Pun Pareghentan la Centrul Cultural Armean din București

          În luna februarie, anumite tradiții care îi bucură în mod deosebit pe enoriași sunt legate de principalele sărbători religioase, precum Întâmpinarea Domnului (Dearăntaraci), Sfântul Sarkis, ocrotitorul tinerilor, și Lăsata Secului (Pun Pareghentan). Aprinderea focului în curtea bisericii (Terendez), săriturile peste foc, dansurile, muzica, petrecerile reușesc, în bună măsură, să combată cenușiul iernii, temperaturile scăzute și gerul usturător.

          Înaintea Postului Mare, armenii ca și alți credincioși, aparținând diferitelor confesiuni, organizează baluri mascate, petreceri, vizite la rude și prieteni. Sunt renumite, în lume, carnavalurile din diferite orașe ale Italiei. Pentru realizarea costumelor somptuoase croitoresele lucrează chiar luni la rând.

          În perioada interbelică, la noi, în orașele cu prezență armenească semnificativă, negustorii își confecționau măști din cartoane colorate și se adunau pentru a petrece înaintea celui mai lung post din an. Străbunica mea, Nectar Margosian, soțul Artin, cei din familia fratelui ei, Aramienii, erau nelipsiți de la balurile mascate ale Damadienilor din Constanța. Regulile de etichetă, cele de bune maniere, erau respectate, petrecerile fiind încântătoare și foarte simpatice. Fiecare își exprima personalitatea și prin ținută. Finețea, versatilitatea,  entuziasmul, eleganța, discuțiile consistente despre afaceri, surprizele făceau deliciul  acelor seri. Negustorii armeni au lăsat moștenire nu numai valori materiale ci și o serie de obiceiuri frumoase și plăcute pentru a marca diferitele perioade din an.

          De ceva vreme, tradiția balurilor mascate de Pun Pareghentan s-a reluat. Anul acesta, la Centrul Cultural Armean din București, au fost așteptați mulți tineri costumați în eroi, nimfe, gorgone sau alte personaje legendare, în ultima sâmbătă din luna februarie. În acest sens, imaginația fiecăruia a avut un cuvânt greu de spus.

          Pentru a încălzi atmosfera, la eveniment a fost prezentă Simona Delegeanu, interpreta care în 2024 i-a impresionat pe jurații de la Vocea României. Timbrul special, maniera personală de interpretare, mesajele puternice s-au remarcat și de acestă dată. Pasiunea ei pentru muzică, sensibilitatea s-au simțit în fiecare notă, în fiecare gest. În repertoriul acestei artiste coexistă jazzul, folclorul, dar și anumite hituri îndrăgite de cei care ascultă cu precădere muzică pop. Pentru a spori culoarea evenimentului, s-a aflat la Centrul Cultural Armean și DJ Andrei Răutz care a reușit să ofere momente memorabile.

          Suntem obișnuiți să ne grăbim, în prezent, dar putem, din când în când, să ne întoarcem cu privirea în trecut, la obiceiurile care au fost transmise din generație în generație.  Chiar dacă anii comunismului au fost grotești și umilitori, obiceiurile frumoase au reușit să fie transmise.  În București, pe strada Armenească, la numărul treisprezece, pot fi găsiți mereu parteneri de taifas,  poate și de dans, oameni de la care avem de învățat, cultural vorbind. Limpezimea de cristal a răspunsurilor, profunzimea lor este o caracteristică a acestui loc primitor.  După-amiaza sau seara petrecută aici este cu certitudine bună, agreabilă și uneori plină de energie.

          Am avut bucuria și eu  de a sta pe îndelete de vorbă cu Simona Delegeanu, Andrei Răutz și Claudiu Cobilanschi despre Pun Pareghentan, muzică, petreceri și alte lucruri care colorează frumos viața. Armenii iubesc taifasul, vorbele meșteșugite și tocmai de aceea a fost plăcut să-i ascult pe cei trei, povestind despre pasiunile și reușitele lor.  Tânăra Simona Delegeanu mi-a spus despre cum se simte pe scenă și ce loc ocupă muzica în viața ei.

• Ligia Keșișian m-a invitat să cânt la Centrul Cultural Armean. O cunoscusem înainte și am acceptat cu mare bucurie, mai ales că era vorba despre Pun Pareghentan. Sigur, în ultimul timp m-au cunoscut mulți oameni, odată cu participarea la Vocea României. Curând o să lansez un cover la Leliță, Mărioară, melodia care a devenit virală odată cu Vocea României. Sunt entuziastă, lucrez și la un album care o să fie gata în aprilie sau mai. Simt că visurile mele prind contur. Deocamdată vreau să mă afirm pe plan local, am un proiect cu muzică veche românească, reinterpretată. Vreau neapărat să cânt la Electric Castle. Îmi plac și spațiile micuțe ca acesta de la Centrul Cultural Armean. Mă potrivesc și aici, la armeni, dar și pe scene mari, la festivaluri. Eu cânt și la chitară, la synth, fac live looping. Îmi place foarte mult combinația dintre folclor, muzică veche, sunetul de chitară și cel de caval. La Centrul Cultural Armean am ales să cânt de Pun Pareghentan melodiile Mariei Tănase pentru că vocea mea se potrivește pe melodiile ei. Am crescut, ascultând muzică populară. Aici, la armeni este cool, mă simt bine. Este important să fim autentici, să avem răbdare, curaj, o voce personală, specială.

           Cu Andrei Răutz  am vorbit despre preocupările sale muzicale, vestimentare și cele din domeniul IT.

• De mic sunt pasionat de muzică, dar doar de trei, patru ani pun efectiv muzică. M-au rugat niște prieteni să deschid  un concert și așa a început totul. Am colaborat cu Ligia Keșișian la Balkanik Festival și acum sunt aici la Centrul Cultural Armean. Practic este a treia oară când pun muzică în fața unui public. Eu am fost la Festivalul Strada Armenească,  am văzut filmele lui Sergei Paradjanov și știu câte ceva despre cultura armeană.  Am ales pentru seara asta piese din toată lumea, piese care mi-au comunicat ceva. Trei săptămâni au lucrat la selecția lor. Eu țin seamă de public și potrivesc muzica după starea din sală. De fapt, lucrez în sfera IT și am preocupări în diferite domenii.

          Despre atenția cu care urmărește evenimentele de la Centrul Cultural Armean am discutat cu Claudiu Cobilanschi.

• Cunosc de ceva timp programul Centrului Cultural Armean și mereu sunt evenimente foarte interesante. La aceste întâlniri sunt puse la loc de cinste cultura și socializarea. Urmăresc cu atenție și mult drag tot ce face Ligia Keșișian și mi-am propus să vin la toate evenimentele. Chiar și în seara asta geroasă am venit să ascult muzică bună, să mai aflu câte ceva despre istoria armenilor, să mă întâlnesc cu oameni interesanți. Am venit în Armenească, la numărul treisprezece, la mai multe ceaiuri dansante, am fost la târgul de Crăciun și la seri de poezie. Mi-ar plăcea să fie mai multe dezbateri privind istoria armenilor și întâlniri cu personalități din Armenia.

          Cum se întâmplă de obicei, atmosfera a fost plăcută, iar cei veniți să petreacă cu plăcere câteva ore bune la Centrul Cultural Armean au uitat de gerul năprasnic, de grijile zilnice, de relele lumii. Toți au plecat mulțumiți, poate spre alte întâlniri, culturale sau nu, ispititoare sau nu. De acest Pun Pareghentan își vor aminti și  probabil, vor fredona melodiile ascultate.

Andreea Barbu

fotografii Andreea Retinschi

by Andreea Barbu