Un ghid armean al Australiei contemporane

Sergiu SELIAN, Destinaţia: Australia, Editura Polirom, Editura Ararat, Iaşi/Bucureşti, 2011, 568 p.

Cu ani buni în urmă, am avut prilejul – şi, de ce n-aş recunoaşte?, plăcerea – să comentez, în paginile revistei Ararat, două, ba chiar trei volume despre experienţa australiană a traducătorului Sergiu Selian, stabilit din 1995 în depărtatul continent din emisfera sudică: La telefon, Australia! (2003, augumentat în 2005) şi În direct, Australia! (2006). Faptul că respectivele „corespondenţe” telefonice, radiofonice sau… de altă natură au apărut la o editură practic necunoscută (Equator, volumul din 2006 – în parteneriat cu Universal Dalsi, ce-i drept…), ca şi extrateritorialitatea prelungită a autorului, au făcut ca receptarea să fie una modestă, foarte departe de interesul lor real. Iată însă că anul trecut Editura Polirom, în colaborare cu Editura Ararat, au dat o nouă şansă acestor fragmente australiene, reunindu-le într-o nouă configuraţie. Cu cele peste 550 de pagini ale sale, Destinaţia: Australia reîncarcă o experienţă unică, pînă în prezent, în literatura noastră documentară. Într-un scurt Antet, fostul director al Nor Ghiank îşi explică mizele proiectului şi arhitectura noului său tom. Aflăm astfel că „De la cel de-al doilea volum s-a păstrat structura pe capitole tematice. Nu toate secţiunile au rămas, unele au dispărut, după cum s-au ivit altele noi. Pentru a strînge legătura cu volumele anterioare, ca într-o temeinică triadă, o secţiune finală numită ‘Reveniri‘ însumează acele subiecte care au mai fost abordate în celelalte cărţi, reluate desigur nu ca o repetare, ci în continuarea lor, cu elemente de actualitate”. Există şi suficiente noutăţi semnificative. Bunăoară, noua secţiune intitulată „Regăsiri” (circa 180 de pagini) asupra căreia, într-adevăr, se mută „centrul de greutate” al cărţii de faţă. O carte alcătuită „caleidoscopic”, precum un „mozaic”, şi care poate fi citită „în orice direcţie”. E de preferat, totuşi, să urmaţi ordinea indicată de către autor, parcurgînd, una cîte una, secvenţele incluse în cadrul secţiunilor Naţiune, Istorie, Societate, Limbă, Geografie, Urbanism, Ecologie, Faună, Politică, Cultură, Religie, Delincvenţă, Sport, Divertisment, urmate, pour la bonne bouche, de Reveniri şi Regăsiri. Mi se pare o introducere mult mai nimerită în datele şi fizionomia respectivului spaţiu geo-cultural – un portret expresiv, avînd ca autor un insider avizat căruia nimic din ce-i australian nu-i e străin… Ceea ce impresionează şi seduce „din prima” e uluitoarea diversitate de teme şi subiecte, ca şi enorma bogăţie de informaţii sistematizate care, puse cap la cap, alcătuiesc o veritabilă monografie în puzzle a continentului. Asupra secvenţelor recuperate din precedentele volume nu mai e cazul să revin aici; m-aş repeta inutil. Merită să insist în schimb asupra noutăţilor, deloc puţine. Regăsirile din final nu mai au caracterul unui „profil” pentru un public neavizat, dar curios, ci reunesc numeroase corespondenţe despre tot felul de evenimente culturale româno-autraliene. Cîteva exemple: Peisaje româneşti în presa australiană Soprana Angela Gheorghiu la televiziunea australiană, Românii în Enciclopedia oraşului Melbourne, Regele moarte la teatrul Malthouse, Romulus, imigrantul român, erou de film australian, Un ghid despre România în Lonely Planet, Expoziţie Călin Dan la Adelaide, Românii din Australia într-o enciclopedie a etniilor, Mircea Eliade şi problema aborigenilor, Transilvania, o destinaţie pentru australieni, De la Eugen Ionescu la Nicolae Ceauşescu în presa australiană, Ecou australian al bucătăriei româneşti, California dreamin‘ în turneu prin Australia, Un ghid despre Australia în limba română, Castele româneşti pentru seniorii australieni  Avem de-a face, prin urmare, cu o dimensiune aşa-zicînd interculturală, a cărei consemnare sistematică face deja din Sergiu Selian – spun asta fără teama de a exagera! – principalul ambasador al identităţii australiene în România şi viceversa. Capitolul în speţă include în general texte scurte, doldora de informaţii consemnate fără ostentaţie, reportericeşte, uneori cu o notă discretă de umor relaxat. Nu lipsesc nici interviurile „la temă” (cu, evident, Sergiu Selian în ipostază de intervievator). Autorul nu se pune pe sine în valoare, nu caută să literaturizeze şi să-şi etaleze impresiile subiective, ci se străduieşte de fiecare dată să-şi informeze corect, obiectiv şi, pe cît posibil, complet cititorii, abia efectul de ansamblu devenind, prin acumularea de date şi evenimente, copleşitor. Iar din acest efect fac parte atenţia, curiozitatea multiplu orientată şi enorma disponibilitate a celui care le înregistrează la cald pentru cei rămaşi în ţară. Aş compara, păstrînd proporţiile şi schimbînd tot ce e de schimbat, cartea/cărţile lui Sergiu Selian despre Australia cu volumele despre America publicate în prima jumătate a anilor ’30 de Petru Comarnescu (America văzută de un tînăr de azi, Zgîrie-norii New York-ului), evident, fără formaţia culturală multiplă şi fără ambiţiile „antropologice” ale esteticianului interbelic. Una peste alta, Destinaţia: Australia e un volum care nu trebuie ratat, un ghid competent, util şi plăcut pentru toţi cei interesaţi în materie. Aşadar, atenţie, comentatori: nu ignoraţi destinaţia Sergiu Selian!

Cristina MANUC

by Cristina Manuc