B. Deirmendjian și Capela din Cimitirul Armenesc

Sfânta Liturghie de Înălţarea Domnului Iisus Hristos, s-a oficiat anul acesta, pe 29 mai, la Capela Cimitirului armenesc din Sos. Pantelimon nr. 90, sub protia Preasfințitului Episcop Datev Hagopian, Întăistătătorul Eparhiei Armene din România, de către părintele Oshakan Khachatryan alături de părintele Radu Krikor Holca. Dar intrând în capelă ne-a atras atenția, chiar lângă prag, un logo : B. Deirmendjian – București scris în jurul unui desen reprezentând un leu.

Căutând pe site-ul https://negustorie.ro/ ( realizat de Paul Bogdan Agopian) am găsit informația cum că această firmă din București producea plăci de faianță și gresie precum și alte materiale de construcții în Fabrica de produse de ciment aflată în șoseaua Chitilei nr.19. Cu alte cuvinte pardoseala din interiorul capelei a fost realizată în fabrica lui B. Deirmendjian.

Dar am continuat să caut pe net și surpriza a fost să găsesc un document (factură?) – Memorandum, datat 12 ianuarie 1915, cu antetul B Deirmendjian&fii ( în armeană și franceză) de unde aflăm că această firmă de construcții era fondată în 1865. În continuare este menționat ca fiind furnizor al Guvernului (Otoman) importator direct de materiale de construcții și cherestea. Fabrica produce mozaicuri și tencuieli iar sediul este în cartierul Galata din Istanbul. Nu putem, în continuare decât să facem speculații și să credem că familia Deirmendjian a părăsit Imperiul ( poate înainte de 24 aprilie 1915 !) și a ajuns în România. Unde , iată, la 1920 a contribuit la construcția Capelei Cimitirului armenesc. Din păcate nu avem alte informații despre proprietar sau istoria/viața lui. Interesant ar fi să găsim și alte clădiri unde acest armean și-a adus contribuția cu materialele furnizate de fabrica sa. E de cercetat !

Capela de la Cimitir a fost construită în anul 1920, după cum scrie pe placa de la intrare, de către Malvina Melic în memoria soțului, locotenent Grigore Melic, erou de război, a fiicei lor Julietta și a părinților Mannig și Bedros Djabourov Afchabahian.

Poate relatarea de mai sus este fără însemnătate în imensa istorie a acestei comunități dar, de multe ori, avem tendința de a trece în plan secund unele lucruri ignorând, poate, mărturii fără de care nu putem completa puzzle-ul comunitar.

M. Cazazian

by Mihai Stepan Cazazian