TVR 1 / Emisiunea „Conviețuiri” de azi…

2 decembrie, va prezenta un portret al maestrului Valeriu Erzian

Valeriu Erzian

(31.08.1932 – 04.11.1985)

În cadrul emisiunii Convietuiri care se va difuza azi, 2 Decembrie 2020, începând (aproximativ) cu orele 15.45, voi vorbi despre Maestrul Valeriu Erzian împreună cu Teodora Drăgoi.

Ma voi gandi la fiecare dintre voi, scumpii mei hunedoreni, Marinela Sarbu, Mihai Andrei, Bojneag Maria, Virgil Muzur, Ilcu Victor, Mariana Risipitu, Petrica Lupas, Zelniyan, Braia, Busuioc, Elena si Doru Pop, Magdalena Dobrota, Valerica Ianosi, Viorica Brandusan, Marian Lupo, Tanti Nina, Bicki Stefanovici, Elena Barboni, Nea Marin, Mircea Nedelcu, Costea Stefan, Eugen Oprean si muuuulti, muuuulti altii.

Cu iertare, am uitat sa mentionez pe Nicoleta Dumitrache, jurnalist, care a gasit in arhiva TVR imagini cu Hategana. E o dubla onoare, pentru ca tata, era pe cat de armean, pe atata de roman, si-a reusit sa le imbine absolut minunat….

Diferenta dintre un sef si un lider consta in modul de adresare si relationare, daca un sef ordona, un lider inspira, era inspirational altfel cum ar fi putut tine in maini peste o suta douazeci de oameni, cati avea el in subordine in Ansamblul Hategana? Stia sa scoata ce-i mai bun din fiecare, fara a-l extenua, mergand pe un principiu pe care eu l-am invatat mult mai tarziu in management dar perfect aplicat de el in acele vremuri: “toti oamenii sunt frumosi, important este sa-i facem sa straluceasca”, el a reusit sa faca asta intr-un mod exceptional. Din zi in zi, am convingerea ca a lasat o mostenire vie in noi toti, urmasii lui din acea lume cenusie a unui oras in care Cerna curgea ruginie din pricina zgurii, oras in care furnalele in functiune ale Combinatului Siderurgic adunau nori grosi deasupra zidurilor seculare ale Castelului Huniazilor care strajuia micul oras muncitoresc la acea vreme, oras devenit verde si cu Cerna limpede precum cristalul care curge la baza Castelului de-acum complet renovat. In acest oras, leagnul copilariei mele 35 de ani mai tarziu, memoria tatei ramane vie in noi toti, Hategana nu a murit, iar spiritul sau e viu. Pentru ca a stiut sa adune oamenii, si asta iar e o rara calitate la un om, si nu doar sa-i adune cat sa-i tina uniti, indiferent de animozitatile dintre ei (si-n lumea artei, stim toti cat de dificil e sa-i tii uniti); a fost atat liant cat si stalp, atat acasa, cat mai ales in societate, generos si surazator, indiferent de greutatile vremurilor de atunci.

Cu dragoste si cu nespus dor,

Copiii tăi…prin glasul Măriucăi Erzian

by Mihai Stepan Cazazian