SARDARAPAT

Alla Ter-HAGOPIAN

Urmele pașilor răscolesc cărarea

fețele exprimă luciri de
Mai și amintiri

Mulțimea ce înaintează. Și
eu sunt printre ei

Și vorba simplă ce răsună
și chemări sonore.

Și-mi pare că mergem noi
acum

          Nu înspre monument, ci

          Spre volbura chiar a bătăliei

Nu bunii noștrii, ci

Noi suntem cei uciși.

Nu bunii-ci

Noi ne ridicăm acum din
nou din pulberi.

Clopotele care bat.

Tauri de piatră

care plutesc deasupra
ierbii proaspăt răsărite

 din anii ceia-nverșunați

 mie, din departări

 binețe îmi trimit

cu capul lor portocaliu.

S-a întâmplat asta dintr-o
dată

În ochi mei

chiar în cornee

a năvălit scânteietor
memoria sau luna mai?

Și a lăsat în inima-mi o
pecete fină și gingașă.

Clopotele.

Alergarea tăcută a taurilor.

Și glia roșiatică sub
coaja ei,

Și orizontul cu muntele cel biblic.

 traducere de Arpiar Sahaghian

by Mihai Stepan Cazazian