Mihai Stepan Cazazian

Semnificaţia și specificul alfabetului, limbii şi culturii armene

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

           Alfabetul armean a fost creat de
genialul fiu al poporului armean, arhimandritul 
Mesrop Maştoţ, în anul 405, alfabet cu care scriem şi citim până
în
zilele noastre.

           Mesrop Maştoţ
s-a născut în anul 361. El  primeşte
o educaţie strălucită  în şcolile
greceşti şi asiriene şi,
venind la Vagharshapat (acum Ecimiaţin), intră ca scrib
la palatul regal.  Fostul militar,  un autodidact, devine un personaj erudit
pentru vremea sa. El a fost hirotonit şi devine cleric-călugăr.
Urmând calea predicii, Mesrop Maştoţ îşi
dă seama că numai prin grai viu  nu este
posibil ca mesajul predicilor să fie înţeles de către
popor; se pune problema traducerii Bibliei, Evangheliei
şi
literaturii creştine în limba armeană. Acest lucru ar
fi fost posibil numai dacă s-ar fi creat un alfabet armean. Crearea alfabetului
armean nu era necesară numai pentru  predicarea creştinismului,
ci şi
pentru a scrie şi
a consemna bogata  moştenire
folclorică
a poporului armean. Cu binecuvântarea S.S. Catolicosul  Tuturor Armenilor din acea vreme, Sahac
Partev, Mesrop Maştoţ împreună cu ucenicii săi
au fost trimişi în oraşele Amid, Edessa,
Samosat din Asiria, unde studiază cărţile scrise în
diferite limbi, se consultă cu personalităţi erudite de
origine greacă, asiriană din acea vreme şi, în anul 405,
crează alfabetul armean. Cele 36 de litere în totalitate exprimă toată fonetica
limbii armene. Alfabetul este atât de bine conceput, încât funcţionează
fără nicio modificare şi astăzi.

Mesrop
Maştoţ a fost un  mare
patriot, iar viaţa lui, o adevărată cutezanţă.
După o lungă muncă de alfabetizare, el a murit în anul 440 şi
a fost înhumat în satul Oşakan.  Asupra mormântului său, la început, a fost
construită o capelă, apoi o biserică, care a devenit loc de
pelerinaj pentru poporul armean.

            În
viaţa unui om este deosebită importanţa şi
semnificaţia limbii. Acest  fapt este cunoscut de toată
lumea care activează în diferite domenii. Limba este nu numai un mijloc de comunicare,
ci şi
unul de gândire. Fiecare naţiune are propria sa
limbă, religie, bucătărie, prin care îşi reprezintă
cultura, istoria şi
unicitatea în lume. Există valori naţionale, la care se poate
face  referire numai cu o foarte mare reverenţă,
cu sentimentele cele mai curate, cu o iubire neţărmurită
şi
cu dăruire. În rândul acestor valori se evidenţiază iubirea pentru
limba maternă. Orice persoană  are faţă
de limba sa maternă o pricepere şi  o percepere 
anume, are  capacitatea  de  conştientizare  a obligativităţii sale faţă
de ea. Fireşte, limba,  în
primul rând, este un mijloc de comunicare, 
însă, în cazul limbii materne, esenţa ei este complexă,
iar folosirea ei este mult mai vastă.

            Din
vremuri foarte îndepărtate, limba armeană a fost un mijloc puternic de formare
a  poporului  armean, a gândirii şi
psihologiei sale, unind vorbitorii  de
limba armeană,  astfel  modelându-se  patrioţi conştienţi,
care desprinzându-se  din familia
lexicală indo-europeană, au parcurs o cale de evoluţie
glorioasă prin secole.

            Vremurile
au trecut şi
limba armeană a dobândit capacitatea de a unifica şi
de a păstra trăsăturile naţionale ale poporului
armean. După puternicul şi marele stat
unificat armean, au urmat perioade grele de 
divizare  sub diferite  puteri străine, însă armeanul şi-a
păstrat  identitatea naţională,
iar teritoriile despărţite au fost legate între ele, în primul rând,
prin limba armeană şi prin credinţă.
Cu toate deosebirile care există între graiuri, 
ele sunt armeneşti, iar vorbitorii ei – armeni. În toată istoria ei,
limba armeană, pe lângă rolul ei unificator şi
creator, a avut misiunea de a conserva identitatea naţională. 

            Este
o realitate, pierderea limbii materne, în primul rând, şubrezeşte
baza  conştiinţei
naţionale, astfel că se ajunge la asimilare.
Limba armeană este modul şi mijlocul cel mai
puternic  pentru  crearea 
culturii specifice armene. În toate creaţiile,
fie orale, fie scrise, limba armeană este în mod desăvârşit
complexă, iar străinii, spre exemplu George G. Byron, a spus că armeana
este singura  limbă prin care se poate
vorbi cu Dumnezeu.

            Prin
toate modurile sale de prezentare, limba armeană este o valoare culturală
incomensurabilă,  o comoară rezultată  din creaţia generaţiilor
în decursul secolelor, o citadelă  pentru păstrarea
identităţii naţionale.

            La
urma urmei, limba armeană este cea mai pronunţată nuanţă naturală a armeanului,  şi
în manifestările ei dăruişte sufletului vibraţii de prietenie şi de intimitate. Cu toţii cunoaştem ce sentiment de bucurie simţim când, pe meleaguri străine,
auzim  cuvinte armeneşti şi ce însufleţire simte orice armean când
ajunge pe tărâmurile
patriei sale, peste tot auzind
limba sa maternă.
Probabil această
realitate au avut-o
in vedere strămoşii  noştri  când au numit limba armeană “casa armeanului,
patria sa”.

            Limba
maternă este o valoare naţională
la nivel de stat, care cere atenţia
tuturor instituţiilor
de stat, sprijinul tuturor asociaţiilor,
al intregii societăţi
naţionale. Axa, coloana vertebrală a păstrării
identităţii naţionale constă în cunoaşterea limbii materne,  în dezvotarea şi păstrarea ei.

            Ziua
de 12 octombrie a fost decretată
de către Parlamentul României ca Ziua alfabetului, limbii şi culturii armene. Încă un prilej de a ne
mândri cu străvechea limbă armeană, de a o păstra şi de a o transmite generaţiilor viitoare.

            Cu acest prilej, sămbătă, 12 octombrie, 2019, ora 12, la clubul pentru copii ”Luis”, (sediul Arhiepiscopiei Armene din România), va fi organizat un atelier de creație pentru copii, dedicat limbii armene.Toți cei interesați sunt așteptați cu mare drag!

Biroul
de presă al Arhiepiscopiei Armene din România