Tatev Chakhian – Poezia ca formă de supraviețuire și conexiune

Începând din anul 2022, Colegiul Noua Europă – Institutul de Studii Avansate din București (NEC) organizează programul TANDEM, dedicat scriitorilor și traducătorilor din țările și culturile din zona Mării Negre. Autorul și traducătorul sunt invitați împreună, timp de două luni, într-o rezidență la NEC, pentru a lucra la traducerea unui text literar specific (roman, poezie sau literatură pentru copii). Programul, susținut de S. Fischer Stiftung (Berlin) și coordonat de doamna Mihaela Danga, își propune să contribuie la o mai bună înțelegere și conectare între vecinii acestei regiuni.

Ediția 2024/2025 are ca protagoniste două armence: poeta Tatev Chakhian și traducătoarea Asya Darbinyan, care petrec lunile iunie și iulie 2025 la București, având ca proiect de cercetare traducerea în limba georgiană a culegerii de poezii „Migrant Point”, scrisă de Tatev Chakhian.

Tatev Chakhian este una dintre cele mai apreciate voci ale poeziei armene contemporane. Poetă, traducătoare și artistă vizuală, Tatev s-a născut în 1992 la Erevan, însă trăiește și creează în Polonia, unde și-a construit o carieră artistică internațională. A absolvit Departamentul de Studii Culturale al Facultății de Istorie a Universității de Stat din Erevan și a continuat studiile în Polonia, la Universitatea Adam Mickiewicz, specializându-se în Relații Internaționale și Studii de Frontieră. Poezia ei a fost tradusă în peste douăzeci de limbi, printre care spaniolă, germană, persană, cehă, greacă, georgiană, bengaleză, maghiară, catalană, neerlandeză, fiind prezentă în numeroase reviste și antologii internaționale. În 2015, a primit două distincții importante în Armenia: Premiul „Sahak Partev”, oferit de Catolicosul Tuturor Armenilor, Karekin al II-lea, și Premiul Primei Doamne a Armeniei. În Polonia, i-a fost decernat Premiul revistei „Obywatelska” (2016) și Premiul literar „Dionizy Maliszewski” (2017). În 2022, a fost laureata Premiului Granish, la categoria „Poezia Anului”.

Într-o discuție cu noi, Tatev a mărturisit că poezia a fost prima formă prin care a simțit că poate comunica autentic: „Scriam încă din școală, iar prima mea poezie a fost publicată în clasa a treia. Pentru mine, literatura a fost prima formă de autoexprimare prin limbaj. Îmi aduc aminte că, atunci când mi se citeau basme și povestiri pentru copii, nu eram niciodată de acord cu sfârșitul lor, așa că inventam propriile mele finaluri.”

Încă din clasa a 7-a, Tatev a început să frecventeze Uniunea Scriitorilor din Armenia, unde mentorul său a fost poetul Hovhannes Grigoryan, care a îndrumat-o spre literatura valoroasă și a ajutat-o să descopere subtilitățile scrisului poetic: „El mi-a insuflat interesul pentru limbile străine, ca să pot citi literatura în original. Astfel, am avut ocazia, încă de tânără, să mă aflu într-un mediu intelectual, printre oameni care te laudă și te critică exact cum trebuie. Întâlnirile cu literatura și cu persoanele potrivite îți hotărăsc parcursul literar.”

Pentru Tatev, poezia nu a fost o alegere conștientă, ci o evoluție naturală. Înaintea apariției primului său volum, „unIDentical” (2016), poeziile sale erau deja incluse în peste 30 de antologii internaționale încă din adolescență. Volumul „unIDentical” i-a adus notorietate internațională și a fost nominalizat la prestigiosul premiu „European Poet of Freedom”, oferit de orașul Gdańsk. Traducerea în limba polonă a fost publicată în 2018 de Instytut Kultury Miejskiej. Cel de-al doilea volum, „Migrant Point”, a fost publicat în 2024 la Erevan, de editura „Aktual Arvest” („Arta Actuală”).

Tatev este și o susținătoare activă a traducerii poeziei din și în limbi diverse. Ea a tradus în armeană autori polonezi celebri precum Wisława Szymborska, Czesław Miłosz și Adam Zagajewski. De asemenea, promovează activ poezia contemporană iraniană, precum și texte din engleză și rusă.

În plus, colaborează intens cu artiști vizuali și muzicieni internaționali. La începutul anului curent, regizoarea Cristina Jacot din Moldova a realizat un scurtmetraj inspirat din poezia lui Tatev intitulată „Hetahayaț” („Retrospectiv”), care reflectă percepția timpului înaintea războiului din Arțakh (Nagorno-Karabakh): „Era perioada în care mereu amânam să trăim cu adevărat. De la distanță urmăream evenimentele din timpul războiului și aveam suficient timp să reflectez asupra perioadei anterioare conflictului.”

Poezia lui Tatev Chakhian rămâne o punte între lumi – între Armenia natală și Europa, între cuvânt și imagine, între rădăcini și migrație. Este o poezie a traversării și introspecției, dar și a comunității – o voce care nu cere să fie înțeleasă de mase, ci doar recunoscută de cei care știu să asculte. Tatev consideră că poezia nu a avut niciodată mulți cititori și nici nu se așteaptă ca acest lucru să se schimbe: „Într-adevăr, este cea mai veche formă literară, un text ritmic cu rimă este mai ușor de reținut, însă aceasta nu este neapărat poezie autentică. Mai târziu apare proza, care reușește să atragă mase largi, odată cu invenția tiparului.”

Înainte să ajungă la București, Tatev cunoștea deja multe despre istoria și trecutul politic al României, iar odată ajunsă aici a descoperit un oraș vibrant, în care „sigur nu te plictisești”: „Într-o țară nouă mergi mereu încărcat de literatura despre ea. În cazul meu, a fost vorba despre Mircea Cărtărescu: eu știam Bucureștiul lui și am venit să-l descopăr. Am senzația că știu multe locuri și că îmi sunt familiare multe clădiri și străzi. Există și asemănări cu Erevanul.”

Tatev Chakhian și Asya Darbinyan au participat în România la mai multe evenimente literare, printre care proiectul „Migrație și identitate în literatura contemporană”, organizat de Centrul cultural ONTOS la Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești (moderator: conf. univ. dr. Marius Nica). De asemenea, ele sunt invitate să participe la mai multe evenimente literare și culturale atât în timpul șederii lor de două luni, cât și ulterior. Având în vedere că unele poezii ale autoarei au fost deja traduse în limba română, sperăm că primul volum integral semnat Tatev Chakhian nu va întârzia să apară, bucurându-se de succes printre cititori.

Arsen ARZUMANYAN
Fotografiile sunt preluate de pe pagina de Facebook a poetei: https://www.facebook.com/tatevchakhchakhian

P.S. Vă prezentăm două poezii semnate de Tatev Chakhian, în traducere în limba română.

MIGRANT POINT

Europa – 
Pentru a ne înțelege mai bine 
am învățat cîteva din limbile tale,
dar tu nici măcar n-ai încercat să-mi pronunți numele corect.

La prima noastră întîlnire
am rîs în hohote – cum obișnuiau oamenii mei,
apoi am urlat de durere – cum obișnuiam,
dar tu m-ai avertizat
că aici după orele 22 orice sunet este considerat zgomot.

Europa – 
m-ai surprins cum am făcut-o eu însămi,
am devenit mai palidă și mai blondă decît tine,
am ajuns să mă simt în apele mele cînd țip la protestele tale
împotriva celor pe care nu i-am ales.

În nopțile bărbaților tăi cu ochi albaștri,
cu sânge albastru, cu pașapoarte roșii, ți-am văzut visul,
dar diminețile tale nu mi-au aparținut niciodată, Europa.
Ai făcut dragoste cu mine, dar mîna nu mi-ai cerut-o.

Europa – 
Ai așteptat poveștile celor o mie și una de nopți,
dar din întunericul copilăriei mele
plin de bombardamente și țipete de război
nu mi-am putut aduce aminte niciuna…

Copiii dinăuntrul meu au crescut…
Soldații dinăuntrul meu sunt epuizați…
Călătorii dinăuntrul meu s-au rătăcit definitiv…
Am venit să mă așez pe genunchii tăi și să fiu nimeni,
să mă liniștesc o vreme…

Europa – 
Inima mea e mai grea decît aceste 56 de kg pe care le vezi,
dar dacă de inima mea nu-ți pasă,
atunci nu-mi jindui nici corpul.

Traducere: Dumitru Fanfarov și Alex Cosmescu

GAURA NEAGRĂ

Cele două vin atât de încet:
prima, o barcă plină ochi cu refugiați,
cealaltă, o tăcută resemnare de a nu te mai aștepta.

Mă prefac că nu știu cum orice punct de pe un cerc
se află la egală distanță față de centru,
îmi legăn sufletul din iarna mea spre primăvara ta,
din vara ta spre toamna mea,
din moarta și înghețata Mare Baltică
spre miezul Mediteranei,
ce încălzește ca o iubire îndepărtată, fără să te ardă.
Îmi ud degetul arătător, marchez centrul
și decupez absența ta într-un cerc,
din sarea vărsată pe masă,
din verighetă,
din zațul cafelei,
din gaura cheii,
din privirile paralele de sub lumina roșie,
te destram bucată cu bucată.

Cum voi putea să repopulez atâtea astfel de goluri?

În urma ta a rămas atât de mult spațiu gol
în propria-mi casă, în mare și în poezie,
încât toți refugiații s-ar putea adăposti acolo.

Traducere: Laura Lupu

by Arsen Arzumanyan

Website