Edvard Jeamgocian

S-a stins un suflet de armean …

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

          Săptămâna
trecută s-a stins un suflet nobil de armean … . Pe 11 februarie 2019 a trecut în
lumea umbrelor Edi Horasangian, membru bine cunoscut al comunității armene bucureștene.

          Edi
Horasangian se născuse cu 65 de ani în urmă, cu o boală congenitală – Sindromul
Down, în familia lui Onnig și Nadia Horasangian. Nu a vrut el să se nască așa, nu a vrut nimeni asta, dar așa a fost să fie și
astfel a fost nevoit să-și trăiască viața cu această povară. Nu a fost deloc ușor
nici pentru el, nici pentru familie, nici pentru cei din jur. Greutatea cea
mare a cărat-o însă el, Edi, pe umerii săi proprii, a cărat-o toată viața, a cărat-o
cu demnitate.    

          Ca
orice om care vine pe acest pământ, indiferent de cum vine, Edi Horasangian a
avut o misiune de îndeplinit, o misiune importantă, pe care a îndeplinit-o cu
brio.

          După
gândirea unora, datorită infirmității cu care se născuse, Edi nu a realizat
prea multe în viață. Realitatea este însă cu totul alta, și numai cei care l-au
cunoscut îndeaproape sau care au dorit să-l înțeleagă, au putut să vadă că Edi a
realizat de-a lungul vieții mult mai mult decât mulți conaționali de-ai noștri,
așa numiți sănătoși.

          Misiunea
lui Edi a fost să transmită dragoste și prietenie printre oameni. Iubea
oamenii, îi iubea pe toți, și pe cei buni și pe cei răi și a încercat, așa cum
a știut el, prin exemplul său, să-i educe, să-i învețe să-și iubească semenul,
să fie oameni buni, să fie armeni buni. Oriunde s-ar fi găsit el, prezența lui
radia dragoste. Era în permanență cu zâmbetul pe buze și, cum vedea un cunoscut
se apropia de el, se lipea de el, îl îmbrățișa. Așa a fost Edi Horasangian, a
iubit oamenii și nu a făcut rău la nimeni.  

Edi la comemorarea de 24 aprilie de la București

          A
fost armean bun și era mândru că este armean. De-a lungul vieții, ori de câte
ori ne-am întâlnit, sau vorbit la telefon, îmi spunea – Yes Hay Yem, Yes
Hayeren gă khosim
. Era prezent la toate activitățile comunității, dar cel
mai mult îi plăcea la biserică, să asculte muzica liturgică a lui Komitas sau Ecmalian.

          Edi
a trăit destul de mult pentru cei născuți cu boala cu care s-a născut el,
aproape 65 de ani. Longevitatea lui nu a fost întâmplătoare, ea sa datorat îngrijirii
pe care a avut-o, dragoste-i cu care a fost înconjurat. Părinții l-au îngrijit
cât au putut, iar Nadia, cu dragoste enormă, de mamă, și-a devotat viața îngrijirii
lui și s-a ocupat să-i ofere cea mai bună educație posibilă. Parcă văd și acum
cum Edi, ajutat de Nadia, lipea pungi pentru serviciul la domiciliu pe care-l avea,
și cum recita capitalele și numele președinților tuturor țărilor din lume.

          După
decesul părinților, în special după cel al Nadiei, sarcina îngrijirii lui Edi a
fost preluată de Bedros și soția lui Marilena. Dacă este de înțeles îngrijirea
deosebită primită din partea părinților, aceasta fiind obligația lor, modul cum
Bedros și-a tratat fratele este cu totul ieșit din comun. Personal, nu cunosc nici
un om care să-și fi iubit atât de mult fratele, să-l fi îngrijit și ocrotit, să-și
fi sacrificat viața personală pentru el. Tot respectul Bedros – Bravo, Վարձքըդ Կատար
-Varțkât Gadar!

          Edi
a suferit toată viața, din prima zi de când s-a născut, acum însă nu mai suferă,
sufletul lui este în Ceruri, alături de Dumnezeu, lângă Nadia și Onnig, și se
odihnește.

          Edi
Horasangian a trăit în lumea lui, pură, nevătămată, necunoscută nouă – o lume
mai bună, mai sinceră, mai corectă.

          Fie
ca aceste câteva rânduri să fie un buchet de flori pe mormântul proapăt al lui
Edi Horasangian.

Edvard JEAMGOCIAN

2 Responses to S-a stins un suflet de armean …

  1. Mihai Ghita Givelechian February 18, 2019 at 7:01 pm

    Superb omagiu!

  2. Horea Porumb February 18, 2019 at 9:17 pm

    L-am cunoscut si indragit si noi. O sa ne lipseasca zambetul si prietenia cu care ne intampina. Ne-a uimit in repetate randuri prin cunostintele pe care le avea si prin comportamentul sau matur, uimitor de stilat. Si l-am admirat pe Bedros pentru devotamentul cu care il ingrijea. Condoleantele noastre cele mai sincere. Horea si Geta Porumb