SEPTEMBRIE ARMENESC

Cu gîndul la ce aș dori să scriu pentru această rubrică, și trecînd în revistă evenimentele acestei luni mi-am dat seama că de mult nu am mai avut o toamnă atît de bogată. Septembrie este pentru noi armenii, în primul rînd, luna sărbătorii naționale. S-au împlinit 23 de ani de cînd Armenia este independentă și o serie de evenimente organizate în comunitățile armenești din România s-au centrat pe acest eveniment. La Cluj a fost vernisată expoziția de costume Zestrea Armenilor,  la Constanța, a avut loc o lansare de carte, la Bacău a fost prezentat filmul Armenopolis iar la București  a fost organizată o seară dedicată împlinirii a 20 de ani de la deschiderea Ambasadei Armeniei în România. Dar dincolo de aceste manifestări la București a avut loc Conferința Internațională cu tema Primul Război Mondial şi influenţa sa asupra formării Diasporei armene organizată de Arhiepiscopia Armeană din România la care au participat cca 20 de istorici, clerici și  activiști ai cauzei armene. Un eveniment la care  societatea civilă, specialiștii/istoricii sau mass-media românească  nu au fost interesați. Ci doar doi reprezentanți ai Ambasadei Turciei evident curioși să afle ce mai spun armenii despre “ așa zisul Genocid” cum, din păcate, scrie  și pe pagina Wikipedia, în limba română, despre  Armenia.

În fine, personal cred că momentul cel mai important a fost inaugurarea unui khacikar, la Pitești într-un loc public care amintește despre Genocidul armean și cei (citez din textul gravat pe soclu) : 1.500.000 de fii și fiice ale neamului armean uciși în Armenia  de Apus în timpul genocidului din anul Domnului 1915. Să amintim că în Cimitirul Armenesc din Pitești se mai află un monument închinat armenilor uciși pe care scrie, în armeană și română:  MONUMENT MEMORIAL 1915 – 1965  RIDICAT ÎN MEMORIA CELOR DOUĂ MILIOANE DE ARMENI (COPII, FEMEI ŞI BĂTRÂNI) MASACRAŢI ÎN TURCIA ÎN PERIOADA 1915 – 1918 / 24-IV-1965  ENORIAŞII ARMENI DIN PITEŞTI. Poate cu ocazia inaugurării khacikarului de la Pitești ar fi trebuit  depusă o coroană și la monumentul-cruce de la Cimitir. Astfel orașul Pitești devine al doilea, după București, care are două monumente închinate armenilor uciși în 1915.

Dar luna septembrie a însemnat și organizarea, la Erevan, a celei de-a V-a Conferințe Internaționale Armenia-Diaspora iar scriitorul Varujan Vosganian și-a relansat, “Cartea șoaptelor” în limba armeană, o ediție revizuită și apărută în condiții grafice  mult îmbunătățite. Din păcate, de Ziua Națională a Armeniei, pe 21 septembrie, gruparea Statului Islamic a distrus biserica armenească Sfinții Martiri de la Deir ez Zor (Siria). Nu cred în coincidențe ci doar în acte deliberate bine gîndite de către cei ce NU doresc recunoașterea genocidului. Citiți mai mult despre această barbarie în numărul de față, de aceea nu insist.

Dar luna septembrie a însemnat și despărțirea de Nonu Krikorian pe care personal l-am cunoscut, acum mai bine de 20 de ani, la New York. Un om deosebit, născut în România și stabilit în SUA, care dincolo de activitatea lui, ca profesor sau dirijor a fost un adevărat armean. Nu sunt vorbe goale, spuse doar pentru că el nu mai este printre noi. În aceste vremuri agitate în care și armenii, de multe ori, nu-și mai găsesc drumul, despărțirea de un prieten adevărat înseamnă să mori puțin. Vorba lui Vosganian în Cartea șoaptelor: “Noi nu ne deosebim prin ceea ce suntem, ci prin morții pe care fiecare îi plînge…”

Mihai STEPAN-CAZAZIAN

by Mihai Stepan Cazazian