Mihai Stepan Cazazian

VARTAN CHALIKIAN : Mă spovedesc ție, cititorule!

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

                                                                                    Hov arek sarer jan, hov arek

                                                                                    Im dardis tarman arek.

                                                       Stârniți vântul munților dragi, stârniți vântul,

     Ca să-mi aline suferințele

Komitas Vartabed

            O vorbă spune – să nu-ți dea Domnul cât poți duce. Așa se face că peste toate suferințele mele fizice și sufletești, s-a adăugat una și mai mare. Războiul din Armenia l-am primit cu mare tristețe, a venit ca un nor negru care mi-a spulberat și ultima licărire de speranță. Chinuit de suferințele altora și pierderea a încă o bucată din pământul strămoșesc, m-a făcut să uit de durerile mele.

            În acest război asimetric au murit peste 5 mii de tineri între 18 și 21 de ani, alți 5 mii sunt răniți, iar numărul prizonierilor nu se știe. Sate și orașe, biserici, școli și spitale au fost bombardate, iar locuitorii ținuturilor cotropite au plecat în bejenie. Și toate astea s-au întamplat unui popor de aproximativ 2 milioane și jumatate de locuitori. Dușmanul era format din trei armate. Azerbaijanul cu o populație de peste 10 milioane îmbogățită din vânzarea petrolului, cheltuiește anual 2 miliarde de dolari pentru armată. Turcia, cu populație de 90 milioane și armată de un milion de oameni, a doua putere militară din NATO, a luat parte din plin la măcel. Au mai participat trupe de mercenari sirieni, cărora li sa promis un salariu de două mii de dolari pe lună și un premiu de o sută de dolari pentru fiecare armean decapitat. Toți aceștia împotriva unei țări atât de mici ca Armenia a cărui buget militar este de 700 milioane de dolari anual.

            La Erevan și în celelalte orașe, tristețea și deprimarea se poate constata oriunde și nu este greu de imaginat de ce, în aproape fiecare casă, la masă au rămas una, două sau trei scaune libere, ale celor ce nu se vor mai intoarce niciodată. Îmi este greu să scriu aceste rânduri, știind că s-a pierdut o generație greu de recuperat.

* * *

            Și totuși, găsesc o rază de speranță într-o scriere a lui Saroyan, pe care doresc să o împărtășesc cu tine, cititorule.

            În anul 1936, William Saroyan a publicat la editura Random House din New York, un volum de Short Stories intitulat Inhale and Exhale. Una din nuvele, care m-a impresionat enorm de mult, este The Armenian and the Armenian pentru paragraful care descrie tenacitatea de supraviețuire a poporului armean.

Aș vrea să văd o putere din lume care să poată distruge această rasă, acest mic trib de oameni neînsemnați, a cărei istorie s-a încheiat, ale căror războaie purtate au fost pierdute, ale căror structuri au fost sfărâmate, a cărei literatură este necitită, a cărei muzică este neascultată, ale căror rugăciuni nu se mai rostesc. Mergeți inainte, distrugeți această rasă.

Să spunem că este din nou 1915. În lume este război. Distruge Armenia. Să vedem dacă o poți face. Alungă-i din case, trimite-i în deșert. Fără pâine și fără apă. Dă foc caselor și bisericilor lor. Și vei vedea că ei sunt în viață. Vei vedea că vor râde din nou. Vei vedea cum această rasă va trăi din nou și atunci când, după douăzeci de ani, doi dintre ei se vor întâlni la o bere, vor râde și vorbi în limba lor. Continuați, să vedem dacă puteți face ceva. Ticăloșilor, fii de paceaúre, vreau să văd dacă puteți opri un grup de armeni care se întâlnesc undeva în lume, să critice marile idei ale lumii. Haide, continuă, încearcă să-i distrugi.

            William Saroyan, deținător al premilor Pulitzer Prize for Drama și Academy Award for Best Story este unul din scriitorii de frunte din Statele Unite, în rând cu Ernest Hemingway, John Steinbeck și William Faulkner. Familia lui originară din Bitlis, Turcia (Armenia de vest) sa stabilit la început în New Jersey, apoi la Fresno, California. În Fresno s-a născut William care, la 15 ani a înterupt școala și a devenit scriitor autodidact. A locuit 6 luni la Fresno, 6 luni la Paris. William Saroyan nu și-a uitat niciodată rădăcinile armenești. A fost legat de Armenia pe care a vizitat-o de trei ori. În testamentul lui Saroyan a hotarât să fie incinerat și cenușa să fie impărțită în patru – o parte sa fie îngropată la Fresno, o parte la Paris, o parte în Armenia iar a patra parte să fie îngropată în Bitlis, atunci când va fi eliberat.

P.S. Știind că o copie nu poate înlocui originalul, îmi permit să adaug versiunea engleză a paragrafului de mai sus.

The Armenian & the Armenian

I should like to see any power of the world destroy this race, this small tribe of unimportant people, whose history is ended, whose wars have all been fought and lost, whose structures have crumbled, whose literature is unread, whose music is unheard, whose prayers are no longer uttered. Go ahead, destroy this race. Let us say that it is again 1915. There is war in the world. Destroy Armenia. See if you can do it. Send them from their homes into the desert. Let them have neither bread nor water. Burn their houses and their churches. See if they will not live again. See if they will not laugh again. See if the race will not live again when two of them meet in a beer parlor, twenty years later, and laugh, and speak in their tongue. Go ahead, see if you can do anything about it. See if you can stop them from mocking the big ideas of the world, you sons of bitches, a couple of Armenians talking in the world, go ahead and try to destroy them.

Doamne ajută!

Vartan Chalikian

  •  
  •