TEARÂNTARACI (TRDENZ)-ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI LA CONSTANȚA

Potrivit Bisericii Apostolice Armene sărbătoarea de Întâmpinare a Domnului  are loc la 40 de zile de la nașterea Mântuitorului și anume pe data de 14 februarie. Hristos este dus la templu la Ierusalim de fecioara Maria și Iosif cel drept pentru împlinirea Vechiului Testament care prevedea că orice întăi născut de parte bărbătească să fie închinat lui Dumnezeu în a 40 a zi de la naștere dând jertfă două turturele sau doi pui de porumbei,moment în care se face și curățirea mamei..La templu întâlnesc doi oameni în vârstă ,încărcați în ani ,înțelepți profeți ai viitorului și anume pe Simeon cel drept și prorocița Ana. Simeon cel drept era un mare cărturar al Legii Vechi și unul din cei 72 de traducători care în Alexandria la porunca regelui egiptean Ptolomeu al II lea (285-247 î.Hr. care dorea să extindă celebra bibliotecă din Alexandria astfel încât să includă înțelepciunea tuturor vechilor religii din lume) au tradus Pentateuhul (parte a Bibliei care cuprinde primele 5 cărți din Vechiul Testament scrise de Moise ) din limba ebraică în limba greacă. Datorită numărului de traducători această lucrare este cunoscută și sub denumirea de “Septuaginta”. Simeon ducea o viață sfântă și se ruga mereu la Dumnezeu încât i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până nu îl va vedea pe fiul lui Dumnezeu. Hristos purtat în brațe de Fecioara Maria a fost încredințat în biserică dreptului Simeon care l-a luat în brațe pe prunc și mulțumind lui Dumnezeu i s-a închinat cu smerenie spunând: “Acum slobozește în pace pe robul tău ,Stăpâne după cuvântul Tău, căci au văzut ochii mei mântuirea Ta pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor, Lumina care să lumineze toate neamurile și slavă poporului Tău, Israel “(Luca 2; 29 -32).

În acea zi dreptul Simeon a trecut la Domnul. Prin profeția lui Simeon se face cunoscut Hristos ca Mântuitor și Lumina a lumii întregi. Prorocita Ana este o văduvă în vârstă de 84 de ani care după moartea soțului ei a trăit țoață viața la Templu unde a trăit în rugăciune și post.Văzându-l pe pruncul Iisus îi dă și ea slavă lui Dumnezeu și vorbește despre El cu cei prezenți acolo. Simeon și Ana reprezintă toată omenirea Vechiului Testament ieșită în întâmpinarea Domnului. Prin urmare sărbătoarea a fost denumită TEARANTARACI însemnând a veni în întâmpinarea Domnului .

Pornind de la această credință în zilele noastre a rămas ca o îndatorire creștinească a mamelor de a duce pruncii la biserică la 40 de zile după naștere, pentru moliftă ,pentru curățirea lor și pentru închinarea la sfintele icoane de pe altar. Printre cei care au închinat slujbe acestui praznic se numără Sfântul Chiril al Ierusalemului, Sfântul Grigore Teologul precum și Sfântul Ioan Gură de Aur. Prima atestare documentară a acestei sărbători de Întâmpinare a Domnului se găsește în Jurnalul de călătorie al pelerinei Egeria (Aetheria) originară din Spania care descrie un pelerinaj care l-a făcut ea însăși în locurile sfinte în secolul IV unde descrie despre această sărbătoare care se ținea prin anii 382-384 la Ierusalim la 40 de zile de la Nașterea Domnului. Prin decizia Sanctității Sale Patriarhul Suprem al tuturor armenilor Karekin al II lea s-a hotărât ca de sărbătoarea Întâmpinării Domnului să fie și Ziua Binecuvântării noilor căsătoriți ritual care se desfășoară în toate bisericile armene după Sfânta Liturghie.

Unul din evenimentele cheie ale sărbătorii Întâmpinării Domnului este focul care se aprinde în curtea bisericii sau în curțile oamenilor. Această sărbătoare este cunoscută și sub denumirea de Terendez sau Trndez. Focul simbolizează lumina, căldura bucuria și de asemenea protecția asupra răului. Iată câteva obiceiuri tradiționale ale acestei sărbători marcate în Armenia și în diferite regiuni unde trăiesc armenii.La slujba de ajun se aprind toate candelele și lumânările simbolizând venirea în templu a lui Iisus. Conform explicației teologului Krikor Datevatzi aprinderea focului simbolizează ieșirea locuitorilor din Ierusalim cu torțe și făclii  înaintea lui Hristos, obicei după care în această zi de sărbătoare creștinii aprind candele și lumânări. Slujba de ajun se numește “nakhatonak” În ajunul acestei sărbători de 13 februarie imediat după slujba de seară oamenii se adună în curtea bisericii pentru a asista la un moment special și anume când Preotul scoate lumânări aprinse de pe altar și cu ajutorul tinerilor căsătoriți aprinde focul. Cei prezenți cântă și dansează după muzică tradițional armenească. Principalii participanți sunt copiii și tinerii care sunt îmbrăcați în costumele armenești numite” taraz”. Săritul peste foc înseamnă noroc,prosperitate fertilitate. Inițial sărbătoarea păgână se numea ”Terendez”care înseamnă “un snop de fân în fața casei tale” simbolizând dorința unei recolte bune. În Armenia antică era asociată cu venerarea lui Vahag Vishapaghak considerat zeul focului al tunetului și al războiului. Când Armenia a adoptat creștinismul numele sărbătorii s-a schimbat în “Terendez”din cuvântul “ter”=CREATOR înțelesul fiind “Dumnezeu este cu noi ” Există mai multe obiceiuri populare armenești care spun că dacă focul sacru îi atinge pe cei proaspăt căsătoriți care sar peste el,se spune că vor avea cât de curând un copil. Dacă tinerii căsătoriți reușesc să sară focul ținuți de mănă înseamnă că familia lor va fi puternică ,fericită iar dragostea eternă. Uneori când sar focul tinerii căsătoriți ,rudele stau în apropiere și aruncă în foc boabe de grâu pentru a avea o viață îmbelșugată Pentru cei necăsătoriți dacă flacările ajung la ei se vor căsători în curând .Oameni de toate vârstele sar peste foc însoțiți de cântece speciale și dansuri. Se țin de mănă, cântă ,dansează se înconjoară în jurul focului sau numără cele 7 cercuri înainte de a sări peste el. Unii adună cărbunele cu focul pentru a-l lua acasă și a pune focul și în curțile lor. Oamenii pun cenușa focului la colțurile casei în speranța că pe parcursul anului să aibe noroc . În ceea ce privește fumul se crede că urmând direcția sa cei necăsătoriți vor ști în ce direcție își pot găși dragostea. Dacă persoana este căsătorită direcția fumului poate arăta de unde se poate aștepta la succes și noroc, Bătrânii spun că dacă fumul se îndreaptă spre sud sau est va fi o recoltă bogată dar dacă se îndreaptă spre nord sau vest recolta va fi slabă.

Ca orice sărbătoare în Armenia se organizează o masă plină cu diferite feluri de mâncăruri tradițional armenești,produse de patiserie ,fructe, bomboane ,dulciuri și băuturi,Există un obicei în Armenia ca la toate mesele festive de a ține un toast (expresia utilizată este “Ghenatzad” „În cinstea ta” după care toată lumea bea pentru a-și îndeplini dorința.Participanții la sărbătoare se bucură de prezența celuilalt,deoarece astfel de sărbători.sunt un prilej pentru membrii familiei, rude ,prieteni și vecini de a fi împreună.Un preparat special care se servește la această sărbătoare se numește “aghantz” boabe de grâu prăjite, amestecate cu semințe de cânepă prăjite , semințe de susan , stafide și fructe uscate obținând un amestec de desert dulce. Se mai servesc și bomboane, kata, halva,nuci,migdale, fructe uscate și bineînțeles tort. Un alt desert care se servește la această sărbătoare este “pokhinds “- fursec din cereale coapte și măcinate frământate cu miere sau sirop de fructe . În anul 2016 această sărbătoare a fost oficial nominalizată pentru lista patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO.

Scriitorul Manoog Der Alexanian în cartea sa publicată în 1926 “When I was a boy în Armenia” -“Când eram băiat în Armenia ” relatează despre experiențele sale celebrând vechiul obicei armean. Este o carte încântătoare pentru toate vârstele pentru a afla istoria ,stilul de viață și practicile culturale din Armenia văzute prin ochii unui băiat. În anul 1998 Hay Post (Poștă Armeană ) a emis timbre poștale dedicate acestei sărbători seculare cu imaginea unui cuplu de tineri proaspăt căsătoriți care sar peste foc în timp ce o formație cânta la instrumentele muzicale tradițional armenești Zurna (instrument de suflat ) și Dhol (tambur/tobă cu 2 capete). Popularitatea acestei sărbători la fel ca alte sărbători bisericești care datează de secole confirmă devotamentul armenilor față de istoria și religia sa .Conform Bibliei focul are rolul de a curăța ,a purifica, sfinți și a da putere.

Ca în fiecare an conform tradiției și anul acesta  la Constanța, duminica 13 februarie 2022 după Sfânta liturghie  prin grija PC Preot Radu Krikor Holca si a diaconului Harutiun Boranian s-a făcut focul în curtea bisericii , moment așteptat de copii, tineri și vârstnici care au sărit peste foc.

Deoarece ziua de 14 februarie când se sărbătorește Întâmpinarea Domnuliui a fost declarată ziua de binecuvântare a noilor căsătoriți PC Preot Radu Krikor Holca a oficiat ceremonia specială de binecuvântare a unei tinere perechi căsătorite, pentru a avea multă lumină în viață și a-și împlini toate dorințele deoarece căsătoria este o magie care unește doua ființe ,dă sens vieții și dublează puterea omului de a înlătura orice dificultate.

Hasmig Ananian

Foto imagini Constanta –Alisa Avachian

by Redactor