Redactor

RESTITUIRI | Prima expoziție de Artă Armeană din Europa a fost organizată la București în 1930

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Evanghelia din Erzenga (anul 1269)

Istoria şi cultura armeană cuprinde peste trei secole de existență, lăsând în istorie numeroase mărturii arhitecturale unice, tehnice, academice, științifice, culturale şi artistice care dovedesc ingeniozitatea, gândirea, tehnicitatea şi cultura acestui popor oriental.

Astăzi, în marile colecții ale muzeelor importante din Europa, SUA şi Armenia, se găsesc valoroase unicate artistice colecții de artă religioasă, de manuscrise rare, de ceramică, de covoare, de numismatică, de broderii, draperii de altar, costume, faianțe, instrumente muzică, scoarțe de cărții, tipărituri, incurabile, manuscrise miniate, pictură şi sculptură modernă.

Pavilionul Artelor (Casa Grădinilor)
(1925-1927) – Șos. Kiseleff demolat în 1940 ( arh. Duiliu Marcu)

 În 1930 „Comunitatea Armeană din România”, la inițiativa omului de cultură, H.DJ. SIRUNI, hotărăște să organizeze la București, în cadrul „Pavilionului artelor” de la Șosea, o mare „Expoziție de Artă Armeană”.

Această primă expoziție dedicată artei armene, existente în țara noastră a fost coordonată de profesorul Nicolae Iorga sub auspiciile „Institutului de Studii sud-est europene”.

Organizarea expoziției de artă armeană s-a realizat cu concursul I.P.S.S. Arhiepiscopul HUSIC, șeful  eparhiei armene, al S.S Dr. MARTON KAPOTAN, protopopul bisericii armeano-catolice din Gherla, a Congregației MECHITARIŞTILOR din Veneția, a „Grupării ANI” a pictorilor armeni din Europa, a „Bibliotecii centrale armene din România”, a „Muzeului Armenesc din Gherla”, a Uniunii culturale, „ARAX” din Constanța, precum şi a bisericilor armene din Botoșani, București, Brăila, Chișinău, Constanță, Focșani, Galați, Gherla, Iași, Roman, Silistra şi Suceava.

Expoziția de artă armeană, a oferi premii participanților la secțiunea de pictură, stabilite de un juriu alcătuit din: Președinte de onoare: Prof. N. Iorga, Delegatul Institutului: Anton CHEMALE şi ca Membri ai comitetului de organizare: Părintele HAGOPOS POSBĂIAKIAN (din Veneția), Dr. SEVEREANU, JEAN AL. STERIADI, HRANDT AVAKIAN, VARTAN BARAGHIAN, K. HAGI ARTIN, O. POLADIAN, H.DJ. SIRUNI.

De asemeni au fost desemnate doamnele MELIC, MANISSALIAN şi GĂMĂNESCU.

Secretarul general al juriului şi organizatorul principal a fost H.DJ SIRUNI.

Prin grija şi cu aportul material al domnilor HARUTIUN B. FRENGHIAN şi ARŞAG CIOBANIAN (din Paris) s-au tipărit şi s-a pus la dispoziție comitetului de organizare al expoziției 1000 de exemplare dintr-un Album – Catalog.

Această expoziție de artă armeană de la București s-a constituit, după afirmațiile organizatorilor, în prima expoziție armeană din Europa, fiind o primă încercare de a prezenta publicului românesc o imagine generală asupra acestui domeniu.

La secțiune „PICTURĂ” sunt expuse un număr de 125 opere ale pictorilor armeni contemporani din țară şi din Europa. Lipsesc lucrări ale pictorilor armeni din Armenia. Dintre lucrările expuse amintim operele lui, HRANDT AVAKIAN, VARTANIAN PARTOGH, AVEDISIAN ONNIG, CHAHINE EDGAR, SARKIS KATCHADOURIAN KEBABDJIAN MELCON, MAKOKIAN VARTAN, SARUKHAN ALEXANDER.

Din păcate catalogul expoziției nu prezintă denumirile pieselor expuse, dimensiunile şi tehnicile folosite în realizarea acestora.

Secțiunea a II-a, intitulată „MINIATURA”, a cuprins cea mai interesantă parte a artei armene, respectiv manuscrise vechi, multe conținând miniaturi de o mare valoare artistică. Dintre capodoperele expuse menționăm lucrările cele mai vechi şi anul lor de apariție:

„Evanghelie” (1331), „Psalmi” (1629), „Evanghelie” (1653), „Evanghelie” (1664), „Evanghelie” (1346), „Evanghelie” (1349), „Evanghelie” (1351), „Evanghelie” (sec. XIV), „Evanghelie” (1649), „Carte de Rugăciuni” (1671), „Colecție de Legi” (1621), „Evanghelie” (1265), „Colecție de Legi” (1688), „Evanghelie” (1717), „Evanghelie” (1615), „Carte de Rugăciuni” (1331), „Viața sfinților” (1609), „Viața sfinților” (sec. al-XVII-lea), „Predicațiuni” (1758), „Evanghelie” (sec. al XVII-lea) şi multe alte lucrări teologice.

Urmează în expoziție, secțiunea a III-a „TIPĂRITURI” care a cuprins numeroase lucrări tipografice realizate între anii 1600-1800 în atelierele armene, din Constantinopol, Veneția, Triest, Marsilia, Amsterdam, Ecimiadzin şi în alte orașe europene. Ele oglindesc diferite etape în dezvoltarea tiparului armenesc şi mai ales o artă originală, deoarece sunt împodobite cu minunate ornamente de artă miniaturistă armeană.

Cutie sacră (anul 1300)

Secțiunea a IV-a a expus „SCOARŢE DE CĂRŢI” domeniu dezvoltat de maeștri armeni la nivel de artă, originală şi aproape unică. Maeștrii armeni erau neîntrerupți în arta legătoriei de cărți, după introducerea tiparului la armeni şi mai cu seamă cea realizată în piele şi argint.

S-au expus opere unice din secolele XVII şi XVIII, precum şi din prima jumătate a secolului al XIX-le făcute în atelierele armenești din Constantinopol, Smirna, Veneția şi Erevan.

Pe 27 iulie 1930 Regele Carol al II-lea a vizitat expoziția. Lângă rege Grigore Trancu Iași iar în spate H.Dj. Siruni și mai în dreapta Armenag Manissalian.

La secțiunea a V-a, a expoziției din Pavilionul Artelor organizatorii au expus vase bisericești, potire, cruci, paftale, toiage, ş.a, inspirate după vechi modele şi realizate de maeștrii armeni din Constantinopol. Alături de acestea s-au expus produse ale meșterilor din VAN respectiv: pocale, farfurii, tabachere, zarfuri, tasuri, rame de fotografii, din argint şi pietre semiprețioase.

De la Veneția, de la Mănăstirea San Lazzaro, s-a expus o „mitră de bronz” din secolul al XVI-lea şi un „vagas” ( piesă din vestimentația preotului) din aceeași perioadă.

De un interes special s-au bucurat exponatele din argint şi argint aurit, împodobite cu pietre, pahare, diferite filigramuri, farfurii de argint, alte vase de cult, concepute şi obținute în atelierele de giuvaergii din Constantinopol, Trabizond, Karpert, şi alte orașe din Asia Mică.

Secțiunea a VI-a „ARHITECTURA” a prezentat fotografii mărite, pe filme KODAK, despre cele mai frumoase şi rare construcții originale care au îmbogățit arhitectura armeană pe parcursul secolelor. Din cele 70 de fotografii originale expuse în sălile expoziției amintim pe cele mai relevante împreună cu anul lor de construcție:

mănăstirea Tatev

„Catedrala din Ecimiadzin” (din anul 483), „Biserica din Tecor” (486), „Biserica din ERERUK” (500-510), „Biserica din DVIN” (606-611), „Biserica Sf. RIPSIME din VAGARŞAPAT” (618), „Biserica Catedralei din ANI” (622), „Biserica Sf. GAYANE din VAGARŞAPAT” (633), „Biserica din ZVARTNOŢ (640-661), „Biserica din AGRAK” (640), „Biserica TALIŞ-ARUGI” (668), „Catedrală din TALIN (690), „Biserica Sf. MINAS din HOROMOS” (791), „Bisericile Sf. GRIGOR şi Sf. ION” (791), „Biserica din AGHTAMAR” (915), „Biserica ABUGAMRENŢ din ANI” (944), „Bisericile din KECEARU şi HĂŢKONK” (1006), „Catedrală din ANI” (1010), „Biserica Sf. APOSTOLI din ANI” (1031), „Biserica din SANAHIM” (1061), „Biserica din KEGHARD” (1214), „Biserica din AMAGU” (1216), „Biserica din KHAGPAT” (sec. X), „Biserica din VARZAHAN” (sec. XVII), „Biserica din TADEV” (sec. X), „Biserica MARMAŞEN” (sec. X), „Ruinele de la GARNI” (sec. IV).

Am prezentat localitățile din Armenia care sunt împodobite cu aceste splendide construcții bisericești, recunoscute de mari specialiști din arhitectură, iubite de armenii din țările răsăritene ale Europei şi Asiei Mici, şi în dorința ca acestea să devină din nou locuri de reculegere şi admirație pentru armenii din țara noastă.

Secțiunea a VII-a cuprinzând expunerea de „FAIANŢE” a cuprins o selecție din cele mai valoroase piese din istoria artei faianțelor. Acest obiect inițial artistic era cunoscut în vechime sub denumirea de „vase de KUTAHIA”, fiind opera vechilor meșteri armeni. Refugiindu-se din cale iranienilor şi mai târziu a turcilor selgiucizi, aceștia vor duce arta şi măiestria realizării lor pe coasta Asiei Mici, de unde treptat s-a răspândit în întregul Orient şi în Europa.

La secțiunea a VIII-a, „MONEDE”, expoziția va expune numai o mică parte din numeroasele emisii de monede, bătute de-a lungul timpurilor în Armenia şi Cilicia.

S-au selectat şi expus monede din trei dinastii principele: Dinastia ARTAŞIZILOR (TIGRAN), Dinastia ARŞACIZILOR (ARŞAC) şi Dinastia RUBENIENILOR (HETUM şi LEVON II, III, IV, V), bătute în aur, argint şi cupru.

Secțiunea „DRAPERII DE ALTAR”, cea de a IX-a, a fost reprezentată în expoziția de la București, printr-o selecție valoroasă a acestui domeniu din arta armeană.

Draperiile existente şi expuse au provenit din manufacturile specializate din Constantinopol, TOKAT şi din coloniile armene din INDIA. Ele au fost realizate în perioada secolelor XVI, XVII, VIII-lea şi au fost concepute de meșterii armeni, pe baza unor comenzi dedicate, pe tipare de lemn şi brodate în mod special. Cu această expoziție, publicul a putut admira trei draperii din biserica de la Botoșani, trei draperii de la Focșanii, şi câte o draperie din bisericile armene din Iași, Suceava, Galați şi Veneția.

În salonul următor s-au expus „BRODERII ARMENE”, cunoscute sub numele de „DENTELLES ARMÉNIENNES”. Broderiile armene, alături de prosoape brodate, șervețele, fețe de mese ş.a. au constituit o tradiție în marile centre şi ateliere din AINTAB, AMASIA, VAN, AGN, TRABIZOND, CESAREA, CONSTANTINOPOL.

Expoziția a cuprins exemplare puse la dispoziție de către Congregația mechitaristă din Veneția şi a cuprins exemplare de urariu brodat (sec. XVI-lea), vagas brodat (sec. XVII-lea), mitră brodată (sec. XVII).

Din partea comunităților armene din orașele Gherla, Siliștea, Roman s-au expus exemplare rare păstrate cu evlavie de credincioși: vagas brodat (sec. XVII), vagas brodat (sec. XVIII), ceatal toc brodat (sec. XVIII).

Costumul național clasic armenesc, cu toate influențele apărute în timp, a fost specific şi bogat decorat. Se vor expune atât costume populare cât şi trei frumoase costume bisericești tradiționale pentru ritul respectiv.

Au impresionat costumele tradiționale din ALEXANDROPOL şi AKALŢKA (pe atunci Armenia rusă), costumul din SALMAS (Armenia persană), costumul din AGN, TRABIZOND, şi ŞABIN KARAHISAR (Armenia turcă).

Secțiunea a XII-a „COVOARE”, a prezentat covoarele orientale cu noduri, care au un străvechi trecut, o mare rezistență, motive ornamentale proprii şi splendide şi constituie de-a lungul timpul pe lângă valoarea artistică, bucuria vizuală a deținătorilor şi o valoare financiară deosebită.

Covoarele orientale, produse artistice ale Orientului au reprezentat un izvor de inspirația pentru celebrii pictori europeni şi se găsesc în colecții particule şi în marele muzee ale lumii ca inestimabile obiecte de artă.

Cel mai vechi covor armean datează din anul 1202 şi se găsește la „Muzeul de Artă” din Viena, fiind inscripționat în limba armeană, cu data, locul şi numele persoanei care a lucrat covorul, cu numele „Pananţ Kirokos”.

Criticul de artă KRICOR ZAMBACCIAN afirma despre arta covoarelor armenești: „Dintre toate popoarele Orientului, numai la armeni s-au abstractizat motivele naturale prin interpretări stilizate, pe când la celelalte popoare ornamentația se menține cât mai aproape de natura din care au împrumutat motivele (plante, flori, păsări şi animale) …”.

Covoarele armene erau cunoscute şi vestite încă din timpul lui Marco Polo, în secolul al XIII-lea, fiind ulterior denumite covoare caucaziene şi reprezintă motive geografice, flori, păsări, arbori, vegetație, animale într-un colorit specific şi tradițional.

S-au expus covoare minunate, realizate după anul 1800 în atelierele şi manufacturile din orașele armene: Erevan, Zanghezur, Ardaşad, Lury, Seran, precum şi vechi covoare model Cezarea, Şivaz, Uşak, Demirgik, Sparta, Ghiordez, Sevan.

Covoarele țesute în Armenia şi în diferite centre armenești din Asia Mică pe lângă elementele decorative vor prezenta în imagini simbolice cele patru elemente din natură (pământ, apă, aer, soare) şi forme geometrice, prelucrate din vechile miniaturi, armenești ale Evului mediu.

Dar cele mai valoroase covoare vechi armenești prezentate au fost cele cu dragoni, vulturi, balauri şi alte animale fantastice, redate ca adevărate „totemuri” stilizate ale poporului ce locuia pe platoul Armeniei în vechile timpuri istorice.

Secțiunea a XIII-a a cuprins „INSTRUMENTE MUZICALE TRADIȚIONALE”, care au fost concepute de vechii meșteșugari şi muzicieni armeni: KAMANCEA (instrumentul preferat de trubadurii armeni), TARUL (instrument utilizat pentru acompaniament), CIMBALUL (instrument transmis in generație în generație şi curat armenesc, care şi în prezent se realizează la firma familiei ZILGIAN).

Secțiunile XIV şi XV, au reprezentat „BIBLIOTECA” şi „PRESA ARMEANĂ”, punându-se la dispoziția vizitatorilor lucrări şi cărți de specialitate care tratau arta şi cultura poporului armean din numeroase țări aflate în Asia Mică, Europa şi Zona Americii de Nord.

La Secțiunea „PRESA ARMEANĂ CONTEMPORANĂ”, organizatorii au expus peste 50 de publicații armenești: dintre care 13 ziare şi 25 de gazete de informații săptămânale, 15 reviste cu diferite tematici: științific, medical sportiv, artistic, filologie, literar, social. Acestea se redactau şi se publicau la timpul respectiv la Paris, Cairo, Constantinopol, Veneția, Atena, Sofia, Salonic, Beirut, Alep, Ierusalim, Florența, Teheran, Boston, București şi în ale metropole al lumii. Lipseau însă publicațiile din Armenia Sovietică.

Expoziția armeană din București a fost apreciată de marile personalități, academicieni, savanți, literați, istorici, ziariști, dar mai ales de numerosul public interesat de cultura acestui popor şi de realizările sale unice în dezvoltarea omenirii de-a lungul secolelor.

Dr. Emanuel Paul Gălăţescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *