VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ARMENIA / Interviu cu P.S.EPISCOP DATEV HAGOPIAN Intâistătător al Arhiepiscopiei Armene din România

Putem spune că zilele de 24-26 iunie 2016 vor rămâne înscrise, neîndoielnic, în istoria Bisericii Apostolice Armene, datorită vizitei S.S. Papei Francisc în  Armenia.

            Să fac o scurtă trecere în revistă a cursului nou al relaţiilor dintre Biserica Apostolică Armeană şi Biserica Catolică încă de la începutul mileniului al III-lea, într-un adevărat spirit al ecumenismului:

            În anul jubiliar 2000, într-o ceremonie solemnă, săvârşită în Biserica Sf. Petru din Roma, fericitul întru adormire Papa Ioan Paul II i-a oferit S.S. Karekin II,  Catolicos şi Patriarh Suprem  al Tuturor Armenilor, moaştele Sf. Grigore Luminătorul, pentru a fi aşezate în cripta noii catedrale din Erevan.

            În  zilele de 25-27 septembrie 2001, acelaşi Papă Ioan Paul II a participat la Ecimiadzin la ceremoniile prilejuite de sărbătorirea a 1.700 de ani de când creştinismul a fost adoptat în Armenia ca religie de stat. Tot atunci, Papa Ioan Paul II a adus, în faţa Memorialului închinat Genocidului Armean pe colina Tzitzernakaberd, din capitala armeană, la umbra muntelui biblic Ararat, un omagiu emoţionant celor 1,5 milioane de victime,  exprimându-şi speranţa că omenirea nu va uita niciodată „mărturia unor astfel de aberaţii inumane”.

            Relaţiile Papei Francisc  cu poporul armean sunt vechi, încă din vremea când era arhiepiscop de Buenos Aires, iar când acesta a urcat pe scaunul pontifical, la evenimentul de la Vatican au asistat atât  Serj Sargsyan, preşedintele Republicii Armenia, cât şi S.S. Karekin II, pentru ca ulterior Sf. Grigore din Narek, care a trăit în Evul Mediu, să fie numit de către Papă doctor al bisericii universale. Relaţiile dintre cele două biserici au culminat cu prilejul centenarului Genocidului Armean de anul trecut, când înaltul oaspete de astăzi al Ecimiadzinului a deplâns, la Roma, victimele tragicelor evenimente din 1915.

            Chiar şi Cardinalul Leonardo Sardi, din fruntea Congregaţiei Bisericilor Orientale de la Vatican, a spus că vizita Papei Francisc  va fi „un gest de afecţiune şi de admiraţie” pentru  „moştenirea creştină a Armeniei”. Amintesc că Eminenţa Sa Cardinalul Sandri este cel care, în septembrie 2015, a inaugurat o nouă biserică catolică la Gyumri, cel de-al doilea oraş al Armeniei, iar însuşi Suveranul Pontif, înainte de a ajunge în Armenia, a descris această călătorie drept „un pelerinaj creştin” în „ţara care a primit prima dintre naţiuni Evanghelia lui Iisus”.

– Preasfinţia Voastră, după câte ştiu, în Armenia, peste 90% din populaţie este de rit ortodox-apostolic. Deci, doar  o mică parte dintre locuitorii armeni, mai ales din oraşul Gyumri, sunt catolici. Sigur că în Diaspora există numeroşi armeni catolici. Totuşi, cum se explică această afinitate dintre cele două culte?

– De-a lungul istoriei, Biserica Apostolică Armeană şi Biserica Romano-Catolică au fost în relaţii bune în mod constant. Dar mai ales în ultima perioadă, aceste relaţii au devenit mai calde, mai constructive şi cu un scop special, pornind de la acea circumstanţă că Biserica Armeană este angajată şi participă în mod activ la întâlniri şi rugăciuni ecumenice care includ diferite biserici şi structuri religioase, al căror scop principal este apropierea bisericilor. Primul pas, aşa cum aţi subliniat şi dvs., l-a făcut Papa Ioan Paul II, primul Suveran Pontif care, în 2001, a vizitat Armenia, cu prilejul celor 1.700 de ani de la adoptarea creştinismului. Din 2001 până astăzi, s-au întărit tot mai mult relaţiile reciproce dintre bisericile noastre. Anul trecut, Sfântul Părinte de la Roma, Papa Francisc a ţinut o Sfântă Liturghie la Vatican în memoria martirilor Genocidului Armean, la care au fost de faţă S.S. Karekin II, Catolicosul şi Patriarhul Suprem al Tuturor Armenilor, şi preşedintele Republicii Armenia.

Acceptând invitaţia Catolicosului, Papa Francisc a vizitat zilele trecute Armenia, vizită pe care a considerat-o drept „un pelerinaj în prima ţară creştină”, vizitând totodată şi Memorialul victimelor Genocidului Armean de pe colina Tzitzernakaberd din Erevan, făcând să răsune încă odată termenul „genocid” şi înălţându-şi ruga către Dumnezeu pentru consolidarea păcii.

– Aţi fost martor al recentului eveniment din Armenia, făcând parte din suita înalţilor prelaţi armeni din preajma S. S. Karekin II. Cum vi s-a părut că a fost primit actualul Suveran Pontif de către conducătorii spirituali ai Bisericii noastre strămoşeşti, de către autorităţile de la Erevan şi, în general, de către populaţia Armeniei, fie ea ortodox-apostolică sau catolică?  Ce înţelegeri au fost semnate între cele două biserici?

– Aşa cum era de aşteptat, această vizită istorică a produs o mare bucurie şi a fost primită cu entuziasm de către armenii din întreaga lume, a căror mărturie a fost prezenţa a mii de armeni, şi nu numai, în acele zile în Patrie. Sosiseră numeroşi fii ai poporului armean din SUA, Argentina, Irak, Iran, Siria şi din multe alte comunităţi armene. Cred că Papa Francisc a avut parte de o binemeritată primire atât din partea autorităţilor laice, cât şi spirituale, atât din partea populaţiei de rând, cât şi a pelerinilor.

În ceea ce priveşte documentul semnat între cele două biserici, da, trebuie să subliniez că, pe 26 iunie, în sala tronului din reşedinţa Catolicosului, s-a semnat o Declaraţie comună. Acolo  se spune în mod special despre caldele relaţii frăţeşti dintre cele două biserici, pentru care a deschis o pagină nouă vizita din 2001 în Armenia a Papei Ioan Paul II. În Declaraţie se spune despre rolul şi importanţa Bisericii Armene în viaţa credincioşilor armeni, precum şi despre tradiţia Bisericii Armene în crearea atmosferei de dragoste frăţească şi de colaborare care dăinuie între biserici, se vorbeşte despre situaţia care domneşte în diverse colţuri ale lumii şi, în special, în Orientul Apropiat, despre deportări, despre masacrarea creştinilor, despre persecuţii. Totodată, se adresează un apel şi un imbold conducătorilor naţiunilor pentru restabilirea păcii şi justiţiei.

– Care au fost momentele cele mai memorabile ale întâlnirii cu Papa Francisc ? Cu ce impresii şi sentimente v-aţi înapoiat de la Sf. Scaun din Ecimiadzin? Care sunt perspectivele relaţiilor dintre cele două biserici – armeană şi romano-catolică?

– Este greu de distins un anumit moment, căci fiecare episod al vizitei Suveranului Pontif şi fiecare întâlnire au fost memorabile şi impresionante, fie vizita la Tzitzernakaberd, fie Liturghia de la Gyumri, fie rugăcunea din Piaţa Republicii de la Erevan, fie lansarea porumbeilor la Khor Virap, la graniţa armeano-turcă. Această călătorie istorică vreme de trei zile a fost cu momente şi clipe emoţionante, care cred că vor rămâne încă multă vreme în memoria fiecăruia dintre noi.

În ceea ce priveşte perspectivele, trebuie să sublinez că, în acest moment, relaţiile calde şi frăţeşti dintre cele două biserici au ajuns într-un punct culminant, ceea ce este o realitate istorică şi epocală pentru noi şi fireşte aşteptările sau prspectivele sunt multiple, atât pe plan bisericesc, religios, cât şi pe plan politic. Căci să nu uităm că, în afară de a fi cel ce conduce Biserica Catolică, Papa Francisc este şi şeful statului Vatican şi, în calitate de şef al unui mic stat, apelurile şi discursurile sale au desigur şi o importanţă politică. Iar în cursul acestor trei zile ale vizitei, apelurile lansate de Papă pentru pace şi umanism sunt îndreptate desigur şi spre întărirea păcii în acea zona geografică, ceea ce este deosebit de important pentru Armenia şi, în special, pentru poporul armean.

– În sfârşit, care este mesajul pe care îl transmiteţi credincioşilor din România?

– Ca participant la pelerinajul de trei zile, reînnoind legământul nostru cu Dumnezeu, aducem binecuvântarea şi dragostea noastră de la Sfântul Scaun de la Ecimiadzin comunităţii armene din România, împărtăşind toate impresiile, aducând cu noi mesajele şi apelurile conducătorilor celor două biserici, pentru a ne întâri mai mult în credinţa noastră, pentru a fi iubitori de pace şi de fraţi, pentru a împlini şi răspunde cuvântului Evangheliei lui Hristos, pentru strălucirea tot mai puternică a Bisericii noastre Apostolice şi a Eparhiei Armene din România.

– Peste foarte puţine zile, veţi împlini frumoasa vârstă de 50 de ani, din care mai mult de jumătate i-aţi închinat slujirii Bisericii noastre Apostolice. Consideraţi că pentru Preasfinţia Voastră a fost cel mai frumos dar faptul de a vă afla câteva zile în preajma acestui Papă atât de iubit de către credincioşii armeni?

– De-a lungul vieţii sale, fiecare om are momente sacre, care lasă urme în amintre, asupra gândirii şi, în general, asupra modului de a trăi. Putem socoti întâlnirea cu Suveranul Pontif unul dintre momentele importante ale vieţii noastre, un eveniment îmbucurător nu numai pentru noi, ci pentru toţi armenii. Cred că darul cel mai mare şi mai frumos este viaţa dăruită de Dumnezeu şi acel timp, pe care trebuie să-l folosim cu înţelepciune. Fie ca această călătorie-pelerinaj să fie un prilej pentru a ne înnoi, să renaştem şi să fim fii demni ai Bisericii noastre Mamă!

– Vă mulţumesc şi vă urez mulţi ani!

Interviu consemnat de

Madeleine KARACAŞIAN

by Mihai Stepan Cazazian