TREI POEȚI ARMENI…

Antologie de poezii de Vahan Derian, Missak Medzarenz și Mateos Zarafian – ediție îngrijită de Gregorio Zovighian ( Edizioni Nuova Prhomos, 2022 )

Doctorul Gregorio Suren Zovighian este cunoscut mai ales pentru două lucrări. Este vorba de Istoria Karabaghului [1], apărută în 2017 și, în același an,  Benedici questa Croce di spine [Binecuvântează această cruce de ghimpe..][2] editată  și ingrijită împreună cu Rev, Vardapet Hamazasp Kechichian de la Congregația armeană Mekhitaristă.

Cea din urmă carte, apărută anul trecut cu titlul Tre Poeti armeni. Antologia di poesie di Vahan Derian, Missak Medzarenz Mateos Zarafian ( Edizioni Nuova Prhomos, Città di Castello, 2022, pp. 128) este o culegere a unor poeți care deși nu au fost victime directe ai Medz Yeghern, Marea Crimă adică ai Genocidului din 1915, săvârțit de către mișcarea  Junilor turci au sfârșit în plină putere creatoare.  Cei trei poeți prezenți în această nouă antologie sunt: Vahan Derian (1885-1920), Missak Medzarentz (1886-1908) și Mateos Zarifian (1894-1924)[3] .

          Această Antologie cuprinde, așadar, trei autori născuți în locuri diferite, cu sensibilități diferite, dar uniți de o moarte care i-a prins la o vârstă fragedă din cauza tuberculozei: Vahan Derian a murit la 35 de ani, Mateos Zarifian la 30 de ani și Missak Medzarentz la 22 de ani.

          Gregorio Zovighian remarcă:

          „Boala și, odată cu ea, ideea de moarte le-a influențat cu siguranță poezia, dar cu intensitate diferită. Uneori sunt tema dominantă, în timp ce alteori sunt doar un indiciu trecător sau chiar pur și simplu uitate”[4].

Acești trei poeți au fost menționați și în alte lucrări cum ar fi cartea regretatului Părinte Mesrop Gianascian (15.1.1908-13.4.1974) intitulată La poesia armena moderna Poeti armeni dell’Ottocento e del Novecento [Poezia armeană modernă.[5] Poeții armeni din secolele XIX și de XX ], și  de P. Boghos Levon Zekiyan,  Canto d’Armenia, Yerg Hayastani [ Cântecul Armenei, Yerg Hayastani][6]. 

          În prima carte, cei trei autori, și anume Vahan Derian[7], Missakh Medzarentz ‘[8] și Mateos Zarifian[9] sunt menționați în introducerea cărții[10] și la finalul acesteia, unde este prezentată o scurtă biografie a autorilor. Aceștia sunt apoi prezenți, în traducere italiană, cu unele din poeziile lor, oferind cititorului exemple din lirica armeană. În cea de-a doua carte, cea editată de arhiepiscopul Boghos Levon Zekiyan, sunt prezenți doar Misakh Metzarents[11] și Vahan Derian[12]. Pe lângă cele două lucrări amintite, în limba italiană, semnalăm Antologia, în limba română, prefațată și prezentată de Sergiu Selian[13], în care sunt prezenți Vahan Derian[14] și Missak Medzarentz[15], cu șapte, respectiv trei poeme.

          Dr. Gregorio Zovighian ne-a oferit un număr considerabil de poezii ale acestor poeți simboliști: 37 de Vahan Derian, 20 și o proză de Missak Medzarenz și 30 de Mateos Zarafian.

          Editorul acestei lucrări  nu s-a folosit de traduceri anterioare, ci a tradus el însuși poemele, respectând originalul armean, făcând o alegere lexicală inteligentă și fidelă textului, astfel încât să respecte limbile armeană și italiană,  indicând de asemenea, colecția din care au fost preluate poeziile.

Cititorul italofon se va putea astfel apropia de poeziile lui Vahan Derian, pseudonimul lui Vahan Der Grigorian, născut în 1885 la Gandzà, un sat din provincia Akalkalak la granițele Armeniei. După cum arată și numele său, provine dintr-o familie de preoți, tatăl său, Sukias, fiind un preot căsătorit al Bisericii Apostolice Armene. A studiat în Rusia, la Sankt Petersburg. Pasionat de filozofie, s-a orientat și spre editare, înființând Editura “Pantheon”. A scris în armeana orientală, dar a învățat și numeroase limbi, precum franceza, greaca și persana. A colaborat cu scriitori precum Valeriu Briusov și Maxim Gorki. S-a înscris în partidul comunist. A murit în 1920[16] .

          Cel de-al doilea poet, Missak Medzarenz[17] (1886-1908), s-a născut la Pinghian și a scris în armeana occidentală. P. Boghos Levon Zekiyan a spunea despre el că este „Una dintre cele mai originale voci ale simbolisticii armenești.”[18]. Tatăl său, Garabed, făcea parte dintr-o familie distinsă. De asemenea, a studiat la “Colegiul Anatoliei”, condus de misionari de confesiune evanghelică. S-a mutat împreună cu familia la Constantinopol, unde a reușit să își aprofundeze cunoștințele lingvistice. Suferind de tuberculoză, a murit la doar 22 de ani.

          Gregorio Zovighian citează o mărturie a mamei lui Medzarenz:

          <Era un tânăr sensibil, timid, dar și foarte vesel: îi plăcea adesea să râdă și să glumească. Ultimele sale clipe de viață au fost foarte emoționante, așa cum le-a povestit mama sa. Simțind că se apropie sfârșitul, poetul i-a cerut mamei să se ridice de la piciorul patului, unde stătea, și să părăsească încăperea, adăugând că o va căuta în scurt timp; apoi, după ce a tușit de trei ori și a oftat “sufletul meu”, a murit.>[19].

          Regretatul poet Mateos Zarifian (1894-1924)[20] s-a născut la Constantinopol. Activitatea sa literară este cunoscută fiind scrisă în armeana occidentală. A fost profesor de limba engleză și educație fizică la Colegiul “Berberian” din Constantinopol, unde a dobândit o reputație de atlet talentat. A fost, de asemenea, interpret pentru armata britanică și a fost trimis în satele armenești din Anatolia, alături de o echipă britanică, pentru a evalua situația de acolo și a pregăti bazele pentru ajutorarea orfanilor armeni. Se odihnește în cimitirul din Uskudar, o suburbie a Constantinopolului, unde a murit în 1924    

Pentru a apropia cititorul de doi dintre acești poeți,redăm, mai jos o poezie de Vahan Derian[21], preluată din „Antologia de poezie armeană clasică și contemporană”( Editura Minerva 1981) și una de Missak Medzarentz[22] care se regăsește în aceeași Antologie.

Tristețe

Cu pas mlădiu, și plutitoare, cu blânda beznelor aripă,

O umbră a trecut, duioasă, punând pe flori câte-un sărut.

Ca adierea printre tufe, în molcoma-nserării clipă,

Precum năluca, o fecioară în alb și palidă-a trecut…

Și în câmpia somnoroasă, în tăinuitul prag de noapte,

Ea dulci cuvinte de iubire deșertei, largi câmpii i-a spus.

Și au rămas în flori, aprinse, rivnitele copilei șoapte,

Și florile, arzîndu-mi pieptul, în inima mi le-au adus.

Vahan Derian (Terian)     

      Zile de vis

Floarea roșie de primăvară,

Mi-ai dat dimineața fără nor,

Răscolind, pentru întâia oară,

Sufletul meu cald și visător.

Mari neliniști m-au cuprins deodată,

Și-n sfiosu-mi piept găsindu-și loc,

Am dorit iubirea-nvăpăiată,

Farmecul sărutului de foc.

Ars de flacăra inimii tale,

Suflertul meu visător și cald

M-a purtat pe-o mătăsoasă cale

În marea iubirii să mă scald.

Viața mea, din clipele acele-i

Ca un vis, o , cel mai minunat,

Niciodată umbra îndoielii

Către mine nu s-a furișat.

Missak Medzarenz (Misak Mețarenț)

Giuseppe MUNARINI

[1] Gregorio Zovighian, Storia del  Karabagh. Dall’antichità fino all’indipendenza, Edizioni Aprhomos, Città di Castello, 2017.

[2] Suren Gregorio Zovighian, p. Hamazasp Kechichian,  Benedici questa croce di spighe. Invito alla lettura di Antonia Arslan, Edizioni Ares, Milano, 2017.

[3] Gregorio Zovighian,[ a cura di-], Tre poeti armeni, Antologia di poesie di Vahan Derian, Missak Medzarentz, Mateos Zarifian, Edizioni Nuova Prhomos, Città di Castello (Pg), 2022. Am respectat grafia numelor cum a fost scrisă de către  autori și editori.

[4] <<La malattia e con essa l’idea della morte ha sicuramente influenzato la loro poesia, ma con differente intensità. A volte sono il tema dominante, mentre altre volte sono solo un fugace accenno o, persino, sono semplicemente dimenticate>>.

[5] Padre Mesrop Gianascian [a cura di], La poesia  armena moderna. Poeti armeni dell’Ottocento e del Novecento, Edizioni Mechitar, Venezia, 1963. El a tradus și o carte: Inni Sacri:. P. Mesrobio Gianascian, Inni Sacri di San Nersès il grazioso Patriarca degli Armeni 1102-1173.Tradotti e pubblicati dal P. Mesrobio Giuanisciuan Mechitarista In occasione dell’Ottavo Centenario della mote 1173-1973, San Lazzaro-Venezia, 1973.

[6] Boghos Levon Zekiyan, In forma di parole, Canto d’Armenia, Yerg Hyastani, Anno XVIII, IV serie, Numero I, Gennaio. Febbraio Marzo, 1998.

[7] Sau Vahan Terian. În cartea sunt prezente 8 poezii  și o scurtă bibliografie cfr. Padre Mesrop Gianascian [a cura di],  La poesia armena moderna. Poeti armeni dell’Ottocento e del Novecento, op. cit., pp.237-244 și. p.353.

[8] Sau  Misakh Mecarnc. Sunt prezente 8 poezii și o scurtă biografie: cfr. Padre Mesrop Gianascian [a cura di],  La poesia armena moderna. Poeti armeni dell’Ottocento e del Novecento, op. cit., pp. 191-204 și p.371

[9] Sau Mattheos Zarifian, Sunt prezente  4 poezii și o scurtă biografie:  cfr.. Padre Mesrop Gianascian [a cura di],  La poesia armena moderna. Poeti armeni dell’Ottocento e del Novecento, op. cit., pp. 267-270 și 354.

[10] Padre Mesrop Gianascian [a cura di],  La poesia armena moderna. Poeti armeni dell’Ottocento e del Novecento, op. cit., pp.35-40.

[11] Cu o poezie și o scurtă  biografia. Boghos Levon Zekiyan, In forma di parole, Canto d’Armenia, Yerg Hayastani, op. cit.,pp. 239  e 241-253..

[12] Cu o poezie și o scurtă  biografia. Boghos Levon Zekiyan, In forma di parole, Canto d’Armenia, Yerg Hayastani, op. cit.,pp. 239  e 241-253

[13] Antologie de poezie armeană clasică și contemporană, În românește de Dumitru  M. Ion, Carolina Ilica și Haralambie Grămescu. Prefața și prezentări de Sergiu Selian Biblioteca pentru toți, Editură Minerva, București, 1981

[14] Vahan Terian. Vahan Terian, Antologie de poezie armeană clasică și contemporană, În românește de Dumitru M.Ion, Carolina Ilica op. cit., pp. 254-258.

[15] Misak Mețarenț, Antologie de poezie armeană clasică și contemporană,În românește de Dumitru M.Ion, Carolina Ilica op. cit., pp. 263/267.

[16] Gregorio Zovighian,[ a cura di-], Tre poeti armeni, Antologia di poesie di Vahan Derian, Missak Medzarentz, Mateos Zarifian, op. cit., pp. 9-10.

[17]  Nume de artă: Metzarents.

[18] << Una delle voci più originali del simbolismo armeno…>> Boghos Levon Zekiyan, In forma di parole, Canto d’Armenia, Yerg Hayastani, op. cit. p.  235.

[19] Textul original este în italiană. Traducerea în românește îmi aparține. Iata textul în limba italiană:

<<Era un giovane sensibile, timido, ma anche molto allegro: amava spesso ridere e scherzare. Furono molto commoventi i suoi ultimi attimi di vita, così come li narrò la madre. Sentendo ormai giunta la fine, il poeta le chiese di alzarsi dai piedi del letto, ove era seduta, e di uscire dalla sua camera, aggiungendo che poco dopo l’avrebbe chiamata; poi dopo tre colpi di tosse ed aver sospirato “ la mia anima”, spirò- “Povero e dolce figlio mio, aggiunse la madre, era così sensibile che non volle assistessi all’attimo del trapasso.>>. Gregorio Zovighian,[ a cura di-], Tre poeti armeni, Antologia di poesie di Vahan Derian, Missak Medzarentz, Mateos Zarifian, op. cit., p. 54.cfr. anche ivi, p. 53.

[20] Gregorio Zovighian,[ a cura di-], Tre poeti armeni, Antologia di poesie di Vahan Derian, Missak Medzarentz, Mateos Zarifian, op. cit., p 87-88.

[21] Antologie de poezie armeană clasică și contemporană, op. cit., p.255.              

[22] Antologie de poezie armeană clasică și contemporană, op. cit.,264.

by Giuseppe Munarini