VARUJAN PAMBUCCIAN : Ziua limbii, alfabetului și culturii armene

Cu ani în urmă mă gândeam că e bine ca armenii din România să aibă o zi a limbii armene. Limba este probabil elementul care definește cel mai bine identitatea unui popor. Ea exprimă felul în care acel popor s-a format și felul în care a evoluat în timp. Ea exprimă felul de a fi și mai ales felul în care oamenii din acel popor gândesc. Încercați să vă gândiți la ceva cât de cât elaborat fără a folosi cuvinte. Nu veți reuși. De fapt, atunci când gândim vorbim cu noi înșine și lucrul acesta este dovedit și bine cunoscut. Puterea cuvintelor este esențială pentru a defini o identitate. Așadar o zi a limbii armene în România ar fi fost o zi a identității. Numai că în cazul poporului armean, identitatea este dată și de felul în care cuvintele sunt exprimate prin simboluri. În anul 301, atunci când statul armean a adoptat creștinismul ca unică religie oficială, Biblia era scrisă în limba greacă sau în aramaică. A adera la un lucru atât de puternic cum este creștinismul utilizând textele sfinte într-o altă limbă era un pericol foarte mare pentru păstrarea identității naționale. De aceea, regele Drtat (cunoscut în istorie sub numele grecizat Tiridates al III-lea) împreună cu primul catolicos al tuturor armenilor, Sfântul Grigore Luminătorul, au hotărât înființarea unui ordin mănăstiresc care să producă un alfabet național și să traducă Biblia în limba armeană. Alfabetul armean a fost creat un secol mai târziu de către Mesrop Maștoț, unul dintre călugării care aveau această misiune. Era în anul 405, anul în care poporul armean a primit un alfabet în care s-a instruit de atunci încolo. A durat încă 20 de ani ca Biblia să fie tradusă în limba armeană. Traducerea de atunci există și azi și este una dintre cele mai vechi versiuni ale bibliei păstrată până în zilele noastre. La traducerea ei au contribuit șase călugări: Mesrop Maștoț, Grigore din Narek, Movses din Khoren, Yeghishe, David Invincibilul și catolicosul Nerses al IV-lea (Milostivul).

Ei nu s-au limitat însă doar la traducerea Bibliei. Cele mai importante opere ale antichității, din cele mai variate domenii au fost traduse în limba armeană și puse la dispoziția unui popor alfabetizat într-o proporție covârșitoare prin voința regelui și munca unui număr foarte mare de călugări. Foarte repede lângă fiecare mânăstire și biserică a apărut o școală și lucrul acesta dus la apariția unei culturi naționale creștine. Pe care armenii au întreținut-o și dezvoltat-o cu încăpățânare și smerenie an după an, secol după secol, într-o zonă extrem de ostilă, la intersecția unor blocuri religioase, culturale și ideologice diferite și aflate într-un permanent conflict.

Nu aveam cum să despart sau să aleg din cele trei lucruri (limba, alfabetul și cultura). Așa că m-am hotărât să le pun împreună, așa cum au stat împreună în istorie. Ca o consecință firească, data pe care am ales-o a fost Ziua Sfinților Traducători. Care în anul 2019 era în ziua de 12 Octombrie. Legea am inițiat-o împreună cu prietenul meu Varujan Vosganian și chiar dacă Ziua Sfinților Traducători cade la date diferite (pentru că armenii nu au sărbători în timpul săptămânii de lucru), ea se referă în primul rând la ei și apoi la toți oamenii de cultură, știință și tehnologie care au contribuit la fundamentul identitar al poporului armean.

by Mihai Stepan Cazazian