RESTITUIRI / O mărturie inedită despre Vasken I și cum a ajutat el biserica Sfântul Pantelimon din București  

Sunt multe momente emoționante legate de viața și activitatea regretatului Catolicos Vasken I cel care rămâne, după spusele multor credincioși armeni, cea mai importantă personalitate pe care a dat-o această comunitate. Cel puțin dacă vorbim de Biserica Armeană. Anul acesta sărbătorim 110 ani de la nașterea sa și, iată, am găsit cu totul întâmplător o mărturie legată de o donație pe care Vehapar a făcut-o unei biserici ortodoxe din București, greu afectată după cutremurul din 1977. Este vorba de biserica Sfântul Pantelimon, aflată aproape de Foișorul de Foc din București un loc pe lângă care trecea des tânărul Levon Balgian.

În luna noiembrie 2017 la biserica Sfântul Pantelimon a avut loc un colocviu unde s-a vorbit mult despre istoria refacerii acestui lăcaș de cult și iată ce am aflat din mărturia doamnei Nela Stănculescu, soţia părintelui Ioan F. Stănculescu, (preotul paroh în anul 1977, nota red.) care din motive personale nu a putut fi prezentă dar care a adresat participanţilor un mesaj în care a subliniat următoarele:

preotul paroh Ioan Stănculescu

“În anul 1977 – când cutremurul a zguduit din temelii biserica, preotul Ioan Stănculescu a primit un sprijin moral şi material important din partea enoriaşilor… Soţul meu mi-a povestit atunci, cu mare surprindere, că în drumurile sale la Centrul de sistematizare al Capitalei (nu mai ştiu cum era denumit atunci!), o doamna “cu mult suflet” (după cum o descria soţul meu) i-a arătat o listă ce cuprindea numele bisericilor ce trebuiau demolate (sub pretextul că “au avarii prea mari”!). Pe această listă figura şi biserica Sf. Pantelimon – Foişorul de Foc din Bucureşti. Impresionată de insistenţa preotului, dar şi de temeinicia planului de reconstrucţie întocmit (…), doamna respectivă a şters numele bisericii de pe listă şi a ajutat la urgentarea obţinerii autorizaţiei de deschidere a şantierului. În cea de a patra etapă a activităţii sale de salvare a bisericii, preotul a început o muncă intensă de strângere de fonduri băneşti pentru demararea lucrărilor. Au fost alături de dânsul enoriasii şi Arhiepiscopia Bucureştilor.

Era firesc ca, în acest zbucium, vestea despre starea bisericii Sf. Pantelimon să fi ajuns şi la Patriarhul suprem al tuturor armenilor, cel care petrecuse anii copilăriei în spaţiul din jurul bisericii Sf. Pantelimon. Se înţelege, deci, marea bucurie a preotului Ioan Stănculescu atunci când a primit vestea că, pe numele parohiei sale, a sosit o donaţie de 15.000 de dolari din partea patriarhului Bisericii Armene, VASKEN I. Suma era destinată restaurării/salvării bisericii Sf. Pantelimon”.  

Dintr-o altă mărturie relatată, tot în cadrul colocviului, doamna Gheoghița Ioniță, în vârstă de 89 de ani a spus că a fost martoră la un moment emoționant :

“Părintele Stănculescu, în anul 1977, l-a primit pe Vasken I, Întâistătorul Bisericii Armene şi în faţa porţii  (bisericii) a îngenuncheat şi i-a sărutat amândouă mâinile pentru că a ajutat biserica noastră (…)”

Nu avem informații dacă această întîlnire a avut loc în luna aprilie 1977, cînd Vehapar a venit la București la înmormântarea Patriarhului Iustinian Marina sau în luna iunie la Înscăunarea noului Patriarh, Iustin Moisescu. Dar acest amănunt e mai puțin important. Ce contează este gestul acestui mare reprezentant al Bisericii Armene și al comunității din România care va rămâne în sufletele armenilor pentru tot ceea ce a făcut. Dar și în sufletele credincioșilor  din Parohia ortodoxă Sfântul Pantelimon din București !

Mihai Stepan Cazazian

Pentru confirmarea celor relatate vezi http://sfantulpantelimon.blogspot.com/

by Mihai Stepan Cazazian