SFINTELE FECIOARE HRIPSIME ŞI GAYANE (20 și 21 iunie)

           Adoptarea creştinismului ca religie de stat, este asociată strâns cu martiriul Sf. Fecioare Hripsime şi Gayane. Istoricul Agatanghehos ne relatează faptul că împăratul Diocletian (Gaius Aurelius Valerius Diocletianus), a hotărât să se căsătorească cu cea mai frumoasă fată din imperiul său şi a trimis  mulţi pictori în diferite părţi ale imperiului pentru a picta chipul celor mai frumoase fete şi a-i-le prezenta. În Roma exista o mănăstire, ale cărei stareţă era Gayane, acolo se aflea şi o fecioară din spiţă imperială pe nume Hripsime. Pictorii au adus şi portretul lui Hripsime, pe care l-a agreat împăratul. Fecioarele, pentru a nu fi luate de împărat, au fugit din Roma, iar împăratul a început prigoana împotriva creştinilor.

Fugind de persecuţiile împăratului, fecioarele merg către Orient, venerează locurile sfinte a le Mântuitorului, şi prin Edesia, ajung în Armenia şi se stabilesc lângă oraşul Vagharaşapat (Ecimiadzin), în vii (acolo existau bazine mari din piatră, unde se zdrobeau strugurii, iar mustul curgea prin conducte în oale de lut, ele se ascund în acele bazine. În armeană  acele bazine se numesc Hăndzan).

            Istoricul Movses Horenaţi descrie mai amănunţit această poveste. Conform relatărilor sale, 70 de preoţi şi fecioare au trecut în Asia, dintre care 36 erau fecioare, care erau conduse de către 3 preoţi  sub  directa conducere a stareţei Gayane, la început, ajungând în Armenia, s-au aşezat în provincia Vaspurakan, pe muntele Varag, unde Hripsime a ascuns relicve din Sfânta Cruce, pe care a fost răstignit Iisus. Acele relicve i-au fost transmise de către împărăteasa Patronike. Mai târziu acele relicve au fost descoperite prin revelaţie de către doi  pustnici şi anume: Hovel şi Todik, iar pe acel loc ulterior s-a construit o biserică şi în orânduierile bisericii armene  s-a stabilit praznikul dedicat aflării Sfintei Cruci din Varag în perioada păstoririi a Patriarhului Nerses al III–lea Taieţi.

            Mai târziu fecioarele s-au stabilit în oraşul Vagharşapat şi au început să se ocupe de vânzarea mărgelelor. Regele Tărdat (Tiridates) al III-lea al Armeniei a primit ordine de la Dioclețian; ori o trimite pe Hripsime la Roma, ori, dacă îi place de ea, să se căsătorească cu ea. Oamenii regelui în curând au dat de fecioară în locurile sus menţionate şi i-au dat de veste regelui de frumuseţea fecioarei. Regele a ordonat ca să fie adusă, cu mare fast, Hripsime la palat, dar fecioarele s-au  împotrivit, iar oamenii regelui cu forţa o aduc la palat pe Hripsime. Tărdat (Tiridates) a vrut să o supună pe Hripsime, dar văzând refuzul ei, a chemat-o pe Gayane, ca să o convingă. Însă Gayane, din contră, o susţine în opunerea ei. Tărdat (Tiridates) prin forţă vrea să o aibe pe Hripsime, însă ea, prin puterea Domnului, îl biruie şi împreună cu Gayane fuge către  acele bazine şi se ascund. Înfuriat, Tărdat dă ordin de condamnare la moarte. Călăii regelui o prind pe Hripsime, o supun caznelor şi o omoară împreună cu 32 de prietene. Călăii în acele locuri o omoară şi pe bolnava Mariane, iar pe Gayane, şi cu încă două prietene, lângă Meţamor le omoară, supunându-le  la chinuri, cu o mare cruzime.

            Aceste evenimente se petreceau la începutul anului 301, şi nu după mult timp Sf. Grigore Luminătorul, iese din temniţa de pe lângă Artaşat şi în acele locuri, unde au fost martirizate fecioarele, construieşte lăcaşuri creştine, iar pe locurile acelea, mai târziu, se construiesc sfinte biserici cu numele de Hripsime, Gayane şi  Şoghakat (unde a fost martirizată Mariane), care există şi funcţionează până-n zilele noastre.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Armene din România

by Arhiepiscopia Armeana