Mihai Stepan Cazazian

VARTAN CHALIKIAN : INDIFERENȚA …

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul…

Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul,

Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este,

Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;

N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid

Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!

(Mihai Eminescu, Scrisoarea a lll-a, 1881)

            În tinerețea mea, am aflat că în Genocidul din 1915, marile puteri ale vremii au rămas indiferente. De atunci, cuvântul ăsta mi-a lăsat un gust amar. După peste 100 de ani, istoria s-a repetat în zilele noastre. Priviți harta Armeniei de azi și veți vedea o formă de țară ciopârțită de vecinii ei.

            Într-una din picturile sale, Aivazovsky, a prins momentul în care un naufragiat, în mijlocul unei mări furtunoase, pe o rămășiță din corabia sfărâmată încercă să primească ajutor. Din nefericire, nimeni nu-l auzea. Pentru mine, rămășița de lemn, reprezintă ce-a mai rămas din Armenia, iar omul care așteaptă ajutor reprezintă poporul armean.

            În războiul de acum, armenii au dat dovadă de eroism, sacrificându-și viețile impotriva dușmanilor, intr-un razboi inegal. Am pierdut o generație de tineri și încă o bucată din pământul strămoșesc.

            Indiferența, a făcut ca și așa zișii prieteni să ne părăsească urmându-și interesele proprii. În cazul ăsta cuvântul indiferență se opune ideii de dragoste pentru aproapele tău.

            Am să punctez în continuare câteva aspecte de viață ca urmare a acestui măcel. Într-o căsuță de munte, o femeie așează masa pentru copii ei și bătranii casei. O liniște apăsătoare amintea că soțul cu fii ei mai mari, nu vor mai veni la masă … niciodată. Înmulțiți în gând căsuța aceasta de sute de mii de ori, și ea vă va prezenta tabloul unui popor îndoliat.

            Luna trecută s-a sărbătorit ziua eroilor. În ziua aceia, o mamă depunea un buchet de flori pe mormântul fiului ei, mort la 18 ani pe câmpul de luptă. Biata mamă, în genunchi, printre lacrimi, suspina: normal era ca fiul meu să-mi aducă flori la mormântul meu și nu invers.

            Un medic armean din Los Angeles, care a plecat voluntar în Armenia să îngrijească răniții, povestea la întoarcere cum îl rugau răniții să-i vindec repede ca să fie în stare să se întoarcă pe câmpul de luptă alături de camarazii lor.

            Astfel de exemple pot continua fără număr, în timp ce inamicii se pregătesc de noi atacuri.

            Iar eu, de aici, mă gândesc la țara mea slăbită și la viitorul ei incert. Gândul meu se întoarce spre Dumnezeu cu rugămintea să ne ajute, iar răspunsul Lui a fost: eu v-am dat minte, folosiți-o.

            În concluzie, dacă ești înconjurat de atâta indiferență, singurul lucru ce-ți rămâne este să lupți singur. Luptă Armenia! cauza ta e dreaptă. Prin tine adevărul va invinge!

            În încheiere, versurile unui alt poet spunea:

Când sub ei se zbate marea

Au la plâns, la rugăminte se gândesc văslașii ?

Nu te pune-n rând cu lașii

Urlă de furtună zarea, haide înainte ….

Vartan CHALIKIAN

27 Martie, 2021

  •  
  •  

One Response to VARTAN CHALIKIAN : INDIFERENȚA …

  1. Garabet Haciaturian April 1, 2021 at 1:37 pm

    Pentru ca mie imi place sa fiu scurt si sper si cuprinzator , o sa fac 3 comentarii:
    1. primul comentariu :” Vartan , iravunk unis, arnelik chunis” adica , in traducere libera ” Vartan , ai dreptate, dar chiar daca ai dreptate, nu ai nimic de capatat” ;este un proverb a care-mi aminteste de matusa mea,tanti Ani .
    2. al 2-lea comentariu este o replica celebra dintr-un roman tot atat de celebru , o sa redau numai replica : “Quo vadis,Domine?”
    3.si ultimul comentariu care mai degraba este un indemn: “Miatzek, hayer!” adica ” Armeni, uniti-va!”