Tiparul

În urmă cu 500 de ani apărea la Veneția prima carte tipărită în limba armeană. Urpatakirk (Cartea de Vineri)  este o culegere de rugăciuni adresate negustorilor armeni ce trăiau la Veneția în acea perioadă. Cel ce a a realizat  tipărirea,  și a intrat în istorie ca primul tipograf armean, este  Hagop Meghapart  ce deschide  calea spre realizarea  matrițelor cu caractere  mesrobiene și astfel drumul spre răspîndirea în mai multe exemplare a slovelor scrise. Au urmat alte centre ale tiparului armean, la Constantinopol, Roma, Amsterdam, Milano, Paris dar abia după aproape 260 de ani în Armenia, la Ecimiadzin. Toți cei ce au contribuit la dezvoltarea tiparului armean au avut ca scop răspîndirea credinței și a învățăturilor cărturarilor vremii  dar, în același timp, și un mijloc de a conserva valorile unei civilizații. Civilizația armeană ce din motive istorice și-a găsit un refugiu între coperțile cărților pentru a supraviețui. Să ne gîndim ce am fi știut azi despre  armeni dacă nu ar fi existat tiparul. Nu doar credința dar, mai ales cărțile scrise de mînă și mai apoi cele tipărite, au reprezentat un mijloc de apărare împotriva celor ce au căutat, de multe ori, să ne șteargă din istorie. De aceea anul acesta mai mult poate decît în alți ani avem datoria să-i omagiem și să scoatem la vedere tot ceea ce înseamnă tiparul armean. Nu întîmplător  UNESCO a ales în 2012,  drept  capitală mondială a cărții,  orașul Erevan iar cei ce trăim în diaspora avem datoria ca, dincolo de manifestările  ce vor avea loc în Armenia, să vorbim lumii de ce armenii prețuiesc atît de mult cartea. Comunitatea din România are, la rîndul ei, datoria de a arăta valorile pe care le posedă (depozitate în Biblioteca Eparhiei Armene din București și la Gherla, în central comunitar armeano-catolic) acestea putînd face  obiectul a două expoziții, una la București și alta  la Cluj. Nu este doar o nouă ocazie să  ne lăudăm și să ne facem cunoscuți, cum ar zice unii,  ci și un motiv de a ne redefini. Și ce poate fi mai frumos pentru o nație decît să-și reevaluaze  existența  după  numărul de cărți pe care le-ai tipărit! De 500 de ani…

by Mihai Stepan Cazazian