Scrisoare deschisă domnului profesor Dumitru Bălan

Domnule profesor,

Ați semnat recent un articol (Khojaly,a human tragedy against Azerbaijan, Nine o’Clock, 25 februarie a.c.) care de facto este plin de greșeli și acuzații nefondate la adresa poporului armean.

Este evident că articolul a fost scris la comandă și în esența a fost pregătit din timp, iar Dumneavoastră doar l-ați semnat. Chiar și dacă l-ați completat cu câteva rânduri, lăsăm aceste lucruri să rămâna pe conștiința Dumneavoastră de istoric literar și intelectual.

Despre Khojaly s-a scris foarte mult și se va mai scrie: Azerbaijan folosește toate acestea în scop propagandistic și tactic. Deși înaltele autorități azere politice și militare sunt conștiente de faptul că armenii n-au comis niciun act de violență împotriva populației civile, în timpul operațiunii militare de la Khojaly și chiar le-au oferit un coridor umanitar pentru a părăsi orașul pe care l-au folosit, totuși Baku a simțit nevoia stringentă de a contrabalansa pogroamele armenilor din februarie 1988 la Sumgait și ianuarie 1990 la Baku. Am dori să amintim că în februarie 1988, la Sumgait, mulțimea azeră furioasă a atacat localnicii armeni și într-un mod extrem de violent a cauzat vărsări de sânge masive, violând, mutilând și arzând pe viu zeci de oameni nevinovați. Toată populația armeană a orașului de aproximativ 17-18 mii, fiind însoțită de trupele militare sovietice “întârziate”, s-au salvat cu greu din Azerbaijan. În ianuarie 1990, populația armeană din Baku de aproximativ 200 de mii, în același mod violent a fost forțată să părăsească țara lăsând în urmă case și averi. Trebuie menționat că pogroamele armenilor de la Sumgait și Baku au fost realizate pe timp de “pace”, în timpul Uniunii Sovietice. Acțiunile militare, în realitate războiul împotriva armenilor din Karabagh inițiat de către Azerbaijan, trebuia să înceapă mai târziu.

Autoritățile azere folosesc “Khojaly” pentru a semana armeanofobia și a amplifica  “spiritul patriotic” prin răzbunare (un bun exemplu fiind cazul asasinului Safarov, care în 2004 l-a ucis în somn, cu lovituri de topor, pe locotenentul armean Gurghen Markarian, participant la cursurile NATO de la Budapesta, fapt în urma căruia asasinul a fost extradat și eroizat la Baku).

În afara țării acesta este un instrument de propagandă anti-armeană care este folosit pentru a prezenta necunoscătorilor, oamenilor din diverse cercuri sociale și chiar organizațiilor internaționale,  conflictul din Nagorno-Karabagh într-un mod eronat și părtinitor.

Mai târziu, la acțiunea propagandistă de la “Khojaly” s-au alăturat turcii, incluzând-o în arsenalul de negare a Genocidului Armean.

Aceasta este ideea pentru care Baku cheltuiește resurse mari, iar Dumneavoastră nu sunteți ultimul care semnează această minciună evidentă. Din păcate, având în vedere retorica beligerantă de la Baku, nu veți fi nici ultimul.

Dacă ați fi fost puțin mai atent și mai responsabil așa cum ar fi trebuit să fie un adevărat cercetător și intelectual, atunci ați fi aflat cu ușurință că scriitorul octagenar de astăzi Zori Balayan nu a participat la nicio acțiune militară și nu a scris niciodată cartea intitulată “Revival of Our Spirits”. În acea perioadă domnia sa era o personalitate destul de cunoscută la Moscova, în Armenia și în afară, a fost corespondent special al “Gazetei Literare” rusești, iar eventuala participare a sa la orice acțiune militară, nu ar fi trecut neobservată. Zori Balayan este și un cunoscut călător: în ultimul deceniu a călătorit pe velierul Kilikia pe Marea Mediterană și apele oceanului Atlantic și Pacific. A vizitat zeci de porturi internaționale și dacă ar fi fost cautat de Interpol, cu singuranță ar fi fost găsit. Adică și acest fapt este un fals. (Fals este și un alt nume menționat în scrierea dumneavoastră – Daud Kheyrian. În urma căutărilor efectuate la Beirut, nu au fost găsite informații despre o astfel de persoană și ceea ce ar fi scris). Întrucât acest truc al azerilor nu l-ați folosit doar dumneavoastră, acesta a circulat atât de mult în diverse locuri, încât Zori Balayan a fost nevoit să nege public de câteva ori acest fapt. Mai jos puteți găsi câteva exemple în acest sens.^*

După toate acestea, cum putem să considerăm credibil un alt articol semnat de  Dumneavoastră, care prezintă chestiunea Nagorno-Karabaghului ca un act de “nedreptate istorică” la adresa Azerbaijanului, dar și convingerea că în timpul negocierilor pe chestiunea Nagorno-Karabagh-ului, Armenia ia o poziție deloc constructivă. Ați fi putut măcar să citiți cu atenție declarațiile din ultimii 5 ani ai șefilor statelor care coprezidează Grupul de la Minsk și reacția Armeniei și Azerbaijanului față de aceștia. În acest caz v-ar fi fost clară ordinea adevărată a lucrurilor. Dar probabil acest fapt nu vă mai interesează! Nu aceasta a fost sarcina pe care ați primit-o.

ARARAT 

^* Despre așa-zisa carte “Revival of Our Spirits”

Zori Balayan has come out denying having ever written such a book saying:[1]

“Many people call me these days asking whether I have a book published in Vanadzor and titled ‘The Revival of Our Spirit’. The question is that for already two years people come across this dirty disinformation, this perfect nonsense, to put it mildly, which is said to be a sentence from my non-existing book. I want to say that authors of these false quotes do not understand that first of all they discredit their own people. I demand that those entitled to protect writers’ rights by investigating such cases to show the readers the book that was quoted. I am sure that the human rights are not a hollow sound but a necessary reality of our life and it has to be protected.”

The Armenian Foreign Ministry stated:[2]

“In addition, the film repeatedly quotes quasi-book that no one has ever seen by Zori Balayan. And no one can see this book as it never existed. Zori Balayan has denied this fake for many times.”

Ayse Gunaysu, member of the Committee Against Racism and Discrimination of the Human Rights Association of Turkey (Istanbul branch):[3]

“Even if one didn’t know that there was no such book by Zori Balayan, it should be quite obvious, from the language used in depicting the torture, that the quotation was wholly made up. What was shocking is that the quotation was repeated not by a Turkish ultra-nationalist, an Armenian hater, but from a person [Onur Caymaz] who sincerely denounces racism and discrimination.”

Onur Caymaz, a progressive, democratic-minded Turkish writer:[4]

A couple of days after the publication of his article in the Turkish Radikal newspaper where Caymaz was quoting the alleged “quote” by Zori Balayan, Caymaz wrote in his personal blog that he was wrong, that it was evident that Zori Balayan had not written such a book, and that the quotation was false. He said he had heard about the book from an Azeri physician in a panel discussion on TV.

Despre Interpol

The authorities in Azerbaijan allege that Balayan was involved in a terrorist bombing of the metro in Baku in 1994. General secretary of Interpol, in a letter to Balayan, stated that the agency considered the complaint politically motivated and that it had removed Balayan from its wanted list as a result.[5]

by Redactor