Arhiepiscopia Armeana

Slujbă de parastas la Catedrala Arhiepiscopală din București și în alte parohii pentru armenii masacrați la Sumgait în anul 1988

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Anul acesta se împlinesc 34 de ani de la masacrul din Sumgait. Cu această ocazie, duminică,  27 februarie, prin grijă și prin binecuvântare PS Episcop Datev Hagopian, Întâistătătorul Eparhiei Armene a României, Locțiitorul Eparhiei Armene din Bulgaria, la Catedrala Armeană din București a fost oficiată Sf. Liturghie de către PC Preot Vicar Radu Krikor Holca, la finalul căruia s-a oficiat o slujbă de parastas pentru sufletele celor masacrați în Sumgait. La slujbe au fost prezenți Excelența Sa, Sergey Minasyan, Ambasador al Republicii Armenia în România, dl. Varujan Vosganian, Președinte UAR, membri ai consiliilor eparhiale, parohiale și credincioși.

Cu această ocazie, preotul Radu Krikor Holca a citit mesajul PS Episcop Datev Hagopian, unde Întâistătătorul Eparhiei s-a referit la evenimentele crude și inumane de la Sumgait, subliniind în special rolul important și implicarea Diasporei în procesele panarmeene, remarcând în mod deosebit: ,,În urmă cu 34 de ani, în zilele 27-29 februarie 1988, populația armeană din Sumgait, dar și din alte localități din RSS Azerbaijian a fost supusă unor acțiuni de opresiune, teroare, cațe de exterminare în adevăratul sens al cuvântului, acțiuni premeditate, planificate și înfăptuite cu acordul și sprijinul fățiș al conducerii republicii azere, sub privirile tolerante sau/și nepăsătoare ale celor care ar fi putut veni în sprijinul salvării celor nevinovați, populție pașnică, civili, femei, copii, bătrâni, urmași ai celor care trăiau și locuiau acolo de miii de ani!

Istoria armenilor din regiunile amintite, precum și explozia de determinare a populației armene de pe străvechile pământuri ale Arțakhului  pentru a-și împlini năzuința transmisă mereu din generație în generație, aceea de a obține și a le fi recunoscută independența, suveranitatea pe teritoriul strămoșilor lor, dreptul de a-și  conduce singuri corabia destinului pe valurile furtunii provocate mereu de ciocnirea intereselor politice zonale și nu numai. O astfel de năzuință a acestei populații armene nu putea fi acceptată, nu putea fi tolerată! Guvernanții Azerbaijianului au ales cea mai radicală măsură pentru a înnăbuși această mișcare – masacrarea populației armene din importantele zone ale  Azerbaijianului, exterminarea etnicilor armeni  pentru care cea mai fericită cale de scăpare rămânea fuga disperată din calea criminalilor întărâtați și dirijați spre înfăptuirea unor planuri genocidiale de neimaginat! Pogromul declanșat la Sumgait, urmat apoi de masacrele din Baku, Ganțzak, în alte localități cu populație civilă armeană, avea să îngrozească întreaga lume civilizată. Opinia publică era oripilată de sălbăticia la care se putea ajunge prin ură, neștiință și manipulare.

Amintindu-ne genocidul din 1915 vedem clar același scenariu, același plan, același scop, cu numele unor personaje adaptate noilor vremuri și mereu cu aceeași victimă nevinovată-nația armeană, populația armeană, asupra căreia se răsturna încă o dată mulțimea cioburilor tăioase ale unor oale sparte de neîmplinirile rușinoase și frustante ale unor grupări umane (numite de unii nații, popoare, etc) în fața cărora ar trebui închise porțile de acces spre înscrisurile în istoria acestei planete, a omenirii! Dar cât de ciudată e lumea, cât de nedreaptă . . ! Criminalii se mândresc cu faptelel lor, încurajați și sprijiniți de alți criminali, iar un sărman popor nevinovat continuă să înfrunte noi și noi încercări  pe calea nesfârșită a  golgotei stropită deja cu sângele strămoșilor lor. Vai celor învinși! Am simțit o chiar în ultimul război armeano-azer…

Acum, la 34 de ani de la masacrarea armenilor din Sumgait…nu s-a schimbat nimic! Opinia publica internațională  se dovedește la fel de rece, nepăsătoare, exceptând poate unele manifestări de falsă părere de rău, vorbe goale ce nu pot vindeca sau măcar alina rănile unor nevinovați! Am fost martori ai acestei dureroase și jignitoare atitudini chiar în timpul războiului de 44 de zile. Criminali nepedepsiți, prizonieri de război dispăruți, încălcarea tuturor regulilor unor confruntări armate, masacre, exod, sânge și durere, victime nevinovate, distrugerea unor obiective culturale cu valoare inestimabilă, etc… și toate acestea în fața ochilor unei lumi ce dorește a se numi civilizată!!

Ne plecăm frunțile cu piosenie și caldă rugăciune pentru sufletele nevinovaților  omorâți de hoardele criminalilor azeri! Veșnică amintire sufletelor lor, sufletelor în fața cărora noi, generația de astăzi, dar și cei care vor veni, ne angajăm cu legământ sacru să ducem mai departe flacăra luptei poporului armean pentru dreptul său de a trăi liber, independent, fără oprimare și fără a dăuna  semenilor noștri. Avem dreptul de a ne trăi viața cu demnitatea în această lume, la fel cum respectăm dreptul altor nații de a se bucura de lumina aceluiași soare. Nu vom îngenunchea niciodată în fața opresorului. Ne vom pleca capul doar în fața lui Dumnezeu și a  trecutului poporului nostru! Nu vom renunța niciodată la drepturile noastre, la patria noastră și la Arțakhul strămoșesc.

Condamnăm încă o dată cu fermitate actele criminale înfăptuite de  hoardele sălbatice ale azerilor, făcând un apel de suflet tuturor popoarelor lumii, națiilor civilizate, vrednicilor purtători ai demnității de a fi om – luați aminte la cele ce s-au petrecut și străduiți-vă, prin toate mijloacele, să opriți orice actiune de acest fel! Să tacă armele, să fie pace! Ne rugăm Bunului Dumnezeu ca vocea noastră să fie auzită, în toate statele lumii, în această minunată țară în care trăim acum, România. Să ne audă toate organizațiile internaționale care au posibilitatea și puterea de a se implica, ONU; UNESCO; NATO, Crucea Roșie etc! Să se implice întreaga lume, iar implicarea să nu rămână doar la stadiul de vorbe scrise pe hârtie.! Intreaga lume, toate fortele sociale, tot ce e purtător de suflet omenesc să se lase călăuzit de suflet, de divinul din noi, și cu o singură voință să clădim pacea și bunaînțelegere. Dreptul oamenilor de a trăi, dreptul popoarelor de a dăinui pe acest pământ, pe pământul strămoșilor lor, este sfânt!!

Suntem recunoscători tuturor celor care ne-au fost alături, ne-au înțeles suferința și ne sprijină în toate năzuințele noastre pentru binele poporului armean, pentru binele întregii omeniri.

Armenia, Arțakhul și diaspora armeana constituie temelia viitorului poporului nostru, este triunghiul ce stă la baza piramidei dăinuirii nației armene.

Adresăm un apel armenilor de pretutindeni, fii și moștenitori ai aceluiași trecut, de a reînnoi legământul  făcut în fața lui Dumnezeu și a istoriei, pentru respectarea principiilor care definesc de veacuri demnitatea armenilor.

-Armenia este patria tuturor armenilor, iar Arțakhul  este parte din această patrie.

-Arțakhul este patria spirituală a tuturor armenilor.

-Idealul și viziunea unei Armenii istorice, întinsă de la mare la mare, din Caucaz până la Mediterană, va rămâne amintirea a cărui strălucire ne va călăuzi pașii.

-Năzuința imperativă și primordială a existenței noastre va fi lupte pentru recunoașterea genocidului din 1915 și luarea măsurilor care se impun.

-Diaspora și populația armeană din diaspora constituie parte a existenței noastre,  parte a Armeniei și Arțakhului sufletelor noastre, frați ai noștri la bine și la greu, împreună făuritori ai viitorului unui popor.

-Biserica Apostolică Armeană păstrătoarea, purtătoarea și garantul veșniciei valorilor spirituale adunate din strămoși și lăsate generațiilor care vor veni, pururi sub binecuvântarea Domnului și  cu purtare de grijă din partea slujitorilor sfintelor altare.

Ne plecăm capul în fața Domnului, rugând pentr cei loviți de mâna criminalilor odihnă veșnică  și lumina mântuitoare ă iubirii lui Dumnezeu’’.

La sfârșitul slujbei de parastas, au fost depuse coroane de flori în curtea Catedralei în fața khachkar-ului din partea Arhiepiscopiei Armene din România, Ambasadei  Republicii Armene din România și a Uniunii Armenilor din România.

Totodată și la biserica armeana Sf. Maria din Constanța după săvărșirea Sf. Liturghii de către preotul Oshakan a fost oficiată slujba parastasului pentru armenii care au fost masacrați la Sumgait acum 34 de ani și s-a dat citire mesajului Preasfinției Sale Datev Hagopian.

Binecuvântată fie amintirea celor adormiți între cei drepți. Amin.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Armene din România

One Response to Slujbă de parastas la Catedrala Arhiepiscopală din București și în alte parohii pentru armenii masacrați la Sumgait în anul 1988

  1. Isadora February 28, 2022 at 4:35 pm

    Dumnezeu sa-i odihneasca în pace pe toti cei care ne-au parasit prea devreme

    Si multa putere celor care au ramas printre noi.