SCRISOARE de la un participant la programul ARI TUN

participanți din România la programul ARI TUN 2013 Szabo Eniko, Cristian Deac, Fartade Bruno, Patricia Maria, Ștefana Donighian, Araksy Nazaryan

Draga jurnalule,

“Cum se face că până într-o zi viața e normală și ești mulțumit, puțin cinic,dar în mare e-n regulă, și apoi dintr-odată, fără nici-un avertisment, constați că podeaua cea solidă este o treaptă și te trezești într-un loc, cărui geografie este “nesigură” și ale căror obiceiuri sunt diferite.”

Și uite asa a început călătoria noastră spre ceea ce numeau odată bunicii noștri casă (tană). Fiecare dintre noi având dorința de a descoperi lumea povestită de străbunii noștri.

Întâmpinați de ceea ce armeni numesc Vartavar, tradiție creștină începând din vremurile păgâne, reacția noastră fiind aceea de integrare în spiritul datinilor naționale. Acomodarea noastră și reuniunea cu acele locuri nu s-a lăsat deloc așteptată, datorită faptului că prin noi curge sânge armenesc și am simțit că dintr-o dată aparțineam acelui ținut.

Odată pășit pragul locului care avea să se numească “casă”, “amnezia” nu a întârziat să apară și intrând în contact cu locurile și oameni, avem să ne descoperim latura care dorea să debuteze pe scena noului “timp”.

Simpli și onești ne-au demonstrat că sfiala este singura cale spre adevăr și credință. Ospitalitatea de care au dat dovadă ne-a impresionat și totodată am apreciat firea lor modestă.

Dar cu toate acestea călătoria noastră este încă la început. Aventura în care pornisem, nu era una doar de cunoaștere și înțelegere a spiritului armenesc, ci era una de redescoperire a sinelui în istoria bogata a locurilor pe care le-am cutreierat.

       Arhitectura creștină armeană poate fi văzută că o ramură a artei bizantine,după cum spune K.H.Zambaccian: “spiritul arhitecturii armene ține de aplicația acestui neam spre geometric și analitic; cultul simetiei și al proporției e vadit atât în arta constructorilor  cât și în aceea e a decoratorilor”. Această ornamentalistică am regăsit-o în timpul călătoriei noastre prin Armenina în locuri precum : Echimiadzin, Geghard, Novarank, Zvartnotz, Khor-Virap.

Aveam sa descoperim prieteni ale căror calitati ne-au purtat într-o lume în care problemele cotidiene deveneau doar simpli pioni pe “scena” vieții noastre. Încet, încet intram intr-o lumea în care cu toți deveneam protagoniștii unor povești. Ne-a fost foarte greu să ne despărțim de acele momente unice.

Știam cu toți că ne va lipsi, Erevanul de dimineață. mirosul cafelei amărui și lavașul abia scos din vatră.

Ștefana Donighian

by Redactor