ARMENIA / Aruch – Catedrală, Palat și Poveste. O bijuterie arhitecturală a Armeniei medievale

La poalele sudice ale muntelui Aragats, într-o regiune unde istoria Armeniei prinde viață la fiecare pas, se află satul Aruch, o așezare veche care ascunde în tăcerea ei monumente impresionante, martore ale unei epoci de glorie și rafinament medieval. Astăzi, Aruch pare un sat liniștit, dar trecutul său spune altă poveste. Încă din secolul al V-lea, această localitate era cunoscută ca adăpost de iarnă pentru armata regală, iar între anii 661 și 682 a servit drept capitală a Armeniei sub conducerea legendarului Grigor Mamikonyan, unul dintre cei mai importanți principi ai țării, care a reușit să păstreze autonomia regiunii în vremuri dominate de puteri străine.

Cea mai impunătoare mărturie a acestei epoci rămâne Catedrala din Aruch, ridicată la sfârșitul secolului al VII-lea de Grigor Mamikonyan și soția sa Heghine. Edificiul impresionează prin arhitectura sa funcțională și defensivă: o sală mare, împărțită în trei nave boltite, sprijinite pe șase stâlpi solizi, fără ferestre spre exterior, tocmai pentru a descuraja jafurile frecvente. Zidurile groase, colțurile și centrul clădirii sunt rotunjite, construite într-o formă piramidală, ceea ce îi dă aspectul unui mic turn fortificat. Intrarea, cel mai probabil amplasată la sud, conducea spre o încăpere luminată doar de un luminator central, iar astăzi doar colțul vestic al acoperișului a supraviețuit timpului, restaurat în anii ’60. Chiar și în ruină, caravanseraiul de la Aruch păstrează aerul acela de fortăreață, amintind de vremurile când drumul negustorilor era la fel de primejdios pe cât era de lung.

În vecinătatea catedralei, săpăturile arheologice din anii 1948-1951 au scos la lumină ruinele unui palat princiar atribuit tot lui Grigor Mamikonyan. Complexul cuprinde două clădiri: una dintre ele, cu o sală boltită ce amintește de palatul catolicosului din Dvin prin dispunerea stâlpilor și a capitelurilor, iar cealaltă – o sală basilicală cu patru stâlpi uniți prin arcade, modificată ulterior cu pereți masivi și un bazin alimentat de un izvor subteran, dovadă a ingeniozității arhitecților medievali armeni. Aceste vestigii laice completează povestea unui centru de putere care a îmbinat viața spirituală cu cea administrativă.

Pe latura nordică a satului, de-a lungul drumului Ashtarak-Talin, pot fi văzute ruinele unui caravanserai din secolele XIII-XIV, construit fără ferestre, cu ziduri groase și colțuri rotunjite, gândit să ofere siguranță caravanelor de negustori. Chiar dacă doar o parte a acoperișului s-a păstrat, întreaga construcție transmite ideea de fortăreață, adaptată la realitățile vremii, când atacurile și jafurile nu erau rare.

Printre casele de piatră ale satului și pe dealurile din jur se mai zăresc urme ale vechilor fortificații: ziduri, fragmente de castel, turnuri, multe dintre ele încă neexplorate pe deplin de arheologi. Aruch nu înseamnă doar istorie scrisă în cărți – este un loc unde piatra și timpul spun împreună o poveste despre rezistență, artă și spiritualitate, o destinație ce merită redescoperită de fiecare vizitator în căutare de autentic. Astăzi, între ruinele sale, răsună ecoul unei Armenii care și-a clădit identitatea pe măreție, credință și creativitate, într-un peisaj unde trecutul și prezentul conviețuiesc la fel de firesc ca muntele și cerul.

Mariam GEVORGYAN

by Mariam Gevorgyan