SFÂNTULUI GRIGORE LUMINĂTORUL, INTRAREA ÎN VIRAP / 1 aprilie 2017
Din cele trei sărbători dedicate primului Katohikos al Armeniei, sf. Grigore Luminătorul, acesta este primul din an. Conform calendarului bisericesc armean, această sărbătoare se prăznuieşte în sâmbăta care precede duminica a şasea din Postul mare. Acest praznic este dedicat memoriei acelor persecuţii pe care le a suferit sf. Grigore Luminătorul fiind intemniţat în Virap.
După mărturiile scrise de istoricul Agatanghelos, când regele TĂRDAT III -a, întorcându –se victorios de la luptele duse contra năvălitorilor şi se aşază pe tronul rămas vacant după moartea tatălui său, împreună cu el se întorcea şi nobilul Grigore, care primise o educaţie creştină, şi care prin puterea credinţei sale şi prin propria jertfă va deveni al doilea Luminător al Armeniei, după 250 de ani de la fondarea Bisericii Armene de către apostolii Tadeu şi Bartolomeu.
Refuzând să se închine zeiţei Anahit, Grigore L. este supus la cazne, dar rămâne credincios Domnului Dumnezeu Mântuitorului, şi din porunca regelui este aruncat într-o grotă specială pentru condamnaţii la moarte de pe lângă Artaşat – în Hor –Virap, unde rezistă 13 ani.
Conform legendelor armene, acea grotă unde a stat sf. Grigore este aceeaşi grotă, unde cu mii de ani în urmă, NOE, coborând de pe muntele Ararat, a construit un altar pentru jertfă în semn de mulţumire şi slavă către Domnul, pentru el şi familia lui.
Din sufletul bun şi de pe buzele neprihănite, sf. Grigore, 13 ani necontenit a înălţat rugăciunea către Dumnezeu, iar grota acea dintr -un mormânt, s-a transformat într-un izvor din care străbat razele luminii către mântuire.
În toţi acei 13 ani de temniţă, Dumnezeu nu l-a părăsit şi nu l-a lăsat singur pe el , ci l-a învăluit cu prezenţa Sa dătătoare de speranţă şi mântuire, fără de care ar fi fost imposibil de supravieţuit printe acele reptile periculoase şi otrăvitoare, în frig şi umezeală, cu toate că o femeie credincioasă primise în vis porunca de la Dumnezeu, ca să îl hrănească, şi ea în fiecare zi îi ducea o pâine şi o arunca în grotă. Şi ar fi fost imposibil să-şi fi păstrat spiritul şi mintea trează şi în putere, la care oamenii au fost martori la acest fapt, fiind scos din grotă. Conform scrierilor lui Agatanghelos, Dumnezeu cu mila lui ne a vizitat, ne a arătat minuni din cele mai mari prin mâna unui om, care cu răbdare a dus o biruinţă contra a fel de fel de încercări, şi în oraşul Artaşat, singur s-a luptat contra violenţei dublate, care de dragul lui Isus, a rezistat la toate persecuţiile şi a dobândit nume de mucenic. A ajuns până la moarte, şi prin voia Domnului, întorcându-se de acolo, a fost hirotonisit episcop şi Patriarh, a devenit mesagerul învăţăturilor lui Iisus.
El a eliminat din lumea armeană adorarea deşartă a idolilor şi a risipit închinarea la diavoli prin puterea lui Iisus, a fondat biserici în locul templelor păgâne, a transformat poporul armean în slujitori al Domnului.
Regele TĂRDAT III-a, care a fost martorul la toate persecuţiile şi la răbdarea lui Grigore Luminătorul, el, regele, care îl oblige pe slujitorul Domnului Viu să aduleze idolii, din porunca lui au fost dărămate templele păgâne şi în locul lor au fost ridicate biserici.
Nimeni nu a descris atât de ilustrativ lucrarea sf. Grigore Luminătorul, cum a scris un mare poet armean, Hovhannes Tumanyan, deoarece, întradevăr, sf. Grigore de ,,cerul cel întunecat,, armean, a legat cu chingile credinţei, răbdării şi a blogosloveniei o candelă nestinsă, şi numai sub razele răspândide de ea se poate arăta viziunea asupra viitorului luminos al poporului armean.
Această viziune o poate transforma în realitate numai acela, care observă acea candelă şi lumina ce se răspândeşte din ea, adică cel ce preţuieşte munca celui ce a luminat poporul armean.
Biroul de presă al Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România