TEATRU / 20 DE ANI IN SIBERIA – O noua montare a lui Sorin Misirianțu

            De ce o simplă familie de țărani români, dintr-un sat de lângă Cernăuți, a fost deportată în Siberia, imediat după ce Bucovina a fost încorporată în Uniunea Sovietică?

Este ceea ce nimeni nu putea să priceapă: ei lucrau ogorul, îngrijeau vaca și cele câteva gâini. Nu politică, nu nimic. Acum știm: românii au fost dislocați în masă și înlocuiți cu noi veniți pentru a balansa demografia spre a nu exista revendicări legitime de retrocedare teritorială. E și asta un fel de purificare etnică, dacă vreți.

Anița Nandriș-Cudla (n.1904) a supraviețuit, ea și cei trei fii ai săi, a supraviețuit cu tenacitate exilului și a revenit în satul natal, a re-obținut casa și  a locuit acolo până la  strămutarea ei în cer (1986), apoi au urmat-o și fii, care și-au afirmat dreptul asupra meleagului natal fiind îngropați toți  în cimitirul satului. Nu în Siberia. A rămas nepotul: Gheorghe-Nandriș care a adus în țară un caiet unde Anița povestește odiseia vieții sale. „20 de ani în Siberia. Amintiri din viață”. Editura Humanitas (1991). Peste un an cartea era disitinsă cu premiul Lucian Blaga al Academiei Române.

Monica Lovinescu nota : „Cartea este o revelație și se cere primită ca atare. Nu doar privitor la soarta deportaților români în Gulagul sovietic.Povestirea Aniței Nandriș-Cudla aduce o mărturie esențială, dar și pentru reconstituirea staturii țăranului bucovinean: o statură net aristocratică.După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui sa dispară”

            Sorin Misirianțu (n.1969), unul din actorii cei mai activi pe scena teatrală clujană, semnează  dramatizarea, scenografia și regia de scenă a piesei cu acelaș nume, la TNB, având concursul talentatei slujitoare a scenei românești AMALIA CIOLAN.  Publicația Teatrul Azi , sub semnătura criticului Nicolaie Prelipceanu, notează: „ Într-o oră fără câteva  minute, Sala Media a noului Național este invadată de anii terorii bolșevice: trăiești suferințele lor alături de cei care azi nu mai sunt. Autorii acestui spectacol reușesc să reînvie un colț de infern estic, în puține cuvinte și cu un material minim, făcând din acest spectacol un rechizitoriu al unor crime care nu vor fi  judecate niciodată de un tribunal real, cum s-a întâmplat la Nueremberg. Poate că asta să fie o slabă consolare pentru cei care au suferit, pierzându-si apropiații în infernul bolșevic, dar pentru spectator  este o pledoarie de altă factură decât cea a procurorilor: mai puternică și mai adevărată, datorită interpretării excepționale a Amaliei Ciolan.”

24 de ani a așteptat cartea pentru a vedea luminile rampei. Dar ea este actuală și azi.

Poate se va găsi cineva să dramatizeze și Siberia dus întors. Cineva care să nu fie bântuit de pesimisme : cine să facă…cine să pună în scenă…pe cine interesează, etc.  Curajul civic al echipei care a adus tematica asta pe scenă este cel mai bun argument care elimină astfel de lamenturi efeminante. Bărbăția interpretării autentice,inimoase și dârze, pline de cutezanță și forță de convingere   a Amaliei Ciolan a emoționat profund spectatorii care au aplaudat,  în picioare,  aducând la rampă interpreta de trei ori succesiv.

Da, este o tematică actuală și pe care spectatorul o cere. Rămâne doar ca cineva să mediteze asupra acestui lucru. Piesele bulevardiere au, desigur, spectatorii respectivi. Dar astfel de piese grave ca Siberia 20 de ani, au alți spectatori și faptul că ei erau prezenți în număr apreciabil impune să acordăm respectul cuvenit spectatorului bucureștean, contrar unora de altă părere. Și faptul ca TNB  acordă atenție unor astfel de piese majore, ne obligă sa lăudăm nu  numai regia precisă, scenografia  incisivă prin laconismul ei inspirat dar să încheiem aceste rânduri spunând „ Jos pălăria, Domnule Caramitru” !.

ARPIAR  SAHAGHIAN

by Mihai Stepan Cazazian