Tehnologia ne-a făcut animale… Godfrey Reggio şi noua sa lume

Fondatorul filmului documental experimental, regizorul american Godfrey Reggio, a înțeles, la 14 ani că doar în Mănăstire omul poate deveni o fiinţă perfectă. De atunci a decis să părăsească viaţa lumească, petrecând 14 ani înăuntrul bisericii. Însă după câţiva ani a ajuns la concluzia că cinematografia este vocaţia lui.

Filmele lui nu seamănă cu alte filme cu care suntem familiarizaţi. De exemplu, triologia “Qatsi˝ este genul de film prin care regizorul încearcă să creeze noi platforme, o nouă mentalitate.

– Domnule Reggio, filmele dvs. sunt o noutate în domeniul cinematografiei, care uneori enervează, alteori uimeşte publicul. Totuşi, nu-l lasă indiferent.

–  Unii chiar nu pot să aprofundeze în film, pentru că nu-l percep. În realitate, filmele mele urmăresc spectatorul şi nu sunt complete, doar spectatorii trebuie să le completeze. De fapt, filmul este profund, mai ales când trece de la suprafaţă, adică de la film şi în cazul în care spectatorul îl vede. Filmele mele nu au o semnificaţie specifică şi sunt create într-un mod liber pentru a-l face pe spectator să gândească şi să modeleze singur.

–  Filmele dvs. se evidenţiază printr-un ritm special: ori este lent, ori rapid. Care este secretul?

 – Încerc să fac simplul să fie perceput într-un mod neobişnuit. În secolul al XXI-lea aproape cu toţii ne mişcăm cu mare viteză şi din cauza rapidităţii nu observăm multe lucruri. Acesta este o tragedie pentru mine.

–  În triologia “Qatsi˝ există unele elemente din această tragedie. Aşa-i?

– Sunt de acord. Ca şi voi am o voce internă, intuiţie, căreia nu-i acordăm mare atenţie din cauza zgomotului ambiant. Cu cât omul este mai calm şi tăcut, cu atât este emoţional faţă de lume. Toate acestea le-am învăţat la Mănăstire. Războiul de astăzi este o agresiune faţă de viaţă, în care am devenit prizonieri.

–  În baza filmelor dvs. se află misterul tehnologiei. Ce aţi zice despre acesta?

– Da, în realitate am o părere negativă faţă de tehnologiile informaţionale. În loc să folosim tehnologiile le respirăm, devenind animale. Astăzi oamenii se gândesc în fiecare zi la acumularea banilor, crezând că fericirea se ascunde doar în spatele ei. Dar se înşeală amar.

–  După expresiile faciale ale actorilor triologiei dvs. putem judeca faptul că suntem controlaţi?

–  Bineînţeles că suntem controlaţi. Dar, din păcate, încă nu pot oferi soluţii de scăpare…

– Ce planuri aveţi în viitorul apropiat?

–  Doresc să creez un proiect, prin care să transform lumea. Educaţia de astăzi nu ne pregăteşte pentru viaţă. Mă mir cum Armenia, fiind izolată, nu poate să-şi apere şi să recreeze propria lume, neincluzându-se în globalizare (o singură idee, o singură artă) şi tehnologiile informaţionale. Din păcate, ţara voastră minunată cu cât se dezvoltă, cu atât îşi pierde trăsătura şi cultura unică, ceea ce nu simţeam cu câţiva ani în urmă.

–  Totuşi, care este sensul vieţii?

– Crearea şi realizarea. Acestea sunt cele mai importante lucruri, deoarece prin ele fiecare dintre noi poate să facă un lucru bun pentru această viaţă.

Elena Ciobanyan

by Elena Chobanyan