Mariam Gevorgyan

ISTORIE | Regina Heghine, Regele Abgar și scrisoarea lui către Iisus

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share
Regina Heghine și Regele Abgar

Numele armenilor a fost mult timp asociat cu Ierusalim. Astăzi, ca acum multe secole în urmă, cartierul armenesc acoperă un sfert din orașul vechi. Crearea sau conservarea majorității zonelor considerate importante pentru cele trei religii din Ierusalim este asociată cu reginele armence.

Una dintre cele mai importante regine a fost Heghine – Temătoarea de Dumnezeu, soția regelui Abgar al V-lea al Armeniei Mici. Regele Abgar, în timpul vieții pământești a lui Iisus Hristos, a fost primul rege care a crezut în Hristos și L-a acceptat ca Fiu al lui Dumnezeu. Când era bolnav, regele Abgar îi trimite lui Hristos o scrisoare։

„Abgar, domnitor la Edessa, lui Iisus bunul Mântuitor, care a apărut în regiunea Ierusalimului, Salutare!

Am auzit vorbindu-se despre tine și despre vindecările pe care le săvârşeşti fără leacuri și fără plante. Căci se spune că le redai orbilor vederea, paraliticilor vlaga mădularelor, că-i purifici pe leproși , alungi spiritele necurate, îi vindeci pe cei ce suferă de boli cronice și, în sfârșit, că-i învii chiar și pe cei morți. Auzind aceste lucruri despre tine, am cugetat în sinea mea că nu poate fi adevărată decât una din două: sau tu ești Dumnezeu pogorât din cer sau, pentru a putea săvârși asemenea minuni, ești cel puțin un Fiu al marelui Dumnezeu! Iată de ce te rog, prin această epistolă, să binevoiești să mă vindeci de boala de care sufăr. Am mai auzit spunându-se că evreii cârtesc împotriva ta și vor să te piardă. Or cetatea mea, micuță fără îndoială, este bine rânduită și va fi de ajuns pentru noi doi. Vino, deci la mine, dragă prietene Iisus, și rămâi în cetatea și în țara mea. Căci toată lumea de aici te va purta în slavă și te va păstra în inima sa! Te aștept, cu inima plină de dor și nerăbdare! Trimisă prin credinciosul meu servitor Brachus.”

Mesagerul regelui Abgar îi duce această scrisoare lui Iisus cu cinci zile înainte de Paștele iudeilor, în momentul în care El era pe cale să părăsească templul. Păgânii se apropie de Iisus prin mijlocirea lui Filip și Andreas și prezintă scrisoarea lui Abgar.

Iisus se bucură în sufletul său că credința în Cel Minunat se răspândește chiar și printre păgâni și scrie următorul răspuns:

„Fericit ești tu, Abgar, căci fără să Mă fi văzut, tu ai Credință! Căci stă scris despre Mine că cei ce Mă vor vedea nu vor crede în Mine, pe când cei ce nu Mă vor vedea vor crede și vor avea viață veșnică! Dar cât despre, așa cum Îmi scrii, venirea Mea lângă tine deoarece aici, în țara lui Iuda, voi fi prigonit, îți spun: este necesar ca toate pentru care am venit în această lume să se împlinească în acest loc și ca Eu Însumi, după ce peste puțină vreme toate se vor săvârși asupra Mea, să Mă ridic înapoi la Cel din care am ieșit din toată Veșnicia. Dar fii plin de răbdare în ușoara ta suferință. De îndată ce Mă voi ridica înapoi la Cer, voi trimite la tine un ucenic ca să te vindece de boală și ca să-ți dea adevărata sănătate ție și tuturor celor care sunt alături de tine!

Scrisă de Iacob, ucenic al Domnului Iisus Hristos, trimisă din regiunea Ghenizaret și încredințată lui Brachus, mesager al regelui.”

Iisus îi trimisese lui Abgar şi imaginea Sa care s-a păstrat multă vreme în Edessa, iar astăzi se păstrează în biserica armenească Sf. Bartolomeu din Genova. Regele Abgar a murit, probabil la jumătatea secolului I. De menționat faptul că originalul scrisorii lui Abgar se află în colecția personală a Papii de la Roma.

Regina Heghine părăsește luxosul palat după moartea soțului ei și merge la Ierusalim în anul 42, unde era foamete în acel moment. Văzând foamea și sărăcia răspândită, Heghine și-a vândut bijuteriile din aur și a cumpărat grâu și alte alimente din Cipru și Egipt. Regina a ordonat să hrănească pe toată lumea fără discernământ: creștini, iudei și păgâni. Când cei cinci ani de ședere în Ierusalim au trecut, foametea din țara evreiască a dispărut și regina a început să se angajeze în construirea de biserici. Pentru a salva de la distrugere și profanare toate locurile și amintirile legate de Hristos, regina Heghine a poruncit să zidească biserici pe ele. Mai întâi, mormântul Domnului a fost îngrădit și pe el a fost construită o mică biserică în formă de piramidă. Mai târziu, din ordinul reginei, este împrejmuit și locul nașterii Domnului, în orașul Betleem. Apoi a construit o biserică în locul unde a fost îngropat capul Sfântului Apostol Iacob al lui Zevedeu şi până astăzi acel loc aparţine Bisericii Armene. Tot ea a ordonat să fie înconjurat și mormântul Sfintei Născătoare de Dumnezeu.

Regina Heghine a fost înmormântată în Israel. Locul mormântului reginei nu a fost cunoscut până în secolul al XIX-lea, din cauza numeroaselor distrugeri. Abia în 1863, în timpul săpăturilor, arheologul francez Félicien de Saulcy a descoperit morminte cu sicrie de piatră, care au fost trimise în Franța pentru cercetări ulterioare care au arătat că unul dintre sicrie i-a aparținut reginei Heghine. Astăzi, sicriul de piatră al marii regine se află în Muzeul Luvru.

Sicriul din piatră al Reginei Heghine, Muzeul Luvru, Paris

În 2007, în urma săpăturilor bazate pe descrierile istoricului evreu Josephus, a fost găsită și casa reginei Heghine în Ierusalim, în afara orașului vechi, pe latura de sud.

Mariam GEVORGYAN

Bibliografie:

Scrisorile Lui Iisus către Abgar – Regele Edessei – Dicteu Divin Prin Jakob Lorber (link)
Movses Khorenați, „Istoria Armenilor” (sec. V)