Un Avedis Divin

Zilele trecute am avut plăcerea să primim vizita venerabilul nostru prieten, cafegiul Gheorghe Florescu care ne-a încântat, ca de fiecare dată, cu poveşti despre cafea şi ne-a lansat o invitaţie la un eveniment ce va avea loc în curând la magazinul domniei sale din Piaţa Rosetti:

– Pe data de 25 martie, odată cu sărbătoarea de Buna Vestire, care în limba armeană se numeşte Avedis, am decis să lansez pe piaţă un nou brand al cafelei Florescu care se va numi Avedis Divin. Este un demers pe care îl fac în memoria mentorului meu domnul Carabelaian al cărui prenume Avedis este serbat în această zi. Povestea acestei cafele are o istorie veche care începe de pe vremea când lucram cu domnul Avedis, dânsul mi-a spus într-o zi “…o cafea fenomenală, divină se face dintr-un amestec din urmatoarele trei tipuri de cafea…”, mă veţi ierta sper că nu am să dezvălui numele acestora pentru că e ceva ce ţine de secretele meseriei mele de cafegiu. Mult timp m-am gândit la această cafea până când într-o seară, domnul Carabelaian mi-a aparut într-un vis şi mi-a spus „Gheorghiţă, să faci cafeaua care ţi-ai pus în cap s-o faci !”, a fost probabil o chestiune legată de subconştientul meu şi de dorinţa mea de a face acest fel de cafea. Cele trei cafelele care intră în componenţa acestui melanj sunt toate cafele de altitudine, adică sunt cultivate în zone de mare altitudine unde combinaţia între climă, sol şi precipitaţii dau naştere la nişte soiuri de cafea cu calităţi unice, sunt cafele rare, din topul primelor cafele din lume. Pot să spun cu mâna pe inimă că în acest moment acest melanj de cafea ce se va reuni sub numele de Avedis Divin, nu se bea în nicio ţară din Europa. Preţul acestei cafele va fi de 370 RON/kg deci, 3,7 RON o ceaşcă cu cafea. Recent am fost să vizitez Viena şi am testat şi cafeaua ce se găseşte acolo, e calitate bună dar, nu există segmentul cafelelor de lux, se merge pe cantitate şi pe preţ mic. Asta se întampla şi în Bucureşti în perioada interbelică, unii cafegii se concentrau pe cafea mai ieftina pentru a putea să vândă cantităţi mari. Domnul Carabelaian nu a făcut niciodată aşa ceva, dânsul a mers numai pe cafele de lux deoarece avea o clientelă de elită, foarte selectă, comanda sorturi foarte scumpe şi rare, îi plăcea să aibă numai marfă de mare calitate, avea cafele pe care nici eu nu le am acum. După război nu s-au mai găsit cafele de lux, cafele rare pentru că unicul importator era statul şi de comerţ se ocupau persoane fără experienţă, aleşi pentru că aveau “origine sănătoasă”, se mergea pe principiul “marfă ieftină pe bani puţini”.

Prin anii `50, autorităţile vremii au vrut să facă un magazin de cafea. Domnul Avedis trecuse deja prin încercări grele, am scris pe larg despre asta în cartea mea, fusese arestat pentru că era negustor şi avea avere, pentru că deţinea aur etc., făcuse şi 2-3 ani de închisoare, fusese primis şi la Canal (n.a. în acele vremuri majoritatea deţinuţilor erau trimişi la muncă forţată la Canalul Dunăre – Marea Neagra) … se întorsese şi avea magazin de cafea pe Calea Victoriei nr.32-35, lângă Teatrul Constantin Tănase. Într-o zi în faţa magazinului opreşte o maşină neagră din care coboară doi bărbaţi îmbrăcaţi în negru şi îi cer să-i însoţească. Domnul Avedis era sigur că îl vor trimite iar la Canal dar, spre surprinderea sa, s-a trezit în biroul ministrului pentru comerţ interior, Ştefan Voitec cel care a unit în 1948 Partidul Social Democrat cu PCR, formând Partidul Muncitoresc Român. Acesta i-ar fi spus:

“Domnule Carabelaian, am fost informat că sunteţi un mare specialist în domeniul cafelei, sunteţi foarte cunoscut şi avem nevoie de ajutorul dumneavoastră, dorim să facem un magazin de cafea ca în Occident.”

Domnul Carabelaian i-a răspuns:

“Domnule ministru, ca să facem un magazin ca în Occident, avem nevoie de materie primă bună. Eu am utilaje, mă pricep să prăjesc cafea dar, trebuie să am ce să prăjesc.” Şi se apucă să-i înşire o listă cu cafele rare, scumpe de care ar fi avut nevoie pentru acest proiect. În acel moment, Voitec s-a schimbat la faţă şi i-a spus că nu sunt dispuşi să investească atâţia bani şi…magazinul respectiv nu s-a mai făcut.

Că tot vorbim de cafele scumpe, când am fost în Canada am avut ocazia să degust o cafea foarte rară, foarte scumpă, cafea Sfânta Elena, o cafea fabuloasă. Pentru cititorii Ararat vreau să dau câteva detalii despre aceasta superbă cafea:

Insula Sfanta Elena, este o mică insulă vulcanică aparţinând Marii Britanii, poziţionată la sudul Oceanului Atlantic, fiind mai cunoscută ca locul unde a fost exilat Napoleon Bonaparte, fiind considerată în prezent cea mai izolată insulă şi locul cel mai puţin poluat din lume.

Cultura cafelei pe această insulă începe în anul 1733 când Francis Dickinson – “Comisar de Afaceri al Naţiunii Engleze la Mocha”(portul la Marea Roşie, Al Mocha din Yemen), în slujba Companiei Indiilor de Est şi foarte experimentat în comerţul cu cafea din Arabia, este însărcinat cu achiziţionarea de seminţe de cafea ce urmau a fi plantate sub protectorat britanic pe insula Sf. Elena din Atlanticul de Sud. Acesta achiziţionează 660 de baloţi cu seminţe de cafea din micul orăşel Bayt al-Faquit, situat la 90 de mile nord de Al Mocha cel mai important punct în comerţul cu cafea din acele vremuri. În scurt timp, vaporul Hughton al Companiei Indiilor de Est, condus de capitanul Philips, aduce în 10 februarie 1733 pe Sf. Elena transportul care va schimba istoria acestei insule. Preţioasă încărcătura consta în boabe de cafea din soiul “Bourbon cu vârf verde”, o varietate foarte specială de cafea Arabica. Ulterior, acest soi a fost interzis a se mai cultiva în alte ţări, cultivarea sa limitându-se la această insulă. În perioada cât Napoleon a fost exilat (1815) pe această insulă şi câţiva ani după moartea sa, cafeaua provenind de aici s-a bucurat de o oarecare de popularitate. Se spune că Napoleon îşi petrecea uneori timpul ajutând la munca pe plantaţia de cafea şi plantase chiar câteva plante de cafea în curtea sa iar, la un moment dat ar fi afirmat că “Singurul lucru bun despre Sf. Elena este cafeaua !” .

Urmează peste un secol de decădere în care această cafea nu mai este cunoscută, plantaţiile de cafea au fost neglijate, până când un englez vizionar pe nume David R.Henry, decide în anul 1990 să readuca la viata plantele de cafea care supravieţuiseră timpului şi să reînvie producţia de cafea pe insulă. Datorită faptului că plantaţiile fuseseră neglijate aproape o suta de ani, totul se transformase într-o junglă, fiind necesară o muncă infernală de îndepartarea plantelor tropicale care sufocaseră vechile plantaţii, de revigorarea bătrânelor plante de cafea şi de stabilizare a solului predispus la eroziune. Henry a cercetat jungla formată de-a lungul anilor în locul unde în trecut era plantat cafea şi a descoperit pâlcuri de plante de cafea sălbăticite, unele dintre aceste bătrâne plante ajunseseră o înălţime de până la 10-12 metri. Au fost analizate arhivele contabile găsite pe insulă şi s-au găsit informaţii despre soiurile de cafea cultivate în urmă cu peste 250 de ani. Astfel, cu toate aceste eforturi, el a reuşit încet, încet să readucă plantaţia la splendoarea din vremea de glorie a coloniilor.

Astăzi, plantele de cafea Bourbon existente pe insulă au ca sursă comună de provenieţă plantele originale din soiul “Bourbon cu vârf verde”  adus pe Sf. Elena în urmă cu 269 de ani. Plantele de cafea sunt cultivate aici la umbra arborilor tropicali care au rolul de a le feri de vânturile puternice, solul insulei este vulcanic, bogat în minerale, fertilizarea se face doar natural iar, boabele de cafea sunt procesate cu apa pură ce izvorăşte din munţi. Cu toate aceste avantaje, producţia de cafea Sf. Elena este mică doarece terenul pe care se poate cultiva este puţin şi în mare parte instabil, pe insulă fiind dese alunecări de teren. În ciuda tuturor dificultăţilor, David R. Henry a reuşit să producă un soi superior de cafea, boabele fiind culease după reguli stricte potrivit cărora se culeg manual cu mare atenţie doar cele perfect mature, de culoarea cireşei coapte, operaţiune care se efectuează săptamânal, transformând soiul de cafea Sfânta Elena într-un soi unic în lume din punct de vedere al controlului calităţii, incomparabil cu plantaţiile intensive din alte ţări. Rezultatul acestor eforturi este o cafea unică, fabuloasă, cu un gust echilibrat, cu un superb buchet cu nuanţe de florale şi citrice, cu uşor contrast între lămâie, ciocolată şi caramel, fiind una dintre cele mai rare şi, implicit, cele mai scumpe cafele din lume.

Acest sort de cafea nu se poate cumpăra uşor, achiziţionarea se face doar cu aprobare… gândiţi-va câte magazine de delicatese sunt în lume, la Paris, Milano, Londra etc, câte hoteluri de lux… toţi vor să aibă această cafea.  Eu am comandat în acest an 200 kg şi am primit aprobare pentru 160 kg, cei opt saci de 20 kg sunt acum în drum spre România şi vor fi aici de sărbătorarea sfinţilor Constantin şi Elena când veţi putea şi savura această cafea şi aici în ţară. Poate a contat şi cartea pe care am scris-o (Confesiunile unui cafegiu) şi, poate imaginea pe care o au oamenii despre mine şi despre ceea ce fac. Pe la prăvălia mea trec şi mulţi clienţi străini turişti, oameni de afaceri, ambasadori etc. poate ei au vorbit depre mine în ţările lor pentru că în străinătate nu prea există acest segment al cafelelor de lux. La prăvălia mea, cafeaua Sf. Elena va costa 900 RON/kg adică, 9 RON o ceşcă cu una dintre cele mai bune cafea din lume, eu cred că este un preţ convenabil pentru această calitate.

Voi mai aduce un soi foarte deosebit, Peaberry, o cafea foarte deosebită mai ales prin forma sa, fiind o boabă de cafea cu formă ovală. Acest tip de boabe sunt considerate de către botanişiti o anomalie a naturii şi pot apărea la multe soiuri de cafea. Cafeaua Peaberry este foarte rară, maxim 5% dintr-o cultură normală de cafea se poate încadra în această categorie aşa că, producătorii de cafea le sortează şi le vând separat la preţuri ridicate. Boabele sunt mai mici decât cele obişnuite, aroma acestor boabe este superioară, mai puternică, mai placută, diferită de boabele din aceeaşi cultură.

Cafegiii caută foarte mult acest tip de boabe care datorită formei lor ovale care permit o prajire foarte uniformă făra riscul de a se arde.

Vechii cafegii armeni numeau acest tip de cafea Rolle, se vorbea despre ea dar, se găsea greu. Domnul Carabelaian mi-a povestit prima dată despre aceste cafele, am şi prăjit impreună un Rolle, originar din India. Imi amintesc că mi-a spus “ Gheorghiţă asta e o cafea foarte deosebită, dacă ai vreodată ocazia, să cumperi cât de multă că nu te păcăleşti… !” În scurt timp veţi putea savura la prăvălia mea şi acest soi de cafea.

Revenind la cafeaua Avedis Divin pe care o voi lansa, revin cu invitaţia pentru luni 25 martie, aştept toţi armenii să mă viziteze pentru a savura aroma acestei minunate cafele care poartă un nume sfânt armenesc.

Paul Agopian

22.03.2013

by Redactor