Testamentul Doamnei Viorica Popa

În ziua de 30 decembrie se împlinesc 3 ani de când ne-a
părăsit pentru totdeauna Viorica Popa, cea care rămas pentru mulți Doamna
comunităţii armene din
Botoşani. Ca în fiecare din aceşti ani, apropiații au păstrat un
moment de reculegere la mormântul ei, la cimitirul armean Eternitatea din Botoşani, ceremonia religioasă fiind oficiată de
preotul vicar Radu Krikor Holca.

Armeancă
pe linie maternă prin mama ei Maria Cornia Grigorovici şi trăind într-o familie
de armeni din Botoșani întregită etnic prin tatăl ei, Gheorghe Valter, copilul
adoptiv al unui armean înstărit, Karol Ankele, Vioricăi Popa i-a fost insuflată
din familie dragostea pentru biserica armeană şi pentru patria strămoşilor ei,
pe care nu a văzut-o însă niciodată. Despre acest lucru Viorica Popa amintea în
testamentul ei simbolic, scris cu puțin timp înainte de a ne părăsi:

”Am
fost crescută într-o familie de armeni,
pentru că armeni erau bunica mea şi fratele mamei mele, acei armeni care,
trăind în România în urmă cu un secol,  erau
ataşaţi cu tot sufletul bisericii armene şi patriei lor Armenia”.

Destinul Vioricăi
Popa a fost legat de biserica armeană încă din copilărie, așa cum scria în
continuare în primăvara anului 2016, în testamentul ei biografic:

 ”Mergând de
la vârsta de 5 ani cu bunica la biserică şi fiind impresionată de măreţia
bisericii armene şi mai ales de preotul care se ruga foarte evlavios şi pe care,
în mintea mea de copil, îl asemănam cu însăşi Dumnezeu, am promis că atunci
când voi creşte mare, voi face şi eu o biserică asemănătoare.

            Mai
târziu, după ce prin truda mea de două decenii s-a reconstruit Biserica Armeană
”Sfânta Maria” din Botoșani și astfel visul meu de o viață s-a împlinit,
amintindu-mi de acea promisiune făcută de copil în biserică, m-am gândit că
acest lucru a fost posibil numai pentru că Dumnezeu, în marea lui dragoste
pentru noi, mi-a călăuzit paşii spre acele uşi care s-au deschis şi spre acei
oameni care m-au ajutat și cu ei împreună am putut salva de la prăbuşire una din
cele mai vechi biserici armeneşti din România.

            Memoria
bunicii  Rozine, a diaconului Luca,
fratele mamei, căzut pe  frontul de la Cotul Donului, cât şi al altui
frate Anton, m-au determinat să îmi duc la capăt promisiunea făcută la vârsta
fragedă de atunci. Și dacă Dumnezeu îmi va ajuta, voi trudi mai departe și vom
încerca împreună să reabilităm şi Biserica „Sfânta Treime”, construită  ca şi mănăstire în  anul 1797 şi în curtea căreia mi-am trăit
copilăria.

Aşa să mă ajute Dumnezeu! ”

În
viață întâlnim foarte rar oameni care și-au împlinit atât de deplin destinul.
Pentru Viorica Popa, așteptările au fost însă întrecute. Viorica Popa a făcut pentru Biserica Armeană din Botoşani chiar
mai mult decât visa ea însăși în copilărie și decât putea spera că va realiza
într-o viață de om. Perseverenţa ei manifestată de-a lungul a trei decenii a
făcut ca lucrurile să se împlinească în mod fericit. Pentru început, a reuşit
reabilitarea edificiului bisericii Sfânta
Maria. Şi împreună cu nepotul ei, preotul Radu Krikor Holca, Viorica Popa a
realizat reamenajarea lăcaşului de cult, la un an după terminarea lucrărilor de
reabilitare. Pentru ca în anul următor să înființeze și Muzeul Dirayr Mardichian, primul muzeu cu obiecte de cult religios aflat
într-o biserică armeană din România.

Urmându-și
în continuare destinul de restaurator de biserică, Viorica Popa a determinat şi
realizarea proiectului tehnic de reabilitare al bisericii Sfânta Treime. A păstrat cu sfințenie cele câteva fotografii alb-negru
făcute înainte de 1989 în biserica Sfânta
Treime, pentru ca după reabilitarea acesteia să poată fi făcută și acolo
amenajarea, după acele fotografii care arată interiorul înainte de prăbușirea
acoperișului și a cupolei. Cum pentru Viorica Popa timpul nu a mai avut
răbdare, va rămâne în grija altora această lucrare anevoioasă pe care nu știm
astăzi dacă cineva o va putea duce bine până la capăt.

Viorica Popa a
deplâns lipsa „în fiecare zi” a
preotului armean la parohia din Botoșani. Pentru biserica armeană din România care
are atât de mare nevoie de preoți, Viorica Popa a avut însă un rol important,
făcând demersurile pentru trimiterea a patru  botoșăneni la studii teologice la Patriarhia
armeană. Primii au fost nepotul ei Radu Holca, care făcuse armata la Botoșani,
și localnicul Laurențiu Jantea. Cei doi au plecat în anul 1989 la Ierusalim, la
insistențele Vioricăi Popa și  prin
bunăvoința  preotului arhimandrit Aramais
Șlughian. Au fost trimiși cu recomandare de la  episcopul Dirayr Mardichian, conducătorul de
atunci al Bisericii Armene din România. Ultimii doi au fost George Damian și
Bogdan Aritonovici, pentru care Viorica Popa a solicitat sprijinul episcopului
Datev Hagopian, prin bunăvoința preotului Krikor, astfel reuşindu-se trimiterea
lor la Ecimiadzin. Chiar dacă nu au ajuns toţi la capătul acelui drum,
Arhiepiscopia Bisericii Armene din România îl are astăzi preot vicar pe Radu
Krikor Holca, iar Bogdan Aritonovici face în continuare studiile teologice la
Ecimiadzin.

Dar
Viorica Popa a lăsat în urmă mai mult decât atât. Ea a fost toată viața un om
al cărților. Biblioteca județeană ”Mihai
Eminescu” din Botoșani, una dintre cele mai mari biblioteci publice din
România, a avut în ea, o perioadă de trei decenii, pe unul dintre cei mai
distinşi reprezentanți în relațiile cu publicul. Viorica Popa a fost între cei
care au inițiat la Botoșani Biblioteca
Etniilor, ea înființând la bibliotecă şi ”Colțul bisericii și comunității armenilor”. Viorica Popa a
organizat expoziţii de referinţă cu obiecte de cult şi veşminte armeneşti din patrimoniul
parohiei Botoşani şi a fost și autoarea mai multor comunicări și articole de
presă despre comunitatea și biserica armeană din Botoșani, dar şi a unor cărți
foarte apreciate, între care: Istoria
comunităţii armene din Botoşani (1045-2012), Biserica armeană din Botoşani – peste şapte secole de existenţă, Şcoala armeană din Botoşani, Cimitire armene în Botoşani, Case armene din Botoșani, Din istoria şi patrimoniul comunităţii
armene din Botoşani  sau Patrimoniul cultural și religios al
comunității armene din Botoșani.

Oamenii importanți cu
care a colaborat și care au ajutat-o pe Viorica Popa au rămas și astăzi, la
trei ani de la plecarea ei dintre noi, apropiați de biserica și comunitatea
armeană din Botoșani. Felicia Ruxandar, care a monitorizat lucrările la
reabilitarea bisericii Sfânta Maria
din partea Primăriei, i-a devenit și i-a rămas până la sfârșit una dintre
prietenele cele mai apropiate. Tamara Ciofu, deputatul care, la solicitarea ei,
a susținut realizarea proiectului tehnic de reabilitare a Bisericii Sfânta Treime, și restauratorul Mihai
Bradu, a cărui firmă a realizat lucrările de construcții la Sfânta Maria îi evocă prietenia şi nu
lipsesc de la manifestările religioase de la parohia din Botoșani dar și de la
cele de la mănăstirea armeană Hagigadar.

Viorica Popa și-a împlinit crezul ei de o viață în renașterea Bisericii Armene din Botoșani. Și Biserica a recompensat-o într-un gest pe cât de remarcabil pe atât de firesc pentru cei care au cunoscut truda ei de o viață, atunci când a primit Medalia Nerses Shnorhali, cea mai înaltă disticţie acordată unui laic de Patriarhia Tuturor Armenilor de la Ecimiadzin.

Şi dacă pentru biserica şi comunitatea armeană din
România Viorica Popa va rămâne unul dintre cei mai remarcabili lideri
postdecembrişti, pentru orașul Botoșani ea va rămâne pentru totdeauna Doamna Comunității Armene.

 Florin Simion Egner

27 decembrie 2019

by Redactor