ISTORIE | 1545 ani de la nașterea marelui general bizantin NARSES

În timpul domniei ilustrului împărat bizantin Justinian (527-565)  s-au remarcat doi mari generali, anume Belizarie (500-565) și eunucul armean Narses (480-574) cu nimic mai prejos despre care vom vorbi în rândurile ce urmează .

Narses, născut în Armenia persană , fusese castrat la o vârstă fragedă și ajunsese la Constantinopol prin comerțul cu sclavi. Odată intrat în palatul imperial a parcurs o carieră strălucitoare, devenind trezorier, mare șambelan, patrician și consul onorific. În anul 532 în timpul răzmeriței albaștrilor și verzilor din amfiteatru, răsculații cereau abdicarea lui Justinian și numirea unui candidat propriu ca împărat. Justinian era gata de abdicare și chiar cu fuga, dar împărăteasa Teodora l-a încurajat să reziste trimițându-i pe Belizarie si Narses să trateze cu răsculații. Narses era conducătorul gărzilor de corp ale suveranului , care îl considerase demn de cea mai mare încredere. Răscoala a fost înăbușită urmată de un masacru întreprins de cei doi generali, făcând 35.000 victime .

În 538 Teodora l-a trimis pe Narses în Egipt  să-l apere pe patriarhul Teodosie , înlăturat din funcție de monahi rebeli.

În cadrul războaielor cu goții pentru recucerirea Italiei, împăratul apelase la Belisarie celebru pentru înfrângerea vandalilor în Tunisia. Iar in 538 Justinian l-a trimis pe Narses cu 7.000 soldați în Italia să-l sprijine pe Belisarie în lupta sa cu ostrogoții. Cei doi generali au intrat rapid în conflict, încât ambii au fost rechemați la Constantinopol. În anul 551 , împăratul a trebuit să decidă cui îi încredințează conducerea armatei pentru a relua războiul împotriva ostrogoților în Italia. Justinian l-a ales pe Narses , în vârstă de 70 ani la vremea aceea, care – povestește Procopius – și-a manifestat intenția fermă de a fi comandantul suprem luând cu el toate forțele pe care le considera necesare. Cu  puteri depline de generalissim a plecat din Constantinopol în aprilie 552 și a ajuns în Italia pe uscat din lipsa corăbiilor. A învins rezistența goților la Rimini și a înfruntat oastea regelui ostrogoților Totila ucigându-l cu propria lance. Narses a recucerit Roma apoi l-a înfruntat pe fiul lui Totila, pe nume Teia zdrobindu-l. Între timp profitând de aceste lupte un contingent de 75.000 franci și alamani conduși de Butilino și Lautari invadaseră nordul Italiei prădând țara. Respectivii  erau ferm convinși că bizantinii conduși de un eunuc firav , mic de statură nu le va rezista. Însă bătrânul general lipsit de barbă i-a înfrânt si pe ei  după victorie întorcându-se la Roma fiind purtat pe sus de soldații lui încărcați cu prada de război confiscată de la învinși. 

Generalissimul Narses nu s-a oprit aici. A cucerit ultimele fortificații ale goților (Cuma, în sudul Italiei), Florenta, Civittavecchia Volterra, Pisa, Brescia si Verona, și s-a îngrijit de reconstrucția multora dintre orașele vandalizate de război  devenind guvernator al Italiei redevenită romană, respectiv bizantină. În anul 565 a murit Justinian iar succesorul lui, Iustin al II-lea îl îndepărtează pe Narses de la guvernarea Italiei, trei ani mai târziu.  Narses se stabilește la Roma unde moare venerat la vârsta de aproape 96 ani. Trupul i-a fost adus la Constantinopol într-un sicriu de plumb iar la slujba de înmormântare au luat parte împăratul și soția acestuia. A fost înmormântat cu toate onorurile într-o mănăstire din Bitinia (Anatolia) , pe care el însuși o ridicase .

Acest Narses scria Procopius , era un eunuc responsabil de custodia tezaurului imperial, dar era și un om inteligent și foarte energic, având un zel neobosit și în plus era fără niciun dubiu un om foarte generos, întotdeauna extraordinar de prompt să ofere ajutor oricui avea nevoie .

Constantin ERBICEANU

(Sursa : Marzio Barbagli, Enciclopedia Brittanica ) 

P.S. Prietenii Filotti vor ști în amintirea cui am scris rândurile de mai sus.

by Mihai Stepan Cazazian