Situația din Nagorno-Karabagh și neliniștile deputatului PDL de Teleorman, Lucian Militaru

Pe 12 februarie 2013, deputatul PDL  Lucian Militaru – fost primar al orașului Videle, ales pe 20 decembrie de cetățenii din Colegiul Electoral 4 Videle să le reprezinte interesele în Parlamentul României – face prima declarație politică din cariera sa. Surpriză. Nu găsim în declarația noului parlamentar nimic legat de problemele curente ale videlenilor sau, in extenso, ale teleormănenilor, care au și ei destule chestiuni arzătoare de rezolvat. Declarația politică a deputatului PDL Lucian Militaru – cu datorii la bancă de 72.000 de roni, cu scadență în 2020, venituri, ca primar la Videle, 38.889 de roni, soția: 8.892 de roni, ca administrator la Milimar Consult SRL Videle, respins de comisia de etică a PDL (oare pentru că apare în stenogramele dosarului Motorina?), dar participînd, totuși, la alegeri – este una legată de situația din Nagorno-Karabagh. Ca să nu existe nici o interpretare speculativă ulterioară, reproducem întreaga declarație politică a deputatului Lucian Militaru, din 12 februarie 2013.

„Vă readuc în atenţie o problemă a cărei soluţie nu poate veni decît prin eforturile concertate ale ţărilor şi ale organizaţiilor internaţionale: conflictul din Nagorno-Karabagh.
Început în anii 1987-1988, ca urmare a unor pretenţii teritoriale nefondate din partea Armeniei către Azerbaidjan, conflictul armeano-azerbaidjan a dus la ocuparea a 20% din teritoriile Republicii Azerbaidjan. În consecinţă, şi-au pierdut viaţa aproximativ 30 de mii de azerbaidjeni, 50 de mii au fost răniţi şi aproape un milion de azerbaidjeni au fost nevoiţi să preia statutul de refugiaţi şi imigranţi. La momentul actual regiunea Nagorno-Karabagh şi cele şapte unităţi teritoriale adiacente se află sub ocupaţia forţelor armate ale Republicii Armenia. Printre acţiunile de deosebită cruzime întreprinse de partea armeană sînt omorurile în masă în numele naţionalismului şi al diferenţelor etnice, comise în oraşul Hodjali în noaptea din 25 spre 26 februarie 1992. Ca urmare a masacrului de la Hodjali, cu deosebită cruzime au fost omorîţi 613 cetăţeni, din care 106 femei, 63 de copii şi 70 de bătrîni.
Avînd în vedere cele expuse, cred că se impune ca statele din comunitatea internaţională să susţină integritatea teritorială, inviolabilitatea hotarelor statului şi suveranitatea Republicii Azerbaidjan, recunoscute la nivel internaţional.
Nu în cele din urmă, statele democratice care fac parte din Organizaţia Naţiunilor Unite ar trebui să solicite părţii armene executarea tuturor deciziilor acceptate de organizaţiile internaţionale privind conflictul armeano-azerbaidjan, şi anume Rezoluţiile 822, 853, 874, 884 ale Consiliului de Securitate ONU privind eliberarea imediată, completă şi necondiţionată a teritoriilor ocupate ale Republicii Azerbaidjan, în calitate de prim pas în instaurarea păcii în regiune“.

Există, oare, vreo expertiză profesională sau vreun interes anterior al deputatului de Teleorman pentru a emite păreri, sugestii, opinii, observații sau, de ce nu, nemulțumiri legate de conflictul (înghețat, în termenii utilizați în ultimii ani) dintre Azerbaidjan și Armenia? Răspuns: NU! Şi atunci?
De unde pînă unde interesul subit al deputatului Lucian Militaru pentru situația geopolitică din Caucaz și pentru cea a azerilor – deputatul folosește termenul azerbaidjeni, care ar putea fi folosit dintr-o eronată traducere – năpăstuiți de armeni?

Declaraţie cu miros de ţiţei

Deputatul de Videle Lucian Militaru este văr cu… Adriean Videanu.Văr bun. Ce zicea mai an vărul Adriean Videanu, care a fost primar de București şi ministru plin la Ministerul Economiei? Că avem interese majore privind proiectul AGRI. Care proiect AGRI  se ocupă tocmai de transferul gazelor azere din zăcămîntul Shah Deniz II în Europa. Cum? Printr-un proiect comun Azerbaidjan-Georgia-România. AGRI se opune acelui mult discutat NABUCCO, în care România a luat praful de pe tobă. Cum? Printr-o conductă care să ducă gazele azere din Caspica la portul georgian Kulevi, unde să fie lichefiate, transportate cu vapoarele peste Marea Neagră, apoi deslichefiate în terminalul LNG din portul Constanța. Pe conducte românești, gazele azere vor merge în Europa. Costul proiectului? 4, 5 miliarde de dolari, cîte 1,5 miliarde de căciulă.
Partea azeră și-a asumat și construcția în România a 200 de benzinării, un număr de 50 fiind deja realizate, în judeţele din Moldova, mai ales. Cine a semnat contractul de asociere? Președintele Traian Băsescu. Unde? La Baku, cu prilejul vizitei sale oficiale, cînd a semnat patru acorduri (inclusiv unul militar) și a dat, a doua zi, o declarație. Tot politică. Despre faptul că azerii și-au pierdut răbdarea în chestiunea Nagor­no-Karabagh și că ar fi cazul ca Armenia să-și revizuiască atitudinea și să retragă sprijinul acordat autorităților din Nagor­no-Karabagh. Formularea din textul declarației politice emise la Baku de președintele României era tranșantă și depășea ipocriziile diplomatice utilizate în mod curent. Ministerul de Externe de la Erevan a dat un răspuns asumat de un subsecretar de stat – și asta spune ceva, pentru cine e cît de cît avizat în domeniu – ca să respingă aserțiunile președintelui român.
Să mai spunem că procesul de azerbaidjanizare a Româ­niei a început de ani buni. Bani grei și mulți sînt aruncați de către autoritățile de la Baku într-o agresivă propagandă, pentru a da o imagine vesel colorată, de mare anvergură, a unei țări intrate recent în jocurile de culise geostrategice. Rolul capital îl au țițeiul din Marea Caspică, gazele de acolo și interesele marilor companii americane care operează în zonă, TEXACO și EXONN fiind principalii jucători.
Pe 12 februarie 2012, consilierul prezidențial pe probleme de securitate națională, Iulian Fota, în fruntea unei delegații române, a fost primit de președintele azer Ilhan Aliev. S-au discutat chestiuni economice, agricole și s-a discutat, evident, despre situația proiectului AGRI, despre urgentarea realizării proiectului ca alternativă la NABUCCO și, mai nou, de­spre concurentul TANAP (conducta Trans Anatoliană). Nu intrăm în detalii, dar ideea e că nu știm bine, în clipa de față, care a fost cîștigul României. Mai ales că deja e funcțională conducta Baku-Ceyhan, unde România nu este implicată.
Ce vrem să relevăm? Declarația politică a deputatului de Teleorman miroase a țiței și a gaze naturale. Ca și articolul publicat în revista română de limba engleză Nine O’Clock, de vineri, 1 martie, în care o tînără expertă în drept internațional, Valentina Albu, publică un interminabil studiu despre situația conflictuală dintre Azerbaidjan și Armenia.Valentina Albu este researcher la Black Sea-Caspian Sea International Fund din București. Un ONG lansat în 2008, cu intense activități internaționale. Nu auzisem de această expertă în chestiunile caucaziene, mai ales că numărul unor asemenea experţi este mic și se cam cunosc între ei.

Cîteva nume, cîteva întrebări

Tînăra expertă Valentina Albu a studiat Dreptul, între 2008 și 2011, la Universitatea din București şi a beneficiat de un stagiu de cercetare de trei luni la Baku, în Azerbaidjan. Foarte bine și frumos.Tineretul român e studios și dornic de cunoaștere. Dar de la participarea la numeroase conferințe și mese rotunde pe diverse teme pînă la susţinerea a fel de fel de aserțiuni, care se potrivesc doar cu discursul oficial al propagandei azere, e cam mult. Să amintim şi despre activitatea de mediator cultural dintre România și Azerbaidjan, dusă cu abnegație de Horia Gârbea – inițial cu titlu privat, apoi sub egida Asociației Scriitorilor București şi, mai nou, în numele ICR. Horia Gârbea nu scapă ocazia să reamintească de crimele armenilor și de nenorocirile la care au fost supuși azerii. Faptul că noul ICR al lui Andrei Marga semnează un acord de colaborare cu Fundația „Gaydar Aliev“ ne pune pe gînduri. Singurele comunicate legate de relațiile internaționale ale ICR sînt cele legate de Azerbaidjan? De ce? Nu există acorduri culturale bilaterale derulate de Ministerul Culturii? Ce părere au propăvăduitorii „Procesului Comunismului“ de faptul că avem la București o statuie a unui general KGB și membru în Politbiroul lui Leonid Brejnev? La festivitatea de dezvelire a statuii lui Gaydar Aliev, în Parcul Tei, a participat și onor Traian Băsescu, marele cîrmaci al actualei drepte. Să se fi dus bani azeri la PDL înainte de alegeri, cînd Iulian Fota a fost la Baku? Nu știm, dar avem dreptul să ne punem întrebări.
Putem să trecem în revistă o sumedenie de activități culturale, mai mult sau mai puțin consumate în România, dar care duc, toate, la o propagandă antiarmenească. Cum să accepți o seară de Crăciun Cultural (?!),  în 2012 – horibbile dictu –, promovată de o țară musulmană,  unde se consumă mondenități și apare și noua expertă în probleme caucaziene? Şi acolo dăm și de Adrian Severin, despre care nu prea se mai știa. De ce la o tabără pentru tineri români aduși la Partizanu, Tulcea, sub auspicii culturale, trebuiau aduși și diplomați azeri? Sînt cam multe exemple pentru un fenomen care, poate, ar trece neobservat. Subiecte grave și dramatice ale secolului al XX-lea – se împlinesc 100 de ani de la genocidul armean din 1915,  din Imperiul Otoman, și mult mai puțini de la Pogromul de la Sumgait și Baku, din 1988 – se vor estompate de sindrofii cu iz cultural și de mese festive cu aromă de trandafiri. Doar adevărul – formularea îi aparține Annei Politkovskaia – nu folosește la nimic. Dar adevărul trebuie, totuşi, spus.

Bedros HORASANGIAN

http://www.observatorcultural.ro

by Bedros Horasangian