Un roman de Chris Bohjalian

Am descoperit, sub semnul bucuriei şi al unei reale plăcute surprize de lectură, un scriitor american despre care nu auzisem şi citisem nimic până acum două luni. Se numeşte Chris Bohjalian. Căruia i-a apărut un roman în limba română sub titlul „Dublă constrîngere” ( Editura Leda, Gurpul editorial Corint, 2011, traducere şi note Irina Bojin).O ediţie elegant tipărită, hard cover cu supracopertă şi manşete, hîrtie de bună calitate, reproducînd  ediţia originală apărută în 2007 la Amazon, reeditată paperback la Vintage, în 2010.Asta o spunem,aşa, mai mult pentru armenii care vor să ştie exact pe ce dau banii şi să facă rapid o socotelaă între valoarea cărţii şi preţul ei. Spunem neted şi repede, merită banii. Chiar şi în lei. Nu ştim ce cărţi citesc armenii vorbitori şi cititori de limbă română – evident, romanul „Cartea şoaptelor”  ( Polirom 2009) a lui Varujan Vosganian este pe primul loc în top – dar ar merita să încerce şi acest roman mai puţin ortodox. Fără subiecte armenşti sau armeni. Chiar dacă autorul posedă un zăngănitor nume armenesc, pînă acum nu şi-a arătat apetitul şi pentru subiecte  dragi conaţionalilor săi. Dar cine este acest Bohjalian sun America? Chris Bohjalian este născut la la 12 august 1960 dintr-un tată numit Aram – vă mai aduceţi aminte de minunatele povestiri ale lui Saroyan din My name is Aram ? – şi urmează cursurile unui faimos colegiu, Amherst College. Şi atît, nu continuă apoi studii universitare, intră în publicitate – unde lucra şi tatăl său şi unde se fac bani frumoşi – şi îşi vede de viaţa lui.Biografiile scriitorilor americani sunt dintre cele mai simple, la urma urmelor. Fără prea multă filologie şi traversarea unor cenacluri conduse de profi cu nume de pus uşile decanatelor. Destinul a decis şi în cazul lui Chris B. O întîmplare neplăcută şi neaşteptată în Brooklyn – cînd este sechestrat de un taximetrist care face pe durul – îl face să părăsească NYC şi să se mute în Vermont. Unde duce o viaţă mult mai retrasă, merge cu bicicleta, face multă gazetărie, scriind de toate mai bine de 12 ani, se ocupă de oameni obişnuiţi, şi-şi scrie cărţile. Nu e chiar puţin.Debutează în 1988 cu romanul A killing in the Real World şi dă lovitura cu Midwives( în 1997 – după care se face şi un film cu Sissey Spacek, ajunge în Oprah’s Book Club, ceea ce înseamnă şi o grămadă de parale).”Dublă constrîngere” este un roman din 2007, nu chiar ultimul, a mai scos între timp încă două.Omul nostru se dovedeşte şi prolific, nu doar talentat.

Despre ce este vorba în acest roman aflat acum la îndemîna cititorilor români? O poveste stranie, cu o tînără ce trece printr-un viol şi încearacă să se insereze din nou printre oameni. Un roman unde amestecul de realitate şi ficţiune este foarte bine dozat. O cutie cu fotografii aparţinînd unui om al străzii declanşează un complicat mecanism de resuscitare a memoriei. Prin care eroina romanului reface ţesătura extrem de densă a relaţiei dintre autorul fotografiilor, viaţa lui, viaţa ei, a eroinei şi lumea din preajmă. Cea din trecut, cea din prezent, ceea ce rămîne după ce nu mai rămîne mai nimic. Roman cu portrete memorabile, cu suspans şi mister – comentatorii americani au înaintat aici numele lui Scott Fitzgerald, dar şi Hitchcock – dar şi fine analize psihologice.Experienţa de jurnalist a lui Bohjalian şi apetenţa lui pentru oamenii de prisos, care au făcut faima literaturii ruseşti – dar şi a lui Raymond Carver sau John Cheaver – prind în acest insectar numeroase întîmplări. Menţionăm că volumul beneficiază de cîteva fotografii care chiar au aparţinut unul homeless, despre care scrie cu căldură autorul romanului. Roman cu idei şi sugestii care ne pot pune pe gînduri, dacă vrem să glosăm în marginea destinului oamenilor. Sau tot atît de bine putem adormi cu cartea în mînă urmărind ştirile de la CNN şi BBC legate de evenimentele din Libia. Realmente bine compus şi închegat acest roman, parţial nonfiction, realmente de apreciat că există şi scriitori armeni care nu se lasă dominaţi de ghetto-ul din care provin. Dar asta ar fi o altă discuţie. Despre Ganche gărunk, Ararat, nostalgia identităţii şi realitatea multiculturală în care trăim. Recomandăm acest thriller – şi nu prea, este mult mai mult decît un roman cu suspans…- ca o bună lectură de primăvară. Ne tot batem capul să ne aducem aminte de nişte Bohcealieni din România şi memoria nu se lasă sedusă.

by Bedros Horasangian