Mihai Stepan Cazazian

Sfântul Sarchis sărbătorit la Botoșani

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Preotul-Holca-se-roagă_-împreună_-cu-copiii-armeni-în-fața-icoanei-Sfântului-Sarchis

Preotul-Holca-se-roagă_-împreună_-cu-copiii-armeni-în-fața-icoanei-Sfântului-Sarchis


Sâmbătă 2 martie 2013, în paraclisul bisericii armene Sfânta Maria din Botoşani a fost ţinută slujba Sfântului Sarchis (Sarkis), ocrotitorul tinerilor. Slujba a fost oficiată de preotul paroh Krikor Radu Holca, asistat de un aspirant la preoţie din rândul comunităţii locale, tânărul Vlad Damian şi de copilul Cristian Aritonovici. Holca este el însuşi născut în Botoşani, dintr-o familie de slujitori devotaţi ai bisericii armene. Şi-a petrecut copilăria în curtea bisericii Sfânta Treime, unde bunicul lui, Anton Cornea, a fost diacon.

Este pentru întâia dată după 1989 când se sărbătoreşte la Botoşani Sfântul Sarchis. Motiv pentru care în paraclisul bisericii Sfânta Maria a fost adusă icoana Sfântul Sarchis împreună cu fiul lui Mardiros (icoană în ulei pe pânză, din  anul 1867, încă nerestaurată). În Parohia bisericii armene din Botoşani, între cele peste 100 de icoane în ulei, pe pânză şi pe lemn, în cea mai mare parte pictate în secolele XVIII – XIX  (multe cu adnotări în limba armeană veche, făcute de pictori direct pe tablouri, adnotări deocamdată netraduse), mai există şi o a doua icoană a Sfântului Sarchis, la biserica Buna Vestire.

Radu Holca evocă la fiecare slujbă, cu multe detalii, momentul religios sărbătorit. Sfântul Sarchis (Sergiu) este un sfânt ortodox armean, cunoscut sub numele Sfântul Sarchis Războinicul. Sarchis a trăit în secolul al IV-lea în Grecia, fiind născut în Anatolia, în câmpia Cappadociei. A îmbrăţişat cariera militară, a fost centurion în armata Imperiului Roman şi, pentru calităţile deosebite de strateg, pentru curajul şi loialitatea sa, împăratul  Constantin cel Mare îl promovează general şi guvernator al Cappadociei, regiune vecină cu Armenia în care domnea dinastia arsacizilor. În lungile expediţii militare s-a învăţat cu privaţiunile, rezista cu pumnul de boabe de grâu pe care îl avea în buzunar şi care îi dădea puteri deosebite. Convingerile religioase ale acestui mare apărător al creştinilor l-au determinat ca, în mai multe cetăţi şi oraşe în care a fost guvernator militar, să propăvăduiască Biblia, să dărâme templele păgâne şi să construiască pe acele locuri biserici creştine.

În anul 361 devine împărat  al Imperiului Roman Iulian Apostatul, nepotul lui Constantin. Acesta a început persecuţii împotriva creştinilor în întreg imperiul. La ruga evlaviosului Sarchis, acestuia i s-a înfăţişat în vis Domnul Isus Hristos, care l-a îndemnat „să părăsească ţara şi familia, precum Patriarhul Abraham, şi să meargă în Armenia, unde va primi coroana dreptăţii pregătită pentru el”.

Icoana-Sfântul-Sarchis-_și-fiul-său-Mardiros-din-anul-1869-detaliu.-Biserica-armeană_-din-Botoșani

Icoana-Sfântul-Sarchis-_și-fiul-său-Mardiros-din-anul-1869-detaliu.-Biserica-armeană_-din-Botoșani

Sarchis pleacă (părăsind toate onorurile şi puterea dobândite în slujba împăratului roman de-a lungul vieţii), împreună cu fiul lui Mardiros, în ţara creştină Armenia, unde a trăit sub protecţia regelui creştin, un fiu al lui Tigran. Când Iulian, cu armata sa, a intrat în Antiohia, ucigând pe creştini, Sarchis a fost nevoit să plece din Armenia la regele sassanid Shapur al II-lea. Acesta, cunoscând reputaţia lui Sarchis, l-a numit comandant al armatei. Sarchis, împreună cu fiul său, după ce îl învinge pe ucigaşul de creştini Iulian Apostatul, propăvăduieşte creştinismul în armata sassanidă botezând 14 soldaţi. Astfel îşi atrage mânia regelui care omoară în faţa lui pe fiul lui, Mardiros şi pe cei 14 creştini. Sarchis este închis şi apoi martirizat pentru vina de distrugere a idolilor din templul păgân al sassanizilor.  Se spune că, înainte de a fi executat, Sarchis s-a rugat la Domnul ca aceia care îi vor pomeni numele să aibă ocrotire la boli şi să fie apăraţi. Un înger s-a pogorât din cer pentru a-l îmbărbăta. La decapitarea lui, în anul 363, au sărit scântei atunci când securea l-a atins şi scânteile au omorât mulţi păgâni aflaţi în preajmă. După moarte lumina a apărut pe trupul său. Trupul a fost dus de apropiaţi în Asiria, iar din secolul al V-lea Sfântul Masrob i-a dus relicvele în satul armean Ushi, unde este şi astăzi mănăstirea Sfântul Sarchis. Sărbătorirea a fost stabilită  de Biserica Armeană Ortodoxă şi Apostolică între 11 ianuarie şi 15 februarie.

Sfântul Sarchis este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi armeni, patronul dragostei şi al tinereţii. A rămas legenda ca tinerele care visează pe alesul lor în ajunul sărbătorii Sfântului Sarchis să se căsătorească peste an. Ele mănâncă în ajun prăjituri sărate. Tot în tradiţie se pune seara în faţa uşii o farfurie cu făină sau cu griş iar dacă peste noapte calul Sfântului Sarchis lasă urmele trecerii acestuia, atunci dorinţele tinerilor se împlinesc. Prin grija Sanctităţii Sale Karekin al II-lea, patriarhul armenilor de pretutindeni, ziua sărbătoririi Sfântului Sarchis este zi de binecuvântare a tinerilor.

În biserica Sfânta Maria din Botoşani un număr de 24 de enoriaşi şi 7 tineri au participat la slujba religiosă. Pentru că la slujba Sfântului Sarchis este un ceremonial liturgic special, când sunt binecuvântaţi copiii, momentul cu semnificaţie deosebită a fost cel de la încheierea slujbei când Radu Holca a citit o rugăciune a Sfântului Sarchis pentru copii. Aceştia au ascultat-o în genunchi, în faţa icoanei sfântului, aşezată în această zi în dreapta altarului. Copiii şi preotul s-au rugat împreună pentru sănătatea lor şi a familiilor. După rugăciune copiii au sărutat crucea şi au primit împărtăşania.

După slujba Sfântului Sarchis preotul Holca a făcut o slujbă de pomenire, un parastas, în memoria victimelor progromului împotriva armenilor din oraşul Sumgait, din Azerbaidjan. Aici, în urmă cu 25 de ani, în ziua de 27 februarie 1988, au fost ucişi cu cruzime de către azeri un număr de 200 de armeni. Majoritari în această regiune de-a lungul istoriei, armenii iniţiaseră Mişcarea pentru Karabagh, pentru unirea acestei provincii cu Armenia. Holca a evocat represaliile foarte dure, care au determinat ca între anii 1988-1990 peste 300 000 de armeni din acea provincie să se refugieze în Armenia.

 

  Simion Florin Egner – Viorica Popa