ECOU. Strada Armenească ( pe un blog)

Comunitatea Armeană din București a organizat, weekend-ul trecut, Festivalul Strada Armenească, în cadrul Complexului Armenesc. Scopul acestui eveniment a fost de a readuce în atenţia bucureștenilor contribuţia comunității armene, în decursul istoriei, la dezvoltarea Capitalei, din punct de vedere religios, cultural, stiințific și politic. Totodată, evenimentul a fost și o ocazie prielnică pentru a prezenta publicului român tradițiile și obiceiurilor poporului armean.

Spaţiile în care s-a desfăşurat manifestarea au cuprins: Biserica Armenească și curtea interioară, sediul Uniunii Armenilor din România, Muzeul Dudian, sediul Arhiepiscopiei Bisericii Armene, Centrul Cultural Armean și Strada Armenească. Evenimentul a cuprins: un târg, o serie de spectacole de dans tradițional, concerte cu muzică armenească, ateliere, degustări de preparate cu specific armenesc, precum și vizionări de filme. De altfel, s-au putut vizita și trei expoziții foto:

• Memorii – frânturi din trecutul comunității armene din România – o secvență în imagini a istoriei comunității armene din România, cu portrete și momente din viața armenilor;
• La drum prin Armenia – lucrările a trei fotografi amatori, cu scopul de a promova cele mai importante puncte turistice ale Armeniei în rândul publicului bucureștean;
• Personalități marcante de origine armeană – detalii despre personalitățile marcante de origine armeană care au avut un rol important în dezvoltarea Bucureștiului.

Mi-aș fi dorit și regret că, din lipsa timpului, nu am putut lua parte la atelierul de dans tradițional armenesc sau la cel de caligrafie… dar m-am bucurat de standurile cu cărţi, cafea, coniac armenesc, produse handmade și nu numai. 

Dacă ar fi să rezum, pot spune că sunt impresionată de modul în care s-a mobilizat comunitatea și de cum au reușit să pună la punct un eveniment aflat la început de drum. Pe lângă toată curățenia și atenția la detalii, m-a încântat faptul că membrii staff-ului erau foarte concentrați la a păstra ordinea liniștii publice sau la confortul participanților. Alergau de colo-colo pentru a mai adăuga scaune, a împărți informații despre comunitate sau a scoate din cadrul Festivalului orice persoană care deranja liniștea celorlalți. Nu a fost un eveniment lăsat pe mâna spectatorilor pentru a crea atmosfera ci, mai degrabă, a fost un eveniment în care erai primit ca musafir în comunitate. Mie mi-a plăcut!

http://www.valentinaroman.ro

by Redactor