SFÂNTULUI GRIGORE LUMINĂTORUL, INTRAREA ÎN VIRAP / 1 aprilie 2017

               Din cele trei sărbători dedicate primului Katohikos al Armeniei, sf. Grigore Luminătorul, acesta este primul  din an. Conform calendarului bisericesc armean, această  sărbătoare se prăznuieşte  în sâmbăta care precede duminica a şasea din Postul mare. Acest praznic este dedicat memoriei  acelor persecuţii pe care le a suferit sf. Grigore  Luminătorul  fiind intemniţat în Virap.

              După mărturiile scrise de istoricul Agatanghelos, când regele TĂRDAT III -a, întorcându –se victorios  de la  luptele  duse contra năvălitorilor  şi se aşază pe tronul rămas vacant după moartea tatălui său,   împreună cu el  se întorcea   şi    nobilul Grigore, care primise o educaţie creştină,   şi care  prin puterea credinţei sale şi prin propria jertfă  va deveni  al doilea Luminător al Armeniei, după 250 de ani de la fondarea  Bisericii Armene  de către   apostolii  Tadeu şi Bartolomeu.

            Refuzând să se închine zeiţei Anahit, Grigore L. este supus  la cazne, dar rămâne credincios  Domnului Dumnezeu Mântuitorului, şi din porunca regelui este aruncat  într-o grotă  specială  pentru  condamnaţii la moarte de pe lângă Artaşat – în Hor –Virap, unde rezistă 13 ani.

             Conform  legendelor armene, acea grotă   unde a stat sf. Grigore este aceeaşi  grotă,  unde cu mii de ani în urmă, NOE, coborând de pe muntele Ararat, a  construit  un altar pentru jertfă în semn de mulţumire   şi slavă  către Domnul, pentru el şi familia lui.

          Din sufletul bun şi de pe  buzele neprihănite, sf. Grigore, 13 ani necontenit a înălţat  rugăciunea către Dumnezeu, iar grota acea dintr -un  mormânt,   s-a transformat  într-un izvor  din care străbat  razele luminii  către  mântuire.

          În toţi acei 13 ani de temniţă,  Dumnezeu nu l-a părăsit şi nu  l-a lăsat singur  pe el , ci l-a învăluit  cu prezenţa Sa   dătătoare de speranţă  şi mântuire, fără de care ar fi fost imposibil de supravieţuit   printe acele reptile periculoase şi otrăvitoare,  în frig şi  umezeală, cu toate că o femeie credincioasă  primise  în vis  porunca  de la  Dumnezeu, ca  să îl hrănească, şi ea în fiecare zi îi ducea o pâine şi  o arunca  în grotă. Şi ar fi fost imposibil   să-şi fi păstrat  spiritul  şi  mintea  trează şi în putere, la care  oamenii au fost martori la acest fapt, fiind scos din grotă.  Conform scrierilor lui Agatanghelos, Dumnezeu  cu mila lui ne a  vizitat, ne a arătat  minuni din cele mai mari prin  mâna unui om,  care cu răbdare  a dus o  biruinţă  contra a fel de fel de încercări, şi în oraşul Artaşat,  singur s-a luptat  contra   violenţei   dublate,  care de dragul lui Isus,   a rezistat la toate  persecuţiile şi a dobândit nume de mucenic. A ajuns până la moarte, şi prin voia Domnului,  întorcându-se de acolo, a fost hirotonisit episcop şi Patriarh, a devenit mesagerul  învăţăturilor lui Iisus.

            El a eliminat din lumea armeană  adorarea  deşartă a idolilor şi a  risipit  închinarea  la diavoli prin puterea lui Iisus, a fondat biserici  în locul templelor păgâne,  a transformat  poporul armean în slujitori al Domnului.

             Regele TĂRDAT III-a,  care a fost martorul la toate persecuţiile şi  la răbdarea lui Grigore Luminătorul, el, regele, care îl oblige pe slujitorul Domnului Viu să aduleze  idolii,   din porunca lui au fost  dărămate templele păgâne  şi în locul lor  au fost ridicate  biserici.

            Nimeni nu a descris atât de  ilustrativ  lucrarea sf. Grigore Luminătorul, cum  a  scris un mare poet armean, Hovhannes Tumanyan, deoarece, întradevăr, sf. Grigore de ,,cerul cel întunecat,, armean, a  legat  cu chingile  credinţei, răbdării şi  a blogosloveniei  o candelă  nestinsă,  şi numai sub razele răspândide de ea  se poate  arăta  viziunea   asupra   viitorului  luminos  al poporului armean.

            Această viziune o poate transforma în realitate numai  acela,  care  observă acea candelă şi lumina ce se răspândeşte din ea,  adică  cel ce preţuieşte  munca celui ce a luminat  poporul armean.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România

by Mihai Stepan Cazazian