Revista „Armenia” din Budapesta/ După sentinţă – La ce ne putem aştepta în cazul lui Safarov?

În februarie 2004, un ofiţer militar din Azerbaidjan, Ramil Safarov, care se afla la Budapesta, a asasinat un ofiţer militar armean, Gurgen Margarian, la căminul studenţesc al Universităţii Naţionale de Apărare Miklós Zrínyi. Înafara ofiţerului militar Margarian, mai era un soldat armean în cămin, Safarov voia să-l omoare şi pe el, dar uşa camerei acestuia era încuiată. Celălalt soldat armean a fost în cele din urmă salvat de poliţia care a sosit. Safarov a mărturisit fapta sa şi a spus că are intenţia să ucidă iar armeni după eliberarea sa din închisoare. A fost condamnat la închisoare pe viaţă, iar în 2012 Ungaria l-a extrădat în Azerbaidjan, unde a fost eliberat şi sărbătorit ca erou. Am vorbit cu Niko Akopian, preşedintele Autoguvernării Naţionale Armene din Ungaria, despre acele aspecte ale cazului care afectează comunitatea armeană.

Publicaţia Armenia: Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat de curând în procesul de extrădare a unui soldat azer care a devenit notoriu ca ucigaşul cu topor, susţinând că Azerbaidjanul a încălcat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în mai multe privinţe. Ce înseamnă asta, ce schimbări pot surveni în legătură cu ceea ce s-a întâmplat în ultimul deceniu?

Niko Akopian: Procesul a fost iniţiat de părinţii victimei şi familia unui alt ofiţer militar armean care a supravieţuit în mod miraculos, iar rudele victimei şi cei afectaţi caută în primul rând remediere morală. Nu cred că trebuie să explicăm pe larg cât de grav şi şocant a fost ce li s-a întâmplat, în timp ce erau departe de casă, la Budapesta, într-o ţară care părea sigură. Acum, după ce au trecut mulţi ani de la acele evenimente, se schimbă doar faptul că instanţa a condamnat acţiunile întreprinse în  Azerbaidjan, dar, în acelaşi timp, a decis că Ungaria a acţionat în mod legal în ce priveşte extrădarea vinovatului. Familia se adresează acum unui for superior din Curtea Europeană pentru o decizie finală cu privire la punerea în aplicare a verdictului actual şi a consecinţelor sale juridice.

Publicaţia Armenia: Cum a fost afectată comunitatea armenească din Ungaria după suspendarea relaţiilor diplomatice între Armenia şi Ungaria după extrădare?

Niko Akopian: Trebuie ştiut că nu exista o ambasadă a Armeniei în Ungaria în sens clasic nici înaintea acestui eveniment, dar reprezentarea diplomatică a fost asigurată de ambasada de la Viena. După suspendarea relaţiilor diplomatice, a fost aproape imposibil pentru armenii care locuiesc permanent sau temporar în Ungaria să se ocupe de sarcini oficiale care se cereau rezolvate în patria mamă. Deşi armenii din Ungaria înţeleg situaţia, ar fi bine pentru oamenii obişnuiţi şi familiile lor ca relaţiile diplomatice să se restabilească după această pauză.

Publicaţia Armenia: Reprezentanţii comunităţii armene din Ungaria s-au străduit în acest sens şi până acum, dar pentru moment fără niciun rezultat.

Niko Akopian: Strădaniile de până acum înseamnă o pregătire bună pentru viitor. Şi acum este destul de dificil încă să găseşti un om politic în Armenia care să adopte o poziţie concretă în legătură cu această chestiune. Toată lumea se aşteaptă ca altcineva să facă primul pas, fie asta chiar şi doar o cerere formală de iertare, ca satisfacţie morală, deoarece dincolo de abordarea legală, problema are în primul rând o dimensiune morală. Ceea ce este evident, şi acest lucru trebuie recunoscut de sfera politică ambelor părţi: reconcilierea şi o încheiere liniştitoare ar fi foarte importante pentru populaţia armeană, pentru diaspora. Ungaria are o comunitate armeană istorică puternică, una dintre cele mai vechi diaspore armene din Europa, cu istorie de mai multe secole. A fost planificată o călătorie oficială în scopul concilierii care trebuia să aibă loc în aprilie, în organizarea Autoguvernării Naţionale Armene din Ungaria, dar noul coronavirus a zădărnicit aceste pregătiri. În ceea ce priveşte pandemia: situaţia este acum foarte gravă în Armenia, mult mai gravă decât în ​​Ungaria, dar nu am uitat de călătoria amânată, în scopul concilierii. Biroul premierului de la Erevan caută, de asemenea, să ofere o oportunitate de întâlnire odată ce situaţia revine la normal, şi noi ne vom folosi de această oportunitate, deoarece restabilirea relaţiilor diplomatice între cele două ţări este un factor-cheie şi din punctul de vedere al relaţiilor personale, interumane, pentru diaspora, pentru comunităţile armene.

Publicaţia Armenia: Are comunitatea armeană din Ungaria vreun mesaj pentru familia victimei?

Niko Akopian: Am fost şocaţi să aflăm la începutul anilor 2000 despre această crimă. Şi azi îmi aduc aminte de întreaga scenă, de acea noapte şi de zorii acelei zile. Infracţiunea respectivă ar fi acum clasificată ca infracţiune de terorism. Gurgen Margarian a căzut victimă unei terori nemiloase dezlănţuite, chiar dacă acest lucru nu se afirmă aşa, cuvânt cu cuvânt în verdict. Îi păstrăm amintirea ca memento important. Împărtăşim durerea familiei, sperând că lupta lor se va solda cu succes şi vinovatul va ajunge în cele din urmă, dacă nu în altă parte, într-o închisoare din Azerbaidjan şi-şi va executa pedeapsa conform sentinţei. Acesta ar fi primul, cel mai neînsemnat remediu moral pentru curmarea brutală a unei vieţi omeneşti.

Diramerján Artin

(Articol publicat în revista Armenia, în august 2020 la Budapesta)

traducere de Karen Attila SEBESI

by Mihai Stepan Cazazian