semnale “SPIRITUL LEGILOR” …
…CU LEGEA AVERILOR ABANDONATE IN CĂUTAREA URMELOR GENOCIDULUI
Sub acest titlu editura turcă “Yletişim” a publicat studiul elaborat de Taner Akcam şi Umit Kurt. Cartea, folosindu-se de legile şi regulamentele din anii 1915, caută urmele genocidului armean, evidenţează sistemul legislativ al Republicii Turcia, acapararea averilor publice şi individuale, patrimoniului cultural, al armenilor, şi nimicirea identităţii armene.
Această constatare elucidează “ Legea averilor abandonate” ( Emvali metruke kanunu) precum şi o serie de alte legi care i-au urmat, urmărind logica elaborării şi aplicării acestora. Legii averilor abandonate i-au urmat : legea cetăţeniei, legea paşapoartelor, limitările de a călătorii în ţară, piediciele în consultarea registeelor oficiale ale proprietăţilor.
În anul 1944, Rafael Lemkin căuta evidenţierea genocidului nu prin relatarea de torturi, măceluri, şi jafuri ci în studierea paragrafelor legilor. Akcam şi Kurt afirmă că în condiţiile războiului, o serie de legi ce par a fi normale, ne duc cu gândul din nou la genocid. Genocidul, este urmarea derapajului unui sistem legislativ Cu alte cuvinte, genocidul înseamnă încetarea stării de civilizaţie, şi treceea la barbarie. Lemkin susţine că genocidul este ascuns în articole de lege care par a fi obişnuite şi normale.
Akcam şi Kurt spun că legea averilor abandonate, atunci când o socotim normală, doctrina negării genocidului armean este înlesnită în mod evident. După cum afirmă autorii : « Turcia se bazează pe transformarea unei existenţe, –în general creştine, dar mai cu seamă unei existenţe armene,– într-o non-existenţă. Astăzi, în Turcia, problemele suferite de armeni şi evrei, sunt prezentate ca probleme ale unor minorităţi. Această poziţie este destul de îndoelnică, deoarece în prezent, Republica (Turcia) se bazează pe doctrina eliminării grupurilor socotite minoritare. În anul 1914, aproape 25% din populaţia a fost nimicită aproape în totalitate, şi pe acest spaţiu astfel apărut este construită Republica (Turcia). Tocmai din această pricină este eronat să se considere ca fiind o problemă privind minorităţile problema creştinilor şi mai cu seamă a armenilor. »
AGOS, 16. nov. 2012.