Ţie, popor armean !

Când trecem printre lacrimi de lumină
Cu plecăciune către cerul vieţii,
Către martiri…
Să ştim de Dumnezeu, că o să vină,
Să facă soare nou al dimineţii !
Autorul
Ţie, popor armean !
Dintr-un început de secol
Ce avea să se arate
Nu drept măritor, ci sumbru
Ţi-a făcut şi ţie parte.
Doar abia-ncepea calvarul
Unei lumi, pe-ntreg pământ,
Gol acoperit cu varul
Îngropaţilor din gând.
Unora, se ştie locul,
Celorlalţi, crescut-au flori,
Gropi comune chemând focul
Netrăitelor valori.
Secol XX, tu, veacul…
Genocidurilor toate!
Judecat vei cu acul
După mila din dreptate !
Că aşa a fost să fie
Să deschizi drumul martir,
Golgotă la fel de vie,
Trupuri cu veşminte-n mir.
Ai fost primul să dai birul
Veacului cel sângeros.
Tu, popor armean, tot primul
Eşti în ample stări frumos !
Tu, cu arta înfrăţire,
Tu, covoare de smarald
Ai ţesut, atent din fire
Să-i laşi vieţii chipul cald.
Minţile prea gânditoare
Şi comerţul priceput
Au făcut să n-aibă-n zare
Loc de tine în ţinut.
Priveghere şi tăcere…
Adunare în amurg,
Lumânări de Înviere
La izvoarele ce curg…
S-au născut din fuga nopţii
Către ce le-a fost mai drag
Şi bătrânii şi nepoţii
Drumul vieţii, Musa Dagh !
De-au căzut viteji pe cale,
Neamul lor, tot adunat
Când s-au adunat la mare
Neamul tot a înviat !
Iar de-atunci, să ştie timpul
Azi, în zi de sărbătoare
Că armenii îşi văd chipul
Îndrăgit mereu sub soare.
Cu ocazia Zilei de 24 Aprilie 2020, la comemorarea celor 105 ani de la începutul Genocidului Armean, am simţit de la Dumnezeu inspiraţia să scriu această poezie, pe care s-o dedic poporului armean, din profund respect pentru martiri şi din admiraţie pentru supravieţuitori.
Dumnezeu să binecuvinteze poporul armean şi să-i dea mereu unitate şi putere în mărturisirea adevărului istoric !
Plecăciune acestei zile, plecăciune faţă de martiri !
La Sărbătoarea Izvorul tămăduirii, în Focşani, oraş cu drag de armeni !
Autor Prof. Florin BALASOGLU,
nepotul unui bunic grec, pe care nu l-am cunoscut.