Şahul este o ¨lume¨ interesantă, dar încordată în acelaşi timp Interviu cu Gabriel Sargsyan, Maestru internațional la șah.

Jucătorul de şah şi Maestru internaţional armenesc, Gabriel Sargsyan, s-a născut la 3 septembrie 1983,  la Erevan. În 1996 a câştigat Campionatul Mondial de șah pentru Juniori (sub 14 ani), iar în 1998 Campionatul European de şah pentru juniori  (sub 16), devenind Maestru internațional în anul 2002.  În 2009 s-a calificat pentru Cupa Mondială la șah.  Începând din anul 2000 joacă pentru echipa Armeniei, la Olimpiadele de șah, obținând Medalia de aur, în anii 2006 și 2008. În 2011 a obținut Medalia de aur, alături de echipa Armeniei, la Campionatele Mondiale de șah de la Ningbo (China).  A fost recompensat de către preşedintele republicii cu medalia Movses Korenați și este Maestru Emerit al Sportului al Republicii Armenia. Tânărul jucător de şah, taciturn și liniștit la prima vedere, ne asigură, că şahul nu este atât de uşor pe cât se pare, pentru că necesită nervi de fier.

Gabriel, ai visat să devii jucător de şah de când erai mic sau a fost o întâmplare?

Niciodată nu am visat să devin un jucător de şah. Bunicul meu, Sargis Sargsyan, juca şah foarte bine. Şi, pentru că eram foarte apropiaţi, am început să învăţ să joc de la el. Dacă copilul este talentat sau harnic, neapărat va deveni cineva.

La ce vârstă  ai început să joci? 

Am învăţat să joc șah la şase, iar de la şapte m-am dus la școala de șah.

Cât timp este necesar pentru exersare?

Cu cât mai mult, cu atât mai bine. Este foarte important să te exersezi în fiecare zi, dar uneori se întâmplă astfel ca lecţiile să se reducă sau să se întrerupă din diferite motive. Noi, armenii, de obicei nu suntem harnici şi organizaţi în ceea ce priveşte şahul, dar suntem talentaţi. Dacă dorim să fim profesioniști, trebuie să ne antrenăm în fiecare zi în această direcție. Eu, de exemplu, în timpul antrenamentului mă călăuzesc după principiul care spune să ¨îmbini plăcutul cu utilul¨.

Pentru că munca ta este cam tensionată, s-a întâmplat vreodată ca din cauza aceasta să fii învins?

Da, au fost momente, când în timpul jocului, la un moment dat, mi-am pierdut concentrarea. Însă  uneori tocmai această tensiune îl poate ajuta pe jucător de şah să câştige. Iar pentru a-şi recupera forţelor este permisă folosirea cafelei şi ceaiului, cu excepţia băuturilor alcoolice. Deşi se poate întâmpla orice…

Ai fost conștient de faptul că, intrând în acest domeniu, vei fi nevoit să te confrunţi cu unele situații cam neplăcute sau dificile?

În copilărie sau când eram mai tânără nu prea mă imaginam în lumea sportului, dar cu timpul am înţeles că la şah, uneori, te poţi confrunta cu situaţii problematice, care îți par imposibil de corectat. Iar faptul că mă aprind şi mă enervez repede, îmi complică mai mult situaţia.

Dacă nu erai jucător de şah, ce altă profesie ai fi ales?

Există multe profesii interesante de care m-aş fi putut ocupa, dar  niciodată nu m-am gândit în direcţia aceasta. Totuşi, am multe preferințe cum ar fi, de pildă, fotbalul, cititul etc..

Cum îţi completezi timpul liber?

Viaţa este plină de lucruri plăcute şi interesante, de aceea în timpul liber, în general, mă întâlnesc cu prietenii mei. Dar sunt şi moment în care am dorința de a rămâne singur.

Iar acasă ce faci în general?

Acasă sunt mai relaxat, liniştit decât la competiţii.  În timpul competiţiilor pot apărea  situaţii stresante, în orice moment, şi trebuie să iei decizii rapide. Lucru care, cred, este totuși benefic, îți crează o responsabilitate. În general acasă joc șah şi mă exersez, cu membrii familiei mele, și nu numai.

Îţi mulțumesc și îți doresc succes în activitatea ta de jucător de şah.

Elena Ciobanyan

by Elena Chobanyan