SPIRU HARET – SPIRIT HARETIAN

170 de ani au trecut de la nașterea ziditorului învățământului modern românesc a cărui lucrare dăinue și astăzi, în ciuda mai multor „reforme” care totuși nu au reușit să știrbească notabil edificiul Școalei Românști înțeleasă la toate nivelele pe care a ridicat-o Haret.

          Patriotismul dedicat al acestui Om-Cetățean manifestat concret în organizareea exemplară a Sistemului Învățamântului de care s-a ocupat, ca ministru al educației, în ciuda formației sale matematice, era departe de a fi formală, dimpotrivă era umană și atotcuprinzatoare. El s-a așezat în scaunul său ministerial în momentul în care primul comandament al timpului era consolidarea unității românilor adunați acum după o nedreaptă despărțire rezolvată parțial sub A.I.Cuza și care urma să se cimenteze treptat sub lunga domnie a lui Carol I.

          El a înțeles că munca de consolidare trebuie începută dela bază, dela sat, acolo unde era urgentă nevoie să fie înlăturat analfabetismul, ignorarea trecutului istoric, lipsa constiinței unității, apoi popularizarea unor cunoștințe moderne agricole, etc. Învătamântul preuniversitar l-a organizat atât ca precursor al celui universitar cât si pe linia formatoare a unor meseriași bine educați tehnic necesar industriilor care se întrezăreau că vor apare după model european, model pe care îl văzuse în timpul studiilor sale din Franța, și spre care România  se îndrepta, încet, dar sigur. Rigoare benefică intodusă în tot sistemul de care răspundea, cu aplecare spre detaliile si articulațiile care făceau să funcțoneze edificiul educațional-dela clădirile școlilor, mobilier, biblioteci, ținuta elevilor și a profesorilor, reglemetarea frecvenței, disciplinei, sistemul manualelor, activitățile complemetare-excursii si vizite la muzee- ore de activități practice, salarizare, toate erau în vizorul său neobosit, și care urma să dea roadele așteptate. Pentru Spiru Haret aceasta era un credo dela care nu s-a abătut niciodată, un țel mai presus de orice.

          Dar el nu s-a limitat doar cu grija acordtă elevilor de toate gradele ci a înființat cursuri pentru adulți pentru a elimina pe cât era cu putință analfabetismul, în special la sate, fenomen pe care îl considera ca un pericol național care știrbea, până la urmă și capacitatea de apărare a țării. Iată câteva cuvinte din care străbate hotărârea sa de a face din sistemul de învătământ un instrument de ridicare a țării pentu a o așeza în rândul țărilor europene:

          „Sacrificiul pentru țară se măsoară după mărimea datoriei, iar nu după a greutăților. Ca și soldatul care moare ca să asigure o victorie pe care el nu o va vedea, tot așa si noi trebuie să ne devotăm pentru a pregăti o stare de lucruri   din care noi nu vom vedea decât începutul, dar care nu se va desăvârși decât cu încetul pentru urmașii noștrii. Noi ne vom duce din această lume cu marea  mulțumire de a ne fi făcut datoria și de a fi participat la lucrarea cea bună. Față de dânsa, uităm, am și uitat, necazurile și suferințele ce am îndurat din cauza ei.”

          Haret atrage în procesul educațional din școli și clerul, însă nu oricum, ci după un plan bine stabilit de colaborare cu învățatorii, mai întâi prin votul din 21 octombrie 1909 din Sinod, iar apoi o definitivează prin decizia din 20 martie 1910. 

          Declanșează, cu ajutorul școlilor, depistarea bolilor molipsitoare și încearcă să stârpească obiceiul de a se adresa la „babe” stabilind relaționarea directorilor cu medicii rurali, intreprinde prin scoli anchete sanitare, economice, intelectuale a familiilor, anchete pe care le foloseste în colaborările sale cu ministerele de resort.

          Corpul didactic primar era în centrul atenției sale. A depus eforturi deosebite pentru îmbunătațirea situației materiale a învătătorilor. Spre exemplu, în 1909, au fost organizate cursurile de perfecționare pentru ajutorii învățători, cu avansarea imediată în grad a acestora, iar  prin modifcarea legii proprietății rurale, la propunerea sa, preoții și învățătorii se considerau cultivatori săteni și în acest mod aveau dreptul să obțină terenuri pentru casă sau agricultură. Ca urmare un învățător scria în 1911: „ Cel mai valoros omagiu pe care corpul îvățătoresc îl poate aduce dlui Spiru Haret este ca întreg acest corp să se facă și în viitor demn de situația ce i s-a dat de d.Haret.”

          În scopul stabilirii unui învățământ unitar Haret a promovat conferințele periodice ale profesorilor pe specialități unde aveau loc schimb de idei, metode, și se puneau de acord diferite teme pendinte de materia respectivă. Mai mult el a încurajat congresele corpului didactic care prilejuiau ministerului să evalueze nivelul profesorilor și să releve marile probleme ce erau de rezolvat.

          Haret a înființat comisia pedagogica (1907), pe lângă   corpul inspectorilor care cercetau activitatea profesorilor. În plus, profesorii care s-au evidențiat în activitatea lor erau însărcinați să viziteze pe colegii lor, asistând la ore, discutând apoi problemele de metodică sau conținut.

          El a mai dorit să legifereze învătământul privat. El aprecia acest tip de învătmânt, dar simțea nevoia de a-l organiza după o lege care să-i confere o structură unitară.

          Haret a insistat ca școala nu trebuie să se limiteze de a oferi cunoștințe ci să dea  și educație Prin școală el îndemna pe săteni să facă o agricultură mai chibzuită, să foloseasca banca populară, și a acordat o mare atenție Caselor de Economie Școlară, pentru care a înființat un inspectorat ce funcționa după un regulament elaborat tot de el. În anul 1909 emite o circulară către directori si diriginți care derulează minuțios modul în care școlarii pot si trebuie să facă economii. El spunea:

                   „În faptul economiei sunt două acte: actul financiar, care aduce celui ce pune la păstrare un câștig; actul moral, deprinderea de a nu arunca banii pe lucruri de nimic. Această deprindere cu păstrarea, este un exercițiu de gimnastică morală mult mai prețioasă decât banul însuși, pentru că ea ridică valoarea omului și-l face să aibă voință și într-o societate de oameni liberi scopul educației trebuie să fie acela de a face oameni cu voință, stapâni pe ei înșiși”

        „Școala trebuie să radieze dincolo de zidurile ei”

          Promovând procesul educativ el a încurajat serbările școlare dar pentru ocazii speciale a cerut serbări școlare deosebite. Una din aceste ocazii era serbarea de 24 ianuarie care era dedicată Unirii Principatelor. Prin urmare, la 24 ianuari 1909, în toate localitățile din Regat, până la satul cel mai mic care avea școală, s-au ținut cuvântări, recitări, s-au cântat cântece patriotice și populare și s-a dansat Hora Unirii.

          Însă țara nu putea fi cunoscută pe deplin doar din cărțile de geografie și istorie. De aceea Haret a instituit ca mijloc complementar excursiile pe teme de istorie si geografie, și a făcut-o oficial în 1903. Dar nu s-a mărginit doar la atât. El a întocmit în 1909,  un proiect de lege prin care se înființa o Comisie istorică a României, care avea sarcina de a publica cronici, documente, inscripții, etc. Proiectul îndelung dezbatut a deveni lege la începutul anului 1910. Membrii acesei Comisii, numiți de Haret , erau: I.Bogdan, Dimitrie Onciu, Ion Bianu, Demostene Russo, iar secretar Al.Lapedatu. Comisia a publicat numeroase lucrari de valoare subvenționate de minister.

          Încă în anul 1884, Haret a atras atenția asupra numărului insuficiant de inspectori școlari. În 1908, pentru învătamântul primar erau 2 inspectori generali, 7 inspectori de circumscripție si câte un revizor de fiecare județ. Haret Înființează din toamna anului 1908, 52 de posturi e revizori școlari. Să nu omitem că un județ avea cam 170 de școli.

          Uneori un articol de lege sau altul creea asperități în aplicarea lui creind nemulțumiri. Dacă și el se convingea de aceasta el totuși îl respecta, nu admitea nici un fel de derogări sau favoritisme. În schimb, se adresa Consiliului de Miniștrii sau Regelui, și modifica articolul.

          Haret studia toate problemele în amânunțime, căuta să cunoască personal toate aspectele, nu se mărginea să emită idei generale. Era un mod de lucru obositor, dar cunoscând detaliile putea generaliza corect și cu rezultatele scontate. Subordonații săi nu puteau să facă altceva decât să-i urmeze exemplul.

          În epocă, dar și după, a circulat, privind modul lui de abordare, eticheta de spirit haretian. Nu știm ce conotație i-a conferit cel ce a emis-o. Pentru noi ea nu poate fi decât una laudativă , exemplară.

          Sistemul învățământului clădit de Haret s-a dovedit potrivit cu cerințele României care se ridica, un sistem care a contribuit din plin la creșterea unor generații care aveau mai apoi să înfrunte greutățile ce aveau sa vină, înarmate cu   pavăza unei educații solide și patriotice.

             Haret nu a fost numai ministrul educației. El a predat la Universitate, la viitoarea Politehnica (Școala de Poduri si Căi Ferate)  a elaborat cursuri, a scris numeroase articole, și a publicat o lucrare originală cu titlul Mecanica Socială, unde încearcă să analizeze aspectele sociologice prim metodele logicii matematice. Operele sale reunite în 12 volume au fost editate de Prof.Constantin Schfirnet (Ediția 2-a) în 2009, de unde am cules informațiile din acest articol.

          Absolvent al Universității din București (1864) el continuă studile universitare la Paris unde obține un doctorat (1874) cu o teză care demonstra caracterul variabil al axelor planetare, lucru considerat uimitor de către celebrul Poincare. De altfel memoria meritului său a fost consacrată în 1976 când Uniunea Astronomică Internațională care a dat numele de Spiru Haret unui crater de pe Lună.

          S-a născut la 15 februarie 1851 și s-a strămutat la cele veșnice la 17 decembrie 1912. Spiritul haretian care a cuprins România lui Carol I s-a răspândit însă și asupra României lui Ferdinand I, întregite, contribuind din plin la consolidarea unității naționale.

Arpiar SAHAGHIAN

Articol publicat în Pro Saeculum nr 3-4 /2021

by Redactor