Edvard Jeamgocian

UN MARTIR ÎNTRE MARTIRI | Harutiun C. Atanasian – Adrușan

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

[ Յարութիւն Գ. Աթանասեան – Ատրուշան ] – 15 aprilie 1884-195?

          Să închinăm acest aprilie 24 martirului Harutiun C. Atanasian, martir uitat, martir fără dată a morții, martir fără mormânt și cruce la căpătâi. Harutiun Atanasian a trăit peste două decenii în România, a fost unul din marii intelectuali ai comunității care a contribuit la îmbogățirea culturii armene din România.

          Harutiun Efendi Atanasian, scriitor, publicist, tipograf, profesor la școli armene, activist național, s-a născut în Adapazar (Ada Pazar sau Insula Târg), Turcia în casa Preotului Stepanos Atanasian.

          Protoereul Stepanos Atanasian (1836-1907), preot la una din bisericile armene din orașul fondat de armeni a deținut o poziție respectabilă în comunitate, a fost președintele Consiliului parohial din Adapazar, membru în conducerea Comitetului religios regional și a deținut postul de director și profesor de religie al școlii de fete Armenian Girls’ High School – Ganaț Lsaran, liceu aflat sub tutela Misiunii Americane Mount Holyoke.

          Harutiun Atanasian urmează studiile primare și secundare la școala elementară Aramian-Gayanaian din orașul natal, studii pe care le absolvă în anul 1899. După absolvire se dedică carierei pedagogice, angajându-se profesor la școlile armene din zona Constantinopolului, predând matematica și științele naturii. Autodidact, dar cu o fire studioasă, acumulează un bogat volum de cunoștințe în domeniul științelor dar și în istoria și cultura armeană.

Debutul publicistic îl face în anul 1904, publicând la Constantinopol, manualul de matematică Crahașiv (Գրահաշիւ, Socoteli). Deține, în perioada 1910-1915, postul de profesor de matematică la Liceul Ghetronagan-Central din Adapazar, reputatată  instituție de învățământ din Turcia. De notat că în anul 1913 predau la liceul Ghetronagan, doi viitori romanahay, Harutiun Atanasian, matematică și Hovhannes Caribian – viitorul preot al bisericii armene Sfânta Maria din Brăila – canto și muzică corală.

          Tot în această periodă Harutiun Atanasian întemeiază în Adapazar tipografia Adrușan, nume pe care-l ia ca pseudonim, unde aveau să se tipărească numeroase titluri de autori de seamă, printre care și un volum de poezii semnat de Zareh Bâlbul Baronian, viitorul profesor al școlii armeane din București, tatăl Arhimanditului Dr. Zareh Baronian.

          Harutiun Atanasian a avut și o fructoasă activitate pe tărîm obștesc, în organizațiile armenești din Adapazar și Constantinopol, iar mai târziu din România. Astfel în Adapazar, a activat în cadrul organizațiilor Uniunea iubitorilor de educație, Uniunea iubitorilor de lectură, Uniunea dramatică, și a făcut parte din Comisia de verificare a educatorilor școlilor armene din cadrul Clubului A.R.F.-Tașnagțutiun. A colaborat și a fost în anii 1912-1913, redactor al ziarului Constantinopolitan Piutania (Բյութանիա, Bithynia-Nicomedia), unde a publicat articole și a debutat cu poezii.

          Liniștea de zi de zi din Turcia este însă tulburată de anul Genocidal 1915, al masacrelor și deportărilor, al ciart-urilorși axor-ului. Majoritatea populației armene din Adapazar este deportată, mânată spre deșertul sirian, distrusă. Harutiun Atanasian a făcut parte, împreună cu mii de conaționali, din caravana morții de pe traseul Akhderiné-Bab-Meskene-Hamam-Rakka-Deir es Zor-Marrat-Suwar-Ședdadiye a pustiului sirian.

          Amintirile ororilor trăite pe acel drum al morții le-a descris în numeroase scrieri – în Anuarul Armenilor din România 1925 (Rumanahay Darețuiț ), în ziarul Hay Mamul din 28 Aprilie 1940 (București), ziarul Azad Khosk (Sofia), din 24 aprilie 1936, și multe altele. Calvarul drumului parcurs de el este descris și în volumul The Hundred Year Walk – An Armenian Odyssey, semnat deDawn Anahid MacKeen, bazat pe însemnările lui Stepan Miskjian, bunicului autoarei. Miskjian nota că în aceași caravană cu el se afla Harutiun Efendi Atanasian, autor de cărți de matematică, profesor la liceul Ghedronagan, împreună cu soția Lusin și cu fratele soției. Numele lui Harutiun Atanasian este amintit și în volumul memorialistic al lui Harutiun Garabedian, tatăl profesorului universitar Felix Garabedian. Acesta consemna – din caravana mânată de călăreții ceceni, făcea parte și profesorul meu de matematică Harutiun Atanasian Efendi, care mă sfătiuiește să fug împreună cu el, căci a doua zi dimineața vor veni să-i omoare pe toți bărbații rămași în viață. Din aceste scrieri reiese că la popasul Ședdadiye de pe malul râului Khabur, Atanasian pentru a-și salva viața, a fost nevoit să se despartă de soție și familie. Continuă drumul, singur, prin deșert, supraviețuiește, și ajunge în Mosul, Irak. ( vezi articolul HARUTIUN C. ATANASIAN : Amintiri din Viața de Exil )

* * *

          După armistițiul din anul 1918 de la Murdos și restabilirea liniștii, Harutiun Atanasian se întoarce în Constantinopol, fără soție și fără familie. Acum, el își dedică timpul și întreaga energia pentru a-și regăsi soția, pe care însă, nu o va mai vedea niciodată.

          În Constantinopolul aflat sub ocupația trupelor aliate deține, pentru câteva luni, postul de director al Orfelinatului Național din cartierul Nșan Tași, iar după aceia ocupă aceeași poziție la Centrul Orfanilor al Patriarhiei Armene. Din Constantinopol trece în Adapazar și fondează acolo o școală de specializare. În timpul ocupației grecești a Constantinopolului, devine directorul școlii Aramian Azgayin Varjaran al cărui absolvent fusese. În anul 1921, după bătălia de la Sakarya și retragerea armatei grecești, întreaga populaţie armeană părăsește Adapazarul, printre ei și Harutiun Atanasian. Ajunge în Grecia, în orașul Evzxinopolis (Էվզքսինօբոլ) unde devine reprezentantul oficial al refugiaților armeni.

* * *

          În luna ianuarie a anului 1922 Harutiun Atanasian ajunge în România unde avea să trăiască peste 20 de ani și să ducă o fecundă activitate culturală și națională. Din nefericire, din România el avea să fie mânat încă odată, ultima dată, de data aceasta spre recea Siberie, care avea să-i fie locul de veci.

          Harutiun Atanasian a fost  profesor de matematică la școlile armene Misakian-Kesimian din București și Haygazian din Constanța, a publicat manuale școlare și cărți educative. A dus o muncă prolifică de redactare și tipărire de periodice, anuare și cărți. Scriitor de reputație, autor de volume cu teme variate, a semnat cu numele de pană Adrușan*. Pe tărâm social, a fost membru în conducerea organizației sportive HoMenÂtMen, secția locală și regională. A participat la primul Congres HMÂM din România (30 sept. 1923, București), și a fost ales în comitetul  de conducere, alături de Dr. Aram Sapli, Șahen Ghiurgian, Vahe Diradurian și H. Dj. Siruni. A făcut parte din conducerea clubului și sălii de lectură ARF-Ararat și din conducera Uniunii Culturale Raffi din Capitală. În Constanța, în scurta periodă de profesorat la școala armeană Haygazian, a fost membru al Uniunii Educative Arax. Despre șederea sa în Constanța (1927-1928), un ziar Constantinopolitan din anul 1928 indica că în toamna acelui an, datorită lipsurilor financiare, fusese îndepărtat din corpul didactic al școlii.

          Harutiun Atanasian a fost membru al partidului ARF-Tașnagțutiun încă din tinerețe, ocupîndu-se de nevoile culturale ale organizației. În România, îl găsim participând la acțiuni, ținând conferințe, organizând seri culturale la clubul Raffi, de orientare Tașnagțagană, din Capitală.

* * *

          Activitatea sa ca scriitor, redactor, tipograf  în Adapazar, București, Frumoasa-Ciuc a fost bogată, să încercăm să o prezentăm.

În Adapazar a fost proprietarul Casei editoriale și a Tipografiei Adrușan (տպ. Ատրուշան, Հ. Գ. Աթանասեանի, Ատա-Բազար), care a funcționat în perioada 1912-1914, și unde s-au tipărit numeroase publicații dintre care amintim:

          Զարեհ Պլպուլ – Ընդվզում (Zareh Bâlbul – Revolta), 1912.

          Կարապէտ Յովհաննէսեան, Գէորգ-ՄեսրոպՀայկական պարերգներ (Garabed Hovhannesian, Kevork-Mesrob – Cântece de dans armeanești), 1912.

          Յակովբ Տեառնեղբայր, Կ. Ե. – Գալուստ Յիսուսի Երուսաղէմ չարչարանք Յիսուսի, զոր կրեաց առաջի Պիղատոսի եւ Պատմութիւն Ղունկիանոսի Հարիւրապետին (Hagovp Dearneghpair, G. E. – Intrarea lui Isus în Ierusalim, chinurile lui Isus suferite înaintea lui Pilat și povestea căpitanul Longinus), 1913.

          Մելքօն Յովսէփեան – Համազգային տօնը եւ պարտիզակցին (Melcon Hovsepian – Sărbătoarea națională și Bardizagțiul), 1913.

          Աթանասեան, Յարութիւն Գ. (Harutiun C. Atanasian):

             Տարերք թուաբանութեան, Բարձրագոյն ընթացք նախակրթարաններու եւ երկրորդական վարժարաններու համար (Darerk Tvapanutian, Elemente de aritmetică, curs avansat pentru școlile elementare, și pentru licee), 1914.

             Տարերք երկրաչափութեան (Darerk Yergraciaputian, Elemente de geometrie), tipărită parțial, restul distrus în timpul Genocidului.

* * *

          În București el a fost, în anii 1923-1924, proprietarul tipografiei și librăriei cu același nume – Adrușan (տպ./ Գրատուն Ատրուշան). Din volumele tipărite în această tipografie amintim:

          Օտյան, Երվանդ Խաչիկի – Առաքելութիւն մը ի Ծապլվար (Yervant Odian – Misiunea din Dzablvar, sat în Arabkir), 1923.

          Օտյան, Երվանդ Խաչիկի – Ընկեր Փանջունի Վասպուրականի մէջ: Ընկերավարական նամականի ընկեր Բ. Փանջունիէ (Yervant Odian – Tovarășul Panciuni în Vaspurakan. Prieteni de corespondență amicală P. Panciuni), 1923.

          Արշին մալ ալան (Arșin Mal Alan), 1924

          Աթանասյան, Հարություն Գ. – Հաշիվ: Դասագիրք թուաբանութեան, Ա տարի (Hașiv – Sacoteli, manual de matematică, vol I), Tip. Cartea Românească, București 1924.

          Ատրուշան, Յ. Գ.  (Harutiun C. Atanasian)

            Ուղեցույց Ռումաներէն լեզուի (Ughețuiț rumaneren lezvi – Îndrumător al limbii române), 1923

            Ուղեցույց Հայերէն լեզուի, (Ughețuiț hayeren lezvi – Îndrumător al limbii armene), 1923

* * *

          La Tipografia Frumoasa, Frumoasa-Ciuc (տպ. Ֆրումօասա Չուք), Proprietar Părintele Mâgârdici Bodurian, Aranasian a publicat următoarele lucrări:

          Աթանասեան, Յարութիւն Գ. (Harutiun C. Atanasian):

            Ուղեցույց Հունգարերեն լեզվի (Ughețuiț huncareren lezvi – Îndrumător al limbii maghiare), 1932.

            Պտղատու ծառեր –Bdghadu dzarer (Pomi fructiferi), 1931.

            Պատուաստ եւ յոտում պտղատու ծառեր (Baduasd ev hodum bdghadu dzarer – Pomi fructiferi altoiți și încrucișați), 1931.

            Ընտանեկան զբոսանք (Îndanegan zposank -Distracții de familie), 1930.

            Մեր առողջութիւնը (Mer Aroghciutiună – Sănătatea noastră), 1930.

          Pentru publicațiile sale, Harutiun Atanasian-Adrușan a mai folosit Tipografia Masis și Tipografia Gogon.

* * *

          Tot el este autorul unei culegeri de cîntece populare (ժողովրդական Երգարան – Joghovrtagan Yerkaran), și al romanului Սիրոյ ետեւէն (Siro yedeven – Fuga după dragoste).

          Lucrarea lui cea mai importantă este volumul memorialistic, manuscris, Din Adapazar la Der Zor (Աթանասեան Յարութիւն Գ. – Ատաբազարէն Տէր Զօր, ձեռագիր յուշագրութիւն) care se păstrează în Arhivele Naționale ale Armeniei, mss. fond.1388). Fragmente din el au fost publicate în anul 1935 în periodicul Hai Mamul din București.

* * *

          Harutiun Atanasian-Adrușan a fost redactor de ziare și reviste, colaborator la un număr însemnat de periodice din Constantinopol și București. Periodicele redactate de el, reviste lunare ilustrate de limbă armeană, pentru copii și tineret au fost:

            Carun (Գարուն, Primăvara), revistă ilustrată pentru copii, Tipografia Masis, Cartea Românească, București 1925 și Carun, Serial pentru copii, nr.1, Tipografia Masis, Cartea Românească, București 1926, nr. 7 și nr. 10, Tipografia Frumoasa, Frumoasa Ciuc, 1930.

            Gogon (Կոկոն, Bobocul), revistă pentru copii și tineret, Tip. Gogon, București 1934, 1935.

            Kidutiun ev Kidelik (Գիտութիւն եւ Գիտելիք, Știință și Cunoștințe), Revistă științifică lunară, Tip. Frumoasa, Frumoasa Ciuc 1930, 1931.

          Dintre colaborările la ziarele, să menționăm cele din periodicile armenești bucureștene.

          În anul 1912, în Adapazar fiind, colaborează la revista Șepor (Շեփոր, Goarna) care-și făcea în acel an apariția în București sub directoratul lui Levon Lanis Șahazizian.

            Nor Arșaluys (Նոր Արշալույս, Zorile noi), redactor Baruir Levonian, București 1922-1935, colaborator.

            Navasart (Նաւասարդ, prima lună a Calendarului Armean), redactor H. Dj. Siruni, București 1923-1924, colaborator.

            Yerghir (Երկիր, |ara), București 1925-1926, 1929, redactor împreună cu Mâgârdici Bodurian.

            Hay Mamul (Հայ Մամուլ, Presa Armeană), redactor Mâgârdici Bodurian, București 1934-1942, co-redactor și colaborator.

            Ari (Արի, Curajosul), buletin lunar al societății sportive HMÂM, secția România, București 1924-1928, redactor.

          Tot el, a publicat cărțile școlare Masis (Մասիս), tipografia Astoria, folosite de elevii școlilor armene din România și Bulgaria.

          A publicat, în colaborare cu Părintele Mâgârdici Bodurian Anuarul Armenilor din România 1925, Rumanahai Darețuiț (Ռումինահայ Տարեցոյց), București Edit. Cartea Românească, 1924.

* * *

          A venit ziua de 23 august 1944 care a umbrit viața României dar a răscolit și viața comunității armene. Au început arestările, deportările, naționalizarea caselor, fabricilor și atelierelor, confiscarea utilajelor și a materialelor, exproprierea pământurilor.

În seara zilei infame de 28 decembrie 1944, urmare a turnătoriilor armenilor comuniști, au fost ridicați de la casele lor un număr de intelectuali armeni. Aceasta a fost primul lot de arestări, cunoscut sub numele de lotul Siruni. Din acest lot a făcut parte și Harutiun Atanasian. După ani, Kricor Amirian avea să noteze în periodicul Hayrenik din Boston: doi dintre arestați erau mai în vârstă, Kevork Ghazarian, fost director al școlii armene din București și Harutiun Atanasian, autor de cărți, redactor și zețar al ziarului său, care muncea din greu pentru a-și asigura existența. După câteva zile de arest în București Anastasian este deportat în URSS. Anchetat, judecat și condamnat în sediul KGB din Moscova, închisoarea Lubyanka, este trimis într-unul din lagărele din îndepărtata Siberie, unde, în chinuri, își va trăi ultimile zile. Scrierile memorialistice ale lui H. Dj. Siruni și Levon Harutunian despre această pagină a istoriei armenilor din România, nu oferă informații despe temnițele prin care a trecut Atanasian și unde și când și-a găsit sfârșitul.         Vina cea mare a lui Atanasian, nu a fost afilierea sa la partidul Tașnagțutiun și că a ținut conferințe pe teme culturale, în Clubul Raffi din București, ci pentru că era patriot armean care și-a dăruit viața educației tineretului armean și promovării culturii nației sale. Din acest motiv a căzut victimă turnătoriei conaționalilor invidioși.

          Chiar și după arest și deportare, nu a fost lăsat în pace de profitorii, de șacalii din București. Nu știm care a fost pricina, dar două anunțuri din Monitorul Oficial al României, unul din 7 aprilie, celălalt din 27 aprilie 1945 arătau că este dat în judecată într-un proces civil de evacuare: Domnul Artin Atanasian, de profesiune ziarist, fost cu domiciliul în București, strada Oborul Nou nr. 15, este citat să se prezinte în ziua de 10 mai 1945 la Tribunalul Ilfov Secția III civilo-corecțională, spre înfățișare în procesul civil pentru evacuare ce i s’a intentat de către reclamantul Nițulescu C-tin. Neprezentarea va face ca hotărârea să se dea în lipsă.

          Nu știm dacă Harutiun Atanasian a avut familie sau rude în București dar Apelul la “clemență“, al rudele deportaților în Siberia, publicat în ziarele Hayastanian Djagad din București (6 aprilie 1947) și Erevan din Sofia (18 aprilie 1947), purta semnătura lui Aram Atanasian. Dintr-un anunț de deces, al Preotului Hamazasp Der Atanasian din Constantinopol (decedat la 15 februarie 1947), publicat în ziarul Haiastanian Geagad reieșea că preotul decedat era fratele lui Harutiun Atanasian și al mamei preotului Mampre Biberian, iar Aram Atanasian locuia în București și era fiul preotului Hamazasp Der Atanasian. Așadar putem afirma că Harutiun Atanasian se înrudea, cu părintele Biberian, iar Aram Atanasian îi era nepot.

          Harutiun C. Atanasian a avut o existență tragică. A văzut moartea de nenumărate ori iar chinurile vieții au fost nemărginite. Câtă suferință a îndurat de-a lungul vieții, numai el a știut și a dus-o cu el în mormânt. A văzut răutatea turcilor, a comuniștilor dar și a semenilor săi. Nici nu știm cui i se poate reproșa calvarul vieții sale – turcilor, armenilor, rușilor, comuniștilor.

          Harutiun Atanasian și-a sfârșit viața în Siberia rece, în singurătate, fără mormânt și fără cruce la căpătâi.

Edvard JEAMGOCIAN

NOTE

Effendi, Efendi, cuvânt turcesc, derivat din limba greacă (aphentēs), înseamnă șef, patron, autoritate, moșier, om cu educație, înțelept, maestru. În Turcia, funcționar civil, conducător religios.

Armenian Girls’ School (Ganaț Lsaran) din Adapazar. Școală a Misionarilor Protestanți Americani a funcționat din anul 1884 și pînă la Genocid. Era școală internat și avea în anul 1898, 86 de eleve. Prima directoare a școlii a fost Laura Farnham, ajutată fiind de Electa C. Parsons Riggs și Marion E. Sheldon, Conform Annual Report of the American Board of Commissioners for Foreign Mission, misiunea protestantă din Adaopazar era condusă din anul 1887 de Susan C. Hyde care a fost în perioada 1891-1901 directoarea și profesoara de engleză a școlii.

Adrușan (Ատրուշան) flacără/flamă veșnică; Templu Zoroastrianist devotat adorării focului. Nume de pană Adrușan a purtat și Părintele Mekhitarist Simon Yeremian- Սիմոն Երեմեան (1871-1936) scriitor, naturalist, filolog, membru al Congregației Mekhitariste de Veneția, redactor al revistei Pazmaveb în perioada 1899-1905.

REFERIN|E

Teotig                            Amenun Darețuiță (Ամէնուն Տարեցոյցը, Almanahul tuturor), Anul II, Constantinopol, 1908, p. 261

Păr. Mâgârdici Bodurian Hay Hanrakidag (Հայ հանրագիտակ, Enciclopedia Armeană), București 1938, p. 48

Păr. Mâgârdici Bodurian Kaghutahay Darekirk (Գաղութահայ տարեգիրք, Anuarul Comunității armene din România), București 1940, p. 141

* * *                      Ararat, București, Anul II, nr. 9, martie 1925, p. 8. (semnalează apariția revistei Carun)

Mihran A. Minasian       Hovhannes Khacerian, Memorii inedite – Viața exilaților armeni din tabăra Bab, Revista Vem (Միհրան Ա. Մինասեան – Յովհաննէս Խաչերեանի Անտիպ Յուշերը, Հայ աքսորականներու Պապի համակեդրոնացման կայքի մասին, «Վէմ» համահայկական հանդես Ժ (ԺԶ) տարի, թիվ 1 (61), հունվար-մարտ, Երեւան, 2018, pp. 250-265.

M. Bodurian, H. Atanasian       Rumanahai Darețuiț 1925 (Ռումինահայ Տարեցոյց, Anuarul Armenilor din România 1925), București, Edit. Cartea Românească, 1924

* * *                    Hay Mamul (Հայ Մամուլ, Presa Armeană), nr. 38 (267) 28 Aprilie 1940, București.

* * *                      Jamanag (Ժամանակ, Timpul), ziar cotidian, Constantinopol, Anul VI, nr. 1542, 9/22 august 1913, (Ghetronagan, Harutiun Atanasian, Hovhannes Caribian)

* * *                     Jamanag (Ժամանակ, Timpul), ziar cotidian, Constantinopol, Anul XXIII, nr. 6573, 17 sept. 1928 (Șc. Haygazian, Constanța).

Carnig Stepanian            Gensakragan Pararan (Կենսագրական բառարան, Dicționar biografic) activiști culturali armeni, Vol I, Erevan 1973, p. 41

P. Hovaghimian              Hayoț dzadzganuneri pararan (Հայոց ծածկանունների բառարան, Dicționar de pseodonime), Erevan, 2005.

* * *                      Haiasdanian Geagad (Հայաստանեան Ճակատ, Frontul Armeniei), Anul II, nr. 36(112), 30 martie 1947, București (Preot Hamazasp Atanasian).

Deportarea Axor, 1915

* * *                     Hay Mamul (Հայ Մամուլ, Presa Armeană), nr. 38 (267) 28 Aprilie 1940, București.

* * *                     Azad Khosk (Ազատ Խօսք, Glasul Liber), Sofia, Anul V, nr. 289 (1229), 24 aprilie 1936, p.3.

Dawn Anahid MacKeen  The Hundred Year Walk – An Armenian Odyssey, Boston-New York 2016

Harutiun Garabedian       Aravod (Առավոտ, Dimineața), Erevan, nr. 74, 24 aprilie 2015

* * *                     Jamanag (Ժամանակ, Timpul), ziar cotidian, Constantinopol, Anul X, nr. 3353, 13 nov. 1918

Arest, Siberia, 1944

Kricor Amirian               Sub călcâiul a trei Tirani (Երեք բռնակալներու գարշապարին տակ), Hayrenik Amsakir, (Հայրենիք Ամսագիր, Patria, revistă lunară) Boston, Anul XXXIX nr. 8, august 1961, p. 69.

Hagop Siruni                  Note autobiagrafice (Ինքնակենսագրական նօթեր), Erevan, 2006

Levon Harutunian           Siberia dus-întors, Editura Ararat, București, 1994

* * *                      Monitorul Oficial Regatul României, Partea a II-a, nr. 84, 7 aprilie 1945 și nr. 97, 27 aprilie 1945, p. 2.

* *                        Haiasdanian Geagad (Հայաստանեան Ճակատ, Frontul Armeniei), Anul II, nr. 37(113), 6 aprilie 1947.

* * *                      Erevan (Երեվան), Sofia, Anul III, nr. 33(236), 18 aprilie 1947

  •  
  •  

One Response to UN MARTIR ÎNTRE MARTIRI | Harutiun C. Atanasian – Adrușan

  1. Garabet Haciaturian June 19, 2021 at 3:19 pm

    Multumesc Edy pentru aceste restituiri zguduitoare (ma refer si la articolul despre amintirile din exil ale lui Harutiun C. Atanasian).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *