replicahd.ro | Un monument bisericesc dispărut

replicahd.ro | Un monument bisericesc dispărut din Deva: Capela armenească închinată „Neprihănitei Zămisliri a Sfintei Fecioare Maria” și „Sfântului Mucenic Ștefan”

În timpul împărătesei Maria Terezia, negustorii armeni din Deva și-au construit propriul lăcaș bisericesc, în mijlocul pieței centrale a orașului. Bombardată cu ghiulele în toiul Revoluției de la 1848-1849, capela a căzut treptat în ruină, iar după 120 de ani de existență (1766-1886), Primăria Devei a trebuit să o cumpere cu „valută austriacă”, pentru a o putea demola. În rândurile care urmează, vă vom oferi povestea puțin cunoscută a Capelei armenilor din Deva.

Armenii în Ardeal, rememorări istorice

Pe teritoriul țării noastre, armenii au tradiții istorice străvechi, prezența lor fiind atestată încă din perioada Imperiului Bizantin. În Transilvania, stabilirea acestora este semnalată, în veacurile al X-lea și al XI-lea, când ducele Géza și regele Ștefan I au înzestrat un număr de armeni cu anumite privilegii. Deja, în secolul al XIII-lea, sub regii Andrei al II-lea și Béla al IV-lea, armenii posedau în Voievodatul Transilvaniei mănăstiri și moșii. Ceva mai târziu, pe la 1343, își aveau chiar propriul arhiereu, pe Episcopul Martin de Tălmaciu. În următoarele două veacuri, aceștia ajunseseră să se coaguleze în mici comunități de comercianți și meșteșugari, la Brașov, Sibiu, Bistrița, Alba-Iulia, Făgăraș. În secolul al XVII-lea, datorită oprimărilor de tot felul, numeroși armeni au emigrat din Moldova și Polonia, refugiindu-se în Transilvania. Principele ardelean Mihail Apafi I le-a oferit protecție, autonomie și drepturi comerciale, permițându-le să se așeze la Gheorgheni, Bistrița, Miecurea-Ciuc, Șumuleu, Alba-Iulia etc.

În secolul al XVIII-lea, armenii ardeleni reprezentau, deja, un important factor comercial în dezvoltarea economiei transilvănene. Trecuți treptat la confesiunea romano-catolică, ei au dobândit dreptul de a-și întemeia așezări urbane proprii, precum „Armenopolis” (Gherla) și „Elisabethopolis” (Dumbrăveni), ambele declarate de către împărat, la 1799, „orașe libere crăiești”. Armenii transilvăneni s-au mai stabilit la: Cluj, Oradea, Arad, Aiud, Reghin, Deva, Năsăud, Abrud, Odorhei, Carei, Remetea, Toplița ș.a.

O pleiadă întreagă de personalități românești au ascendențe armenești, amintindu-i aici doar pe: Spiru Haret, Gheorghe Asachi, Virgil Madgearu, Manuc Bei, Garabet Ibrăileanu, generalul Iacob Zadik, Vasile Conta, Dumitru Bagdasar, Ana Aslan, Mihail Jora, David Ohanesian, Anda Călugăreanu.

La un deceniu după „marele foc de la 1756”, negustorii armeni din Deva ctitoresc o capelă în mijlocul pieței orașului, pe care o închină Sfintei Fecioare Maria și Sfântului Mucenic Ștefan

Încă din perioada Principatului (secolul al XVII-lea), la Deva, se statornicise o comunitate mică de negustori armeni romano-catolici, care proveneau, în marea lor parte, din orășelul Dumbrăveni (Elisabethopolis, Ibașfalău, Elisabetfalva), atașați puternicelor tradiții creștine moștenite din străbuni. Documentele timpului menționează, printre aceștia, familiile: Bosnyák, Mitrovits, Ötvös, Issekutz. Însă, de departe, cei mai înstăriți erau frații Istvan și Márton Bosnyák, comercianți cu titlu de noblețe, atașați preceptelor religioase ale „Ordinului Mekhitarist”.

Deoarece biserica romano-catolică a Mănăstirii Franciscane din Deva era situată departe de centrul orașului și prin acest impediment, participarea armenilor la serviciul liturgic devenise anevoioasă, frații Bosnyák s-au gândit să fondeze un mic lăcaș bisericesc, chiar în mijlocul târgului. Este, însă, foarte posibil ca edificarea așezământului basilical să fi constituit un act de devoțiune, închinat Maicii Domnului și Buneivestiri, din partea micii comunități armenești a Devei, afectată de pe urma incendiului din anul 1756, despre care cronica Mănăstirii Franciscane de aici consemna: „1756. Mare foc la Deva. A ars officina domeniului și alte prăvălii și case ale armenilor”.

Obținându-se înalta aprobare din partea împărătesei Maria Terezia, cu acordul Guberniului Transilvaniei și binecuvântarea Episcopului catolic de Alba-Iulia, între anii 1765-1766, frații Istvan și Márton Bosnyák au construit, pe cheltuiala lor, o capelă cu statut de paraclis, în piața centrală a Devei (Piața Unirii – n.n.), pe care au înzestrat-o cu odoarele îndătinate. Noua ctitorie catolică a primit hramurile „Neprihănita Zămislire a Sfintei Fecioare Maria” și „Sfântul Mucenic Ștefan”, iar Sfânta Liturghie s-a slujit la altarul său, începând cu data de 1 ianuarie 1767.

O „legendă urbană” de factură romantică, vehiculată prin Deva în secolul al XIX-lea, spunea că această capelă ar fi fost ridicată de cei doi frați armeni, nu atât din motivații cucernice, cât pentru ca aceștia, deveniți concurenți în neguțătorie, să nu se mai poată vedea unul pe celălalt, din casele lor situate față în față, pe ringul pieței din inima orașului. Casele, laolaltă cu prăvăliile lor, s-ar fi aflat pe două laturi opuse ale pieței devene: „…unul își avea prăvălia cam acolo unde se ridicau… casele Oroveanu, iar al doilea, vis-a-vis, unde… își are prăvălia Dolcsig”.

Primarul Devei, armeanul Antal Issekutz, a reconstituit destinul istoric al „Fostei Capele ce se afla în piața Devei”

Printre cele dintâi condeie care au consemnat date despre capela armenilor, se numără primarul pașoptist al Devei, Antal Issekutz, care a studiat arhiva Mănăstirii Franciscane din localitate, unde a descoperit prețioase referințe istorice privitoare la capela armenească. Familia lui Issekutz se ridicase din rândul comunității armenilor de la Dumbrăveni, devenind furnizori ai Episcopiei latine a Transilvaniei și arendași ai domeniului Gheorgheni.

În anul 1899, pe baza datelor extrase din „Historia domus” a Mănăstirii Franciscane din Deva, completate cu propriile mărturii, acesta a publicat un articol intitulat „Fosta Capelă ce se afla în piața Devei”, ilustrându-l cu singura fotografie în care apare micul lăcaș bisericesc de altădată.

Dorin PETRESCU

citește articolul integral pe replicahd.ro

by Redactor