Ce ar avea în comun Farul Genovez, Casa Manissalian şi Biserica Armenească ? Faptul că au fost realizate de armeni. În Constanța, un oraș multietnic, cosmopolit, comunitățile trăiau în armonie în prag de secol XX. “Mahalaua grecească, mahalaua armenească, evreiască, turcească” etc. – cum erau denumite cartierele pe atunci – formau, împreună cu casele românilor, un mic orășel numit Kustenge (denumire care a fost menținută încă doi ani după 1878), redenumit apoi Constanța .
Un prim armean menționat în istoria Constanței este Artin Aslan, un inginer francez de origine armeană. Acesta făcea parte dintr-un echipaj de pe o navă franceză care transporta alimente și armament în timpul Războiului Crimeei (1853-1856). Poposind în Constanța de atunci, se îndrăgostește de Miriam, o frumoasă localnică și se hotărăște să rămână aici, angajându-se la compania engleză D.B.S.R. Tot pentru această companie proiectează și construiește în 1860 (an în care s-a însurat cu Miriam) Farul Genovez, pe locul unui mai vechi far distrus în războaiele ruso-turce. Farul Genovez este o construcție înaltă de 8 metri, având ziduri din calcar cenușiu, paralelipipedică până la 3,5 metri și octogonală în rest. În vârf are cabina farului, metalică, iar spațiul intern este cilindric, în el desfășurându-se o scară metalică cu trepte de piatră. Farul a fost sărbătorit de curând de comunitatea armeană din Constanța (3 octombrie 2015), prilej cu care s-a montat o plăcuță de atestare a acestui monument istoric (înscris cu codul L.M.I. – CT-II-m-A-02800). În comemorarea lui Artin Aslan a vorbit Hacic Garabet, președintelui UAR Constanța și Liviu Merdinian, inițiatorului proiectului de montare a plăcuței pe Farul genovez pe care este scris în patru limbi – română, franceză, engleză și armeană – „Cel mai vechi far al orașului Constanța, pe locul presupus al unui far genovez, a fost construit de maiorul armean Artin Aslan pentru compania engleză Danube&Black Sea Railway, ce a construit calea ferată Cernavoda-Constanța și a modernizat Portul Constanța. A fost vizitat de principele Carol I în oct. 1879 și a funcționat până în 1913 când a fost înlocuit de farul „Carol I”, de pe digul de larg al portului comercial”.
BISERICA ARMENEASCĂ, situată pe malul mării, pe strada Callatis, poartă hramul “Sfânta Maria”. Ea funcționează acum într-o clădire ridicată în anul 1880 în care a funcționat școala pentru copii a comunității armene. Alături de școală se afla biserica de lemn a comunității , ctitorită tot în anul 1880 de Nazaret Torosian, care a fost distrusă în anul 1940 de un incendiu. Între 1940 și 1941, la etajul școlii armenești, sala de spectacole a fost transformată în lăcaș de cult, de atunci acolo funcționând Biserica Armenească. În perioada comunistă (după 1948), școala a fost desființată, iar Biserica a preluat întreaga clădire. Etajul este amenajat ca sală de rugăciuni, iar parterul adăpostește birourile și sala parohială. Totuși, în câteva încăperi de la parter, de curând, după cum ne informează Mihai Stepan Cazazian (redactor-șef la “Ararat online”), au reînceput, din luna septembrie a.c. cursurile de limba armeană, mai ales că de curând a fost tipărit, sub egida Ministerului Educației Naționale la Editura Didactică și Pedagogică, Manualul de Limba Armeană (occidentală) pentru elevi începători de gimnaziu și liceu, realizat de doamna Ulnia Blănaru Maganian. Programul școlii armenești din Constanța este destul de variat, participanţii, în special copiii, având posibilitatea de a învăţa cântece, dansuri, poezii. Activitățile sunt susținute de d-na preoteasă Armine Khachatryan și d-na Azaduhi Benlian. Biserica Armenească a fost renovată între anii 1990-1991 și 1998-2002, șef de proiect fiind regretatul arhitect Dan Rusovan. Atunci i s-a adăugat și clopotnița, tipic armenească, la intrarea în clădire. De curând, pe 11 ocombrie 2015, în curtea renovată şi înfrumuseţată a bisericii, a fost oficiat ritualul de sfinţire şi de împărţire a Mataghului tradiţional şi Sfinţirea Troiței din curtea bisericii, donată de către Preşedintele U.A.R. Filiala Constanţa dl. Hacic Garabet şi soţia sa Clemenţa.
Arh. Radu CORNESCU
Fotografiile fac parte din colecţia arhitectului Radu CORNESCU