Kornéliei: ,,provine dintr-o familie foarte distinsă; s-a născut la Sighetu Marmației și este rudă apropiată a Kornéliei Hollósy, una dintre cele mai remarcabile figuri din istoria muzicii noastre”.

Despre același concert s-a dedicat un articol și în ziarul Budapest, la data de 22 februarie 1896, în care este relatat faptul că publicul a aplaudat cu entuziasm fiecare piesă, iar după interpretarea piesei Valse Caprice de Strauss–Tausig, în interpretarea Hollósy Kornélia și Kun Margit, cele două artiste au fost chemate de cinci ori înapoi pe scenă, iar seara muzicală s-a încheiat cu Rapsodia ungară de Liszt, interpretată de Kornélia Hollósy și Margit Kun ,,cu o tehnică atât de desăvârșită și cu o perfecțiune artistică atât de mare, încât publicul a fost complet fermecat”.

Un an mai târziu, în data de 15 martie 1897, în ziarul Zenelap este prezentat un alt concert de succes al acestui trio. Se prezintă cu admirație cariera și succesul remarcabil al trio-ului feminin format din cele trei artiste, care au cucerit publicul prin recitaluri susținute la două piane, în diverse combinații de câte două interprete. Repertoriul lor includea lucrări exigente și de mare valoare artistică, semnate de compozitori precum Bach, Liszt, Brahms, Schumann, Mendelssohn și Scarlatti, transcrise pentru două piane de Henrik Gobbi, profesorul și mentorul celor trei.

Critica muzicală elogiază unitatea perfectă a interpretării lor, evidențiind faptul că „par să aibă un singur suflet și o singură inimă” atunci când cântă împreună. Tehnica lor este descrisă ca fiind ireproșabilă, iar pregătirea lor muzicală – uniformă și modernă. Publicul, compus adesea din cele mai alese cercuri ale societății, le-a întâmpinat cu aplauze entuziaste și flori, iar performanțele lor erau considerate evenimente culturale de prim rang în Budapesta. Un alt aspect evidențiat este meritul lui Gobbi Henrik, nu doar ca pedagog, ci și ca aranjor de excepție al acestor lucrări, a căror calitate a fost recunoscută inclusiv la nivel internațional, unele dintre ele fiind pe cale de a fi publicate de o editură prestigioasă din America.

În luna decembrie a anului 1898, în ziarul Magyarország este descris cu entuziasm succesul remarcabil al pianistelor Kornélia Hollósy și Ida Kelen în marile orașe muzicale din Germania, în special Dresda și Berlin. Presa germană le-a numit „gemenele pianului” și le-a elogiat pentru stilul lor unic: interpretarea pe două piane a unor lucrări scrise inițial pentru un singur pian, împărțind partitura cu o virtuozitate excepțională. Criticii germani au remarcat disciplinarea perfectă a sincronizării și organizarea impecabilă a muncii în timpul interpretării. Artistele au fost formate cu sprijinul conteselor Széchenyi Hanna și Alice, iar performanțele lor au fost aclamate cu aplauze, flori și ovații de publicul german.

Margit Kun a murit în 1897, dar duo-ul Kornélia Hollósy și Ida Kelen a continuat să încânte publicul  european. În Magyarország, a fost anunțat concertul lor cu compoziții Brahms-Schumann din 23 februarie 1900. În articol este relatat: ,,Abilitatea lor surprinzătoare, cu care interpretează lucrările transcrise pentru două piane de maestrul lor excelent, Dobbi Henrik, precum și senzația lor ritmică uimitor de dezvoltată și armonia empatică care caracterizează jocul lor artistic, ne sunt deja cunoscute din trecut. Acum câțiva ani, când încă era în viață și a treia parteneră a lor, Kun Margit, ele apăreau mai des în fața publicului nostru, iar succesele lor artistice de atunci rămân vii în amintirea noastră. Din păcate, acum ne încântă mai rar cu virtuozitatea lor, astfel că apariția lor de vineri este un eveniment important în viața muzicală. Interesul pentru concertul lor este mare, mai ales în rândul aristocrației, unde aceste talentate artiste se bucură de susținere de multă vreme. Programul concertului, după cum am menționat, este alcătuit din cele mai frumoase creații ale lui Brahms și Schumann și vom auzi Rapsodia în sol minor și Capriccioul în la minor ale lui Brahms, cântecul de leagăn în mi bemol major, Scherzo-ul, Intermezzo în la minor, precum și Noveletele lui Schumann – al doilea număr, Humoresque, Toccata și variațiile Abegg”.

Acest duo a luat sfârșit odată cu moartea Idei Kelen, la data de 27 august 1911. Anul în care a murit Kornélia nu ne este cunoscut. Cu toate acestea, amintirea ei rămâne vie în istoria muzicii, ca o reprezentantă a valorilor artistice, a eleganței interpretative și a afirmării feminine în epoca modernă.

Într-o epocă în care femeile abia începeau să se afirme în domeniul profesional și artistic, Kornélia a reușit să se impună ca o prezență artistică rafinată, aclamată de public și de critica de specialitate. Articolele din presa vremii o descriu drept o muziciană cu tehnică impecabilă, o sensibilitate rafinată și un simț muzical profund. Duo-ul său cu Ida Kelen a fost considerat un eveniment cultural de prim rang.

Alexandra Câmpean, masterand

by Mihai Stepan Cazazian