YAIR AURON : Amintiți-vă, Cereți dreptate și Recunoașteți

publicat în “Israel Hayom” (Israel Astăzi), 24 aprilie 2016 (tradus din ebraică)

Tufele de liliac cresc sălbatic și sunt în plină floare. Lalele, plantate cu miile, sunt în floare. Cerul este senin, primăvara a venit deja la Erevan, iar în această perioada a anului Muntele Ararat, în toată splendoarea lui, pare atât de aproape, dar totuși atât de departe. Dincolo de graniță, pe teritoriul turcesc, este imposibil de atins. Acesta este simbolul Armeniei, care acum își plânge victimele unui genocid care a avut loc în urmă cu 101 ani.

Cu toate că a trecut centenarul, aceasta rămâne o zi specială pentru poporul armean, atât în Armenia cât și în diaspora. Este o zi dureroasă și încărcată emoțional – dureroasă, nu doar din cauza genocidului în sine, ci și din cauza negării continue. Armenii sunt victime de două ori : ei sunt victime ale exterminării și victime ale refuzului. Ziua Comemorării este mai prezentă, atât în manifestările oficiale cât și în manifestările populare, chiar mai mult decât ziua noastră de comemorare a Holocaustului. În seara zilei care marchează Comemorarea, florile depuse la monumentul Genocidului formează mormane de câțiva metri.

În această zi armenii, care nu sunt întotdeauna uniți, se unesc în suferința și în protestul lor. “Amintiți-vă și cereți dreptate”, spune unul dintre sloganuri. Armenii cer recunoașterea genocidului din partea Turciei și din partea altor țări din întreaga lume, dar numai 26 din cele 198 de națiuni membre ale Organizației Națiunilor Unite au recunoscut pe deplin și în mod oficial genocidul.  Alte state au  recunoscut genocidul prin parlamentele lor. Dar există totuși și ceva insultător în aceast tip de recunoaștere. Este ca și cum ar spune: “Noi recunoaștem genocidul, dar nu în totalitate” – “Nu îi putem supăra pe turci …” De exemplu, Germania, care a fost direct implicată în genocid, recunoaște genocidul prin Bundestag dar nu și prin cancelarul său sau prin Guvernul german.

Și există și țări care neagă. Din păcate și în mod rușinos, Israelul este cea mai proeminentă dintre ele. Israelul nu numai că nu recunoaște genocidul, dar, îl și neagă. “Nu a existat niciun genocid”, a declarat Shimon Peres, care era ministru de externe în anul 2001, iar de atunci nu a mai existat nicio altă declarație oficială. Atunci când oficiali autorizați din Israel sunt întrebați despre poziția israeliană cu privire la acest subiect, ei răspund într-un  limbaj obscur militar și diplomatic, ca și când ar fi un secret militar. Într-adevăr, în plus față de percepția care încă domnește în Israel în ceea ce privește unicitatea Holocaustului, Israelul are și “interese” politice și militare de a nega Holocaustul altui popor. Relațiile cu Turcia, și mai recent, cu Azerbaidjanul, pot determina modul în care Israelul definește genocidul. De-a lungul ultimului deceniu, Israelul a fost  principalul furnizor de arme al Azerbaidjanului. Se estimează că Israelul a vândut în Azerbaidjan arme in valoare de aproximativ 5 miliarde de dolari în ultimii 4 ani. Prin urmare, noi  nu “trebuie” să recunoaștem genocidul armean … Pe de altă parte, Israelul este singura țară, în afară de Azerbaidjan și Turcia, care comemorează, cu participarea miniștrilor israelieni, “genocidul din Khojaly,” un genocid azer aparent fabricate de guvernul azer.

Anul acesta, genocidul este chiar mai prezent din cauza luptelor acerbe care au avut loc la începutul acestei luni, între armeni și azeri în Nagorno-Karabagh. În conștiința armeană, lupta de astăzi peste enclava armeană este o continuare a luptei pentru existență și supraviețuire de după genocid. Mulți armeni nu văd continuarea istoriei armene fără Nagorno-Karabagh.

Arme israeliene mortale au jucat un rol important și vizibil în aceste lupte. Israelul trimite arme, știind în mod clar că acestea sunt concepute pentru a ajuta Azerbaidjanul în eforturile sale de a elimina enclava din Karabagh. Mai multe ziare israeliene au definit locuitorii din Karabagh ca “separatiști armeni”, chiar dacă aceștia trăiesc acolo de sute de ani. Există mai multe biserici și mănăstiri armenești în această zonă care datează din primele secole.

Pentru armeni, așa cum am menționat mai sus, Nagorno-Karabaghul este o problemă vitală și o parte a unei lupte continue pentru supraviețuire după genocid.

Armenii simt o mare apropiere față de poporul evreu și le este foarte dificil să accepte comportamentul Israelului față de ei. În ultimele zile am fost întrebat de multe ori dureros și ferm: < Cum puteți face asta? Suntem două popoare care avem o experiență similară și voi preferați să cultivați o ” frăție a victimelor ” cu Azerbaidjanul? >. Când oficialii responsabili din cadrul Ministerului Apărării au fost întrebați despre vânzarea de arme israeliene, aceștia au răspuns în mod oficial că Israelul nu tratează problema vânzării de arme israeliene prin intermediul mass-media. De asemenea, au avut grijă să sublinieze că  “Noi lucrăm în conformitate cu interesele statului Israel”.

Aș putea spune că, atunci când negăm genocidul armean, profanăm memoria acestuia și memoria victimelor sale. Genocidul poporului evreu a primit recunoașterea la nivel mondial, compensații și numele său unic, “Holocaust”.

Cred că prin faptul că nu recunoaștem genocidul poporului armean, și chiar mai rău, prin negarea acestuia, am profanat sfințenia și valoarea vieții umane, care cred eu că este semnificația Holocaustului și mesajul care trebuie învățat în urma lui. Eu fac aceste acuzații aspre în ajunul Zilei Comemorării Holocaustului, chiar dacă mulți dintre noi nu sunt gata să le audă. Cred că nimeni, și cu siguranță nu noi, nu poate profana memoria genocidului unui alt popor, pentru că făcând asta, nu facem altceva decât să profanăm sfințenia întregii vieți omenești. Aceasta, la rândul său, profanează memoria victimelor Holocaustului nostru.

______________________

Biografie

Yair Auron este un istoric israelian, savant și expert specializat pe Holocaust și studii despre genocid și rasism. Din 2005, el este șef al Departamentului de Sociologie, Științe Politice și comunicare a Universității Deschise din Israel (Open University of Israel) și profesor asociat.

Auron este licențiat în istorie și sociologie la Universitatea din Tel-Aviv. El a terminat studiile de masterat la Universitatea Ebraică, și doctoratul la Université de la Sorbonne Nouvelle din Paris (Franța).

Din 1974 până în 1976 a lucrat ca director al Departamentului de Educație din interiorul Yad Vashem (Memorialul Holocaustului din Ierusalim). În anii 1980 a lucrat ca cercetător la Centrul Melton pentru Educație Evreiească de la Universitatea Ebraică și, de asemenea, ca director academic al Secțiunii Europene a Institutului Israel-Diaspora, un institut extern al Universității din Tel-Aviv. Din 1996 până în 1999 a fost lector și șef al Diviziei de Studii Culturale a Colegiul Academic Max Stern din Emek Yezreel.

Auron este director asociat si membru al consiliului academic al Institutului pentru Studierea Holocaustului și Genocidului, din Ierusalim. El este, de asemenea, membru al consiliului academic al Institutului Zoryan din Cambridge, Massachusetts (SUA) și membru al consiliului consultativ al The Genocide Education Project (de asemenea, cunoscut sub numele de GenEd) în San Francisco (SUA ).

Lucrări

Jewish-Israeli Identity (Identitatea Ebraico-Israeliană) , Sifriat Poalim (with Kibutzim College of Education), Tel-Aviv, 1993.

The Banality of Indifference: The Attitude of the Yishuv and the Zionist Movement to the Armenian Genocide (Banalitatea Indiferenței: Atitudinea Yishuvului și Mișcării Sioniste față de Genocidului Armean), Dvir (with Kibutzim College of Education), Tel-Aviv. (Ebraică).

Les Juifs d’Extrême Gauche (Evreii de Extremă Stângă) en Mai 68, Éditions Albin Michel, Paris, 1998.

We are all German Jews: Jewish Radicals in France During the Sixties and Seventies (Suntem toți Evrei Germani: Radicali evrei în Franța în timpul anilor șaizeci și șaptezeci), Am Oved (with Tel-Aviv University and Ben-Gurion University ), Tel-Aviv, 1999.

The Banality of Indifference: Zionism and the Armenian Genocide (Banalitatea Indiferenței: Sionismului și Genocidului Armean), Transaction, Rutgers University Press, New Brunswick, 2000.

The Banality of Denial (Banalitatea Negării), Transaction, Rutgers University Press, New Brunswick, 2003.

Denial: Israel and the Armenian Genocide (Negare: Israelul și Genocidul Armean), Maba, Tel Aviv, 2005.

The Pain of Knowledge – Holocaust and Genocide issues in Education (Durerea cunoașterii – Holocaustul și Problema Genocidului în Educație), Transaction, New Brunswick, 2005.

by Mihai Stepan Cazazian