PAGINI DE ISTORIE | Trupa armenească de teatru din Iași și Asociația „Andranik”

Înainte de a vă povesti istoria uitată a unei trupe armenești de teatru din Iași, lansăm un apel către armenii din Iași și nu numai: dacă recunoașteți una sau mai multe persoane din fotografiile acestui articol, vă rugăm să ne contactați.

În perioada interbelică, eforturile pentru păstrarea identității armenești se intensifică la Iași, dând impresia că se formează o nouă mișcare națională, asemănătoare cu cea care se conturase cu circa 90 de ani înainte, prin anii 1840, și avusese un rol central în viața comunității. În anii 1930, aceste inițiative sunt conduse de asociațiile „Andranik” și „Uniunea Doamnelor Armene”.

Presa armenească din România reflectă pe larg activitățile asociației „Andranik”, fondată la începutul anului 1930, menționând spectacolele teatrale susținute de tinerii armeni locali, dedicate sărbătorii Vartanank în patru acte, piesa „Andranik sau lupta eroică din Sasun” în trei acte, comedia „Cerșetorii de vază” în trei acte, comedia „Pescarul Garabed” în trei acte și altele. Această organizație, care a avut un rol cheie în viața culturală a armenilor din Iași, era condusă de Khoren Melikian, printre membrii activi ai conducerii numărându-se Vram Gazmararian și Agop Donighian.

La 27 octombrie 1935, asociația „Andranik” a celebrat solemn aniversarea a 1500 de ani de la traducerea Bibliei în limba armeană. Au ținut discursuri noul președinte al asociației, Sirag Căscanian – renumit covorar, cunoscut pentru activitatea sa la orfelinatul armenesc de la Strunga – și alți membri ai comunității, iar preotul Arsen Varjabedian a vorbit amplu despre rolul traducătorilor. Evenimentul a fost însoțit de recitări ale copiilor, intercalate cu cântece armenești și un recital de lieduri compuse de Komitas, interpretat de Taguhi Keoseian.

În cadrul altui eveniment, coordonatorul acestuia, profesorul G. Varjabedian, a vorbit despre necesitatea unei săli de lectură, îndemnând participanții să sprijine inițiativa cu donații de cărți sau fonduri. Potrivit acestuia, astfel generațiile următoare ar fi salvate din „uriașele furnale ale asimilării țărilor civilizate”.

În 1935, publicația „Araz” nota că această asociație fusese fondată de un grup de armeni devotați, cu scopul de a aduna comunitatea orașului în jurul ei, oferind sprijin material important bolnavilor și fondând o bibliotecă, care deja fusese închisă. Autorul articolului preciza că entuziasmul a fost scurt, existând conflicte personale care au dus la oprirea temporară a activității asociației. Fondatorii de odinioară, scria autorul, priveau acum cu admirație spre acțiunile trecute ale asociației. El îndemna la solidaritate frățească, la conservarea limbii armene în casele armenilor și la educarea națională a tinerilor: „Totuși, încărcați cu griji familiale, aceștia ezitau să participe la acțiuni utile comunității, iar entuziasmul părea să dispară în timp, ducând la abandonul prematur al inițiativelor”. Autorul mai remarca faptul că numărul spectatorilor scădea treptat, iar biserica era aproape goală duminicile. Îndemnând la deschiderea unei grădinițe și a unei școli, el punea întrebarea: „Oare este suficient să ne gândim doar la viitorul economic al copiilor noștri? Nu este oare necesar să le transmitem ceea ce am moștenit de la strămoși – limba noastră, păstrată sub povara persecuțiilor și grijilor timp de secole, pentru care ei și-au dat viața?”

În 1936, asociația „Andranik”, mai ales prin eforturile lui Arșag Măgărdician și Sahag Asadurian, organizează cu mare fast sărbătoarea Vartanank, urmată de spectacole și baluri. Măgărdician sublinia că evenimentul fusese conceput pentru a reuni comunitatea armeană a orașului măcar o dată pe an pentru o seară veselă și plăcută.

La 31 august același an, asociația „Andranik” a organizat o recepție grandioasă în cinstea tinerilor armeni participanți la competiția internațională „Cu bicicleta prin România”. Pe lângă antrenorul naționalei României, Vagharșak Iranian, și sportivii armeni Grigor Mikaelian și Ervant Norhadian, a fost invitată și echipa națională de ciclism a României.

La 14 martie 1937, asociația „Andranik”, împreună cu Uniunea Doamnelor Armene, au celebrat sărbătoarea Vartanank, unde președintele asociației, S. Căscanian, și preotul A. Varjabedian au vorbit despre istoria și importanța acestei sărbători. Evenimentul a fost animat de o orchestră militară, care a interpretat marșuri românești și armenești, urmate de dansuri.

După 1937, în presa vremii nu mai apar informații despre activitățile acestor asociații. În orice caz, acestea au reprezentat ultima încercare majoră de revitalizare culturală înainte de o pauză îndelungată, care a durat mai bine de jumătate de secol, până la activarea tinerilor din sucursala ieșeană a Uniunii Armenilor din România, începută în anii 2000.

Cu această ocazie, vă prezint încă o fotografie istorică, de mare importanță, din perioada interbelică (august 1929), în care este surprinsă comunitatea armeană din Iași, imediat după renovarea completă a bisericii armene „Sfânta Născătoare de Dumnezeu” din localitate, datând din anul 1395. Alături de credincioși se află șeful Eparhiei Armene din România, Arhiepiscopul Husig Zohrabian. Fotografia ne-a fost oferită de dl. Constantin Ciornei Donighian, un membru al comunității armene din Iași, al cărui bunic, Agop Donighian, este tânărul din fața primei coloane drepte a bisericii.

Arsen ARZUMANYAN

N.r. – Pentru realizarea unei monografii dedicate comunității armene din Iași, îi rugăm pe toți cititorii noștri din Iași și din alte localități să îl contacteze pe autorul articolului, dr. Arsen Arzumanyan (arzumanyan.arsen@gmail.com), în cazul în care recunosc persoane din cele două fotografii sau pot oferi alte imagini și informații despre armenii din Iași – de la începuturile așezării până în anii 1990. Vă reamintim că dr. Arsen Arzumanyan este autorul unui studiu de referință pentru municipiul Iași, în care demonstrează veridicitatea datării bisericii armene cu anul 1395 – articol recunoscut de mediul academic și publicat în revista Archiva Moldaviae (2022, pp. 11–18).

by Arsen Arzumanyan

Website