Monografia deosebită a lui Gr. Covrighian despre Dumbrăveni și prima carte în armeană din spațiul românesc, prezentate la simpozionul de la Dumbrăveni

Prin anii 2012-2013 când eram la începuturile cercetărilor mele despre comunitatea armeană pentru teza de doctorat și căutam informații despre istoria armenilor din orașul Dumbrăveni, am aflat despre cele trei volume ale lui Grigor Covrighian, istoric, profesor și arhiepiscop catolic, intitulate „Armenii din Elisabetopolul transilvănean”. Tipărite la tipografia Mekhitariștilor din Viena în anii 1893 (perioada 1680-1779), 1899 (perioada 1780-1825) și 1904 (perioada 1826-1904), cele trei volume constituie adevăratul „certificat de naștere” al orașului Dumbrăveni și redau istoria acestuia până în anul 1904. Nefiind tradusă din limba armeană în română sau maghiară, această lucrare a ajuns să fie uitată în mediul transilvănean. Am inițiat retipărirea celor trei volume, la editura „Ararat” din București, cu speranța ca, într-o zi, volumele să fie traduse în limba română și astfel să devină accesibile celor interesați de istoria orașului unde armenii au avut un rol crucial.

Autorul acestei monografii în trei volume, Grigor Covrighian, s-a născut la 14 mai 1840, în Armenopolis (azi Gherla). A urmat cursurile școlii armene din orașul natal, iar ulterior a fost acceptat în mănăstirea Congregației Mekhitariste din Viena. A deținut înalta funcție de Abate general al Congregației și a activat ca profesor la Viena, Constantinopol, Armenopolis și Elisabetopol (azi Dumbrăveni). Împreună cu Kristóf Szongott (Hacik Songotian), a inițiat publicarea revistei de armenologie Armenia, redactată în limba maghiară. A fost un publicist asiduu, colaborând intens cu publicațiile Europa, Bazmavep, Handes și altele, și a redactat manuale școlare. A scris, în colaborare cu Kristóf Szongott, istoria orașului Gherla, iar alături de P. Ferhatian a întocmit o listă a manuscriselor armenești din Gherla, din care doar o parte a fost publicată. De mare valoare și, fără îndoială, punctul culminant al activității lui Covrighian este lucrarea sa în trei volume dedicată istoriei orașului Dumbrăveni, distinsă cu prestigiosul premiu literar „Izmirian”. Grigor Covrighian a încetat din viață în ianuarie 1931, la Viena.

Am prezentat cele trei volume, alături de primarul orașului Dumbrăveni, domnul Emil Dârloșan, în cadrul simpozionului de istorie din 17 mai 2025, organizat de sucursala Dumbrăveni a Uniunii Armenilor din România (președinte – Ioan Călinescu). Pe parcursul simpozionului am prezentat câteva dintre documentele inedite despre Dumbrăveni aflate la Arhivele Naționale ale României. Cel mai vechi este datat 12 septembrie 1708 (data armenească: 1157), scris în limba armeană, în care se spune că Măgărdici, fiul lui Sanam, împreună cu fiul său Minas, dă zapis lui Mehmed Bașa sau fiului său Mustafa Bașa pentru suma de 700 [taleri], împrumutată pe termen de un an, cu o dobândă de 12 pentru 10. Norco se declară garant. Urmează semnăturile celor 7 martori.

 O altă lucrare de importanță deosebită, retipărită recent la editura „Ararat” și prezentată la simpozion, a fost „Cheia citirii literelor mesropiene, care este abecedar și carte de citire a limbii haikiene [a lui Hayk, adică armene]” – redactat în armeana occidentală, fiind prima carte în limba armeană publicată în spațiul românesc. În ianuarie 1847, marele cărturar de origine armeană Gheorghe Asachi a publicat, în tipografia sa „Albina”, un document în care sublinia necesitatea apariției unor tipărituri în limba armeană, în special pentru școlile armenești. Și astfel ia naștere, tot în 1847, acest abecedar.

În timpul căutărilor sale prin diverse orașe pentru îmbogățirea viitoarei Bibliotecii Armene din București (1927), renumitul armenolog Hagop Siruni a descoperit un exemplar al acestui abecedar la Botoșani. În prezent, volumul original nu se mai află în colecțiile cunoscute – cel mai probabil a fost transferat în Armenia sau se află undeva în România, ori poate că s-a pierdut sau a fost distrus, alături de alte lucrări. Totuși, o copie a acestui exemplar am identificat-o la Biblioteca Academiei Române, fiind, până în acest moment, singurul loc unde am reușit să regăsim urmele sale. Mai multe dintre paginile fotocopiate poartă ștampila Bibliotecii Centrale Armene din București.

Arsen ARZUMANYAN

by Arsen Arzumanyan

Website