Added on May 28, 2019  Mihai Stepan Cazazian

SARDARAPAT

Alla Ter-HAGOPIAN

Urmele pașilor răscolesc cărarea

fețele exprimă luciri de Mai și amintiri

Mulțimea ce înaintează. Și eu sunt printre ei

Și vorba simplă ce răsună și chemări sonore.

Și-mi pare că mergem noi acum

          Nu înspre monument, ci

          Spre volbura chiar a bătăliei

Nu bunii noștrii, ci

Noi suntem cei uciși.

Nu bunii-ci

Noi ne ridicăm acum din nou din pulberi.

Clopotele care bat.

Tauri de piatră

care plutesc deasupra ierbii proaspăt răsărite

 din anii ceia-nverșunați

 mie, din departări

 binețe îmi trimit

cu capul lor portocaliu.

S-a întâmplat asta dintr-o dată

În ochi mei

chiar în cornee

a năvălit scânteietor memoria sau luna mai?

Și a lăsat în inima-mi o pecete fină și gingașă.

Clopotele.

Alergarea tăcută a taurilor.

Și glia roșiatică sub coaja ei,

Și orizontul cu muntele cel biblic.

 traducere de Arpiar Sahaghian