CREDINȚĂ / VARDANANK. 1036 DE MARTIRI DE LA MAREA BĂTĂLIE
Sfânta Biserică Apostolică Armeană din România serbează la 15 februarie sărbătoarea Sfinţilor Vardananţ. Sărbătoarea VARDANANK este comemorarea a 1036 de martir, care s-au jertfit pentru credinţă şi ţară în războiul contra Persiei Sasanide, în anul 451, pe câmpia Avarayrului. Această sărbătoare însumează memoria eroilor căzuţi pentru patrie şi neam a tuturor timpurilor.
În anul 449, regele Hazkert al II–a al Persiei, trimite un edict oficial către Armenia, Gruzia şi Ahvank, cerându-le să se convertească la religia zoroastru (Zarathustra). În oraşul Artaşat se ţine o adunare, codusă de Patriarhul Hovsep Hohoţmeţi (440-452), la care participau clericii, nobilii, deasemeni, erau prezenţi sparapetul (comandantul de armată) Vardan Mamikonyan (fiind fiul fiicei Patriarhului Sahak Partev (387-439)) şi marzpanul (guvernator) Armeniei Vasak Siuni. Participanţii la adunare, în scrisoarea de răspuns adresată lui Hazkert II-a, au prezentat şi explicat amănunţit teoria creştină, refuzând ordinul regelui.
În primăvara anului 451, o armată considerabilă, aproximativ 200 de mii pe luptători, sub comanda lui Muşkan Niusalavurt, intră în Armenia şi campeză în provincia Artaz, pe malul drept al râului Tăhmut. Pe 26 mai, pe malul râului, pe câmpia aflată în apropierea satului Avarair, începe bătălia. În bătălia eroică cade viteazul Vardan, împreună cu 8 nobili: Horen Horhoruni, Artak Paluni, Taciat Găntuni, Hămayak Dimaxian, Nerses Kagiberuni, Vahan Gănuni, Arsen Înţaeţi, Gareghin Sărvandzyanţ, şi cu membrii familiei lor, 296 de persoane, şi cu încă 740 de martir, cifra celor căzuţi în luptă ajungând la 1036. Pierderile inamicului erau de 3 ori mai mari. Bătălia de la Avarair se termină fără a se declara învinşi şi invingători, luptătorii retrăgându-se în poziţiile iniţiale. Cum spune istoricul Eghişe: ,,s-au ridicat vieji contra viteji, dar nici o parte nu a învins’’.
În rezultatul final, în lupta contra perşilor, războiul se termină cu victoria poporului armean, epicentrul fiind Avarairul. Aici armenii prin viaţă lor mărturisesc faptul , ,,că creştinismul este culoarea pielii lor’’. Persia a fost nevoită să restabilească situaţia precedentă în Armenia, lăsându-i în pace pe armeni în credinţa lor creştină, concomitent, recunoscând autonomia nobililor armeni în viaţa internă a ţării.
Biserica armeană prăznuieşte această sărbătoare în joia înaintea postului Mare de Paşti. Conform unor comentatori, biserica armeană nu prăznuieşte această sărbătoare pe 26 mai, probabil cauza fiind faptul că Patriarhul Vărtanes A Partev, în sec IV, deja în calendarul bisericesc stabilise o sărbătoare în memoria eroilor martiri armeni, conduşi de sparapetul (comandantul) Vace Mamikonyan, care se jertfiseră în războiul din anul 337, contra cotropitorilor persi. Această sărbătoare, cu o mare probabilitate a fost sărbătorită chiar în joia înaintea Postului mare, care în sec V s-a unit cu prăznuirea martirilor de pe câmpul Avarair, cu denumirea de Vardananţ, şi deci, ziua sărbătorii a rămas neschimbată.
Sărbătoarea de VARDANANŢ este zi onomastică pentru toţi aceia care poartă nume de ostaşi sau comandanţi de oşti: Vardan, Gareghin, Horen, Taciat, Vahan, Hămayak, etc.
Cu această ocazie joi, 15 februarie, la ora 10:30, se va oficia Sf. Liturghie în Catedrala Arhiepiscopală Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil din București de către PS Episcop Datev Hagopian, Întâistătător al Eparhiei Armene, precum și în toate bisericile de pe cuprinsul Eparhiei Armene din România.
Biroul de presă al Arhiepiscopiei Armene din România