S-a stins din viață marea artistă VARDUHI VARDERESYAN

În ziua de 24 noiembrie s-a stins  din viață la Erevan, în vîrstă de 87 de ani, marea actriță  Varduhi Varderesyan.

S-a născut la 19 martie, 1928 în România.  În anul 1946 actriţa s-a mutat în Armenia, iar din 1947 începe să activeze la studioul din cadrul teatrului dramatic din Leninakan ( azi Gyumri). În 1958 s-a mutat la teatrul G. Sundukyan din Erevan. Actriţa a jucat în multe piese şi filme, cum ar fi “Pentru onoare”, “Livada cu vișini”, “Vizita bătrânei doamne”, “Inima mea în munţi”, “Zeii antici”, etc. Are mai mult de 100 înregistrări în arhiva de aur a radioului național armenesc. A primit numeroase diplome şi premii de stat. În 1988 a fost distinsă cu titlul de artist al poporului al URSS, în 1995 a primit Medalia  “Movses Khorenaţi”, iar în 2002 a fost distinsă cu titlul de Cetățean de Onoare al Erevanului. A fost căsătorită cu actorul şi teatrologul, George Abajyan.

Într-un interviu  acordat revistei Ararat,  cu ocazia împlinirii vîrstei de 85 de ani, Varduhi Varderesyan spunea:

Trebuie să spun că am avut o copilărie dificilă. Când aveam 6 luni a murit tatăl meu şi în familie au rămas mama, bunica, sora mea şi eu. Am avut foarte multe greutăţi, dar am învăţat să trec peste ele.

 Optimisul m-a caracterizat toată viața mea… Nu mi s-a întâmplat niciodată să mă trezesc dimineaţa mohorâtă, indispusă. Motivul poate este că dorm mult, 8 ore. Nu sufăr de insomnie, şi când îmi pun capul pe pernă, dorm instantaneu. Trebuie să ne căutăm liniştea şi energia pozitivă dinăuntru, neaşteptând din afară.

Dar optimismul se învaţă… Viaţa ne învaţă. Însă omul trebuie să fie născut cu voinţa  care să-l ajute să depăşească  greutăţile. Tot ce mi s-a întâmplat a fost în folosul meu. Parcă cineva aranja toate lucrurile pentru mine. Când se realiza filmul “Pentru onoare”, protagonista principală, Margarit, se îmbolnăvise, şi în locul ei mi-au oferit mie să joc. Şi aşa a început cariera mea de actriţă.

Teatrul este locul meu. Numai în teatru creezi şi simţi inspiraţia, pe care o dau spectatorii. Fiecare performanţă din teatru depinde de spectatori. Îmi pare rău că doar rolurile mele de teatru au rămas în istorie. Să vezi cine îşi va aduce aminte de ele…

by Mihai Stepan Cazazian