Mihai Stepan Cazazian

VERNISAJ

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Artistul plastic Ovidiu Panighianț expune la Galeria UAP din Alba Iulia

Cu Alexandru Nicolae Ispas, Gabriel Plesa, Ana Pantea şi Ovidiu Panighiant.

Vineri, 31 martie, a avut loc la GALERIA DE ARTĂ a UAP din Alba Iulia, vernisajul expoziției artistului plastic Ovidiu Panighiant din Bucureşti. Ovidiu Panighianț este descendent dintr-o veche familie armenească din Basarabia, cu origini pînă la legendarul Manuc Bey. A absolvit  Academia de Arte – Facultatea de arte plastice – secţia grafică Bucureşti – promoţia 1997 ( profesori Mircia Dumitrescu si Dan Ion Erceanu ) A beneficiat, în anul 1994 de o bursă  „TEMPUS“  (BATH, U.K.) în specializarea calculatoare, video, foto, serigrafie.

Ca activitate menționăm  : 

1997- 1998 grafician Biblioteca Naţională a României 
1999 -2002 ilustrator si graphic-designer la revista „Plai cu Boi“ director Mircea Dinescu, Art director la revista „Musical Report“
2003 -2010 art-director, ilustrator, caricaturist si graphic-designer al revistelor „Aspirina săracului“ şi „Plai cu Boi“, director Mircea Dinescu
2007- 2009 designer de decoratiuni interioare si vitralii la SUPER FABER INDUSTRY
din 2009 pînă in prezent graphic designer, ilustrator si umorist la site-ul de umor www.timesnewroman.ro

2010 – 2016 ilustrator si graphic-designer la Revista Ararat.

La vernisaj au participat Gabriel Pleșa, viceprimar al orașului Alba Iulia, Ștefan Balog, președinte al Fundației Inter-Art, reprezentanți ai Uniunii Artiștilor Plastici din Alba Iulia, un numeros public.

 Iată cuvîntul Anei Pantea, curator, rostit la deschiderea expoziției.

 “Lucrările lui Ovidiu Panighianț sunt niște proiecții în trecut care nu manifesta însă caracteristicile unor amintiri pasive. Ele încep să capete sens prin transpunerea în imagine, pentru că imaginea este percepută ca o izbăvire dar și asemenea unui nou început.

Sub semnul acestui nou început stă o metamorfoză continua de forme, de idei, de limbaje, care seduc în primul rând, printr-o sinceritate aproape brutală.

Tot acest limbaj suferă amprenta unui filtru parodic, în spatele căruia se poate intui o natura timidă, fragilă, autentică, care reușește sa se elibereze, in mod fericit, de timiditate printr-o autoironie dusă de multe ori până la sarcasm. Un melanj surprinzător de exotic, sacru si autoironie, lucrările lui te provoacă oricât le-ai privi, sa descoperi mereu ceva nou.

Într-un spațiu plin, fără sa fie descriptiv, fragmentul devine laitmotiv in sine, hazardul pare să aibă o intenție clară, bine definită, cu posibilități fără final imediat.

O lume puternic expresionistă ale cărei reprezentări pot deruta pe moment privitorul, lăsând impresia unor mutilări bizare. Daca privim însă dintr-un alt sens putem remarca că toate aceste reprezentări, fie ca este vorba de figuri umane sau obiecte, nu sunt altceva decât pârghiile ori proiecțiile unui imaginar puternic marcat de melancolie.”